Nu pot sa incep acest articol decat cu dialogul purtat cu vamesul român de la Giurgiu-Ruse: “Unde ati fost?” “Pai acolo si acolo si acolo…” “Da, daca esti vaccinat in ziua de azi, atunci mergi oriunde vrei. Sa va fie de bine.”
Anul 2021, pandemie, deja un inceput clasic al articolelor recente. Urma sa avem niste zile libere, asa ca am studiat intens informatiile de pe MAE, si am decis ca este momentul sa plecam undeva unde sa fie frumos. Peloponezul a fost prima noastra alegere, cam de vreo 2 luni ne gandeam la aceasta destinatie, dar Grecia a tot ezitat sa relaxeze restrictiile, iar noua nu ne suradea sa iesim cu declaratia din hotel. Dupa ce ne-am hotarat ca Grecia nu mai este o idee buna, ne-am reorientat spre Macedonia de Nord si Albania, iar de acolo, o secunda a trebuit pentru a ne trasa drept obiectiv celebrul Dubrovnik si fascinantul golf Kotor din Muntenegru.
Plecarea din Bucuresti si innoptarea intr-un oras lucios
Garzile tipice de sarbatori nu au lipsit nici in acest an pentru nici unul dintre noi. Asa ca in a 2-a zi de Paste, dupa putine ore dormite in garda din duminica de Paste, si dupa ce am luat masa de sarbatori in familie, ne-am suit in masina pe la ora 11:00 si am plecat in lume.
Unde?! Pai spre oriunde. Cazare?! Nici una stabilita. Dar avem roaming macar in UE, adica Bulgaria, Grecia si Croatia. Am plecat si am condus drept spre Sofia. Avand in vedere ca excursia mergea bine, iar eu descopeream ca pot conduce foarte bine si concentrata chiar si dupa garda, am ajuns pana in Skopje, capitala Macedoniei de Nord.
Traseul nu l-am avut bine stabilit in cap. Voiam sigur sa ajungem in zona Kotor si in Dubrovnik. Nu voiam sa conducem neaparat excesiv de mult intr-o zi (desi trebuie sa mentionez ca suntem fani condus, mai ales ca suntem doi soferi). Trebuia insa sa ne modelam pe informatiile de pe MAE si am avut putine emotii cu cazarea in Macedonia de Nord. Voiam sa intram urmatoarea zi in Albania, si eram putin confuzi din cauza unor informatii care erau valabile pana pe 3 mai, neactualizate apoi pe MAE pentru data de 4 mai, conform carora cei care intrau in Albania din Macedonia urmau sa intre in carantina, in acelasi timp cei care treceau via Macedonia de Nord spre Albania din Romania erau exceptati. Am decis sa mergem totusi in Macedonia, la o adica puteam oricand sa ne intoarcem si sa o luam prin Kosovo, un loc in care oricum vroiam de mult sa ajungem.
Dupa 650 km si vreo 9-10 ore am ajuns seara in Skopje. Era ora locala 20:30 cand am reusit sa gasim hotelul Best Western din centru. La 21:00 incepea “curfew“, un cuvant nou pe care l-am invatat de la sotul meu cu aceasta ocazie, un sinonim la lockdown. Deci starea de alerta ne urmarea. Pana am dus masina in parcarea altui hotel, am reusit sa ne plimbam in voie printr-un Skopje luminat precum la Disneyland, ne-am minunat si noi de noile constructii arhitecturale moderne, imitatii rapide ale marilor modele arhitecturale europene, puse una langa alta, fara o precisa idee centrala.
Mai multe nu va povestesc, caci acesta este doar un articol pe scurt. A doua zi dimineata trebuia sa mergem la alergam, dar am reusit sa ne trezim prea tarziu, in timp doar cat sa luam micul dejun si cat sa ne uitam adidasi de alergare la hotel in momentul in care am plecat de tot. Dupa micul dejun am plecat si am vizitat orasul pana undeva la ora 12:00 cand trebuia sa facem si check-out-ul.
Era sa uit. Inainte de plecare am stat mult de vorba cu domnul de la receptie. Om versat, cu multi ani in turism, un exemplu de ospitalitate cu care am avut cele mai interesante discutii despre turism, dar si despre sistemul medical. Despre faptul ca lor ca tara le-a fost greu sa faca rost de vaccinuri, si ca Serbia a fost una din tarile care le-a oferit doze, asa cum si noi am facut cu Republica Moldova. Totusi, a face parte din UE este un avantaj. Suntem norocosi ca un numar atat de mare de români au avut acces la vaccinare pana in prezent.
Despre Best Western din Skopje nu stiu daca sunt multe de zis. Da, l-as recomanda pentru ca este in centrul orasului, cu o frumoasa vedere la o catedrala care este inca in constructie, din cate am aflat de 10 ani, dar turnul in stil Gaudi o face sa iasa in evidenta. Oamenii stiu ceea ce inseamna ospitalitatea, lucru mai rar uneori prin Romania chiar si la hotelurile mai mari. Camerele sunt decente si micul dejun la fel. Singura faza amuzanta a fost ca am primit cartela de la o camera gresita cand am ajuns, si am reusit sa intram peste un nene in camera, fapt ce ne-a distrat teribil si ne-a facut sa aveam impresia ca suntem intr-un film cu prosti sau cine stie, chiar de groaza.
Intram in necunoscut spre plaiuri albaneze si orase otomane ce sunt patrimoniu UNESCO.
Imediat cum am iesit din Skopje, am oprit sa vizitam canionul Matka. Este un canion sapat de raul Trescka la 17 km de Skopje. Aici poti petrece minim o dupa-amiaza relaxanta. Se fac plimbari cu barca ce dureaza in jur de 1 ora, poti manca la restaurantul cu privire la lac sau poti face o plimbare in jurul lacului pe spectaculosul traseul ce se desfasoara de-a lungul lui. Noi avand doar o scurta oprire, am decis sa ne plimbam cam 45 de minute pe traseu. O oprire realmente frumoasa.
Am plecat deci mai departe spre Albania. Ne-am gandit mult daca sa mergem la Berat sau la Gjirokaster. Cel mai scurt drum insa ca sa ajungem la Gjirokaster, era prin Grecia, cu escala la Ioannina, cum planuisem noi initial, dar datele despre trecerea din Grecia in Albania pe la aceea granita erau cumva confuze, si astfel am zis sa lasam zona asta a Epirului( si cel albanez si cel grecesc) pentru o excursie viitoare in Nordul Greciei, in care sa vedem si Corfu, si Lefkada. Vorbim de 1h 30 minute intre Ioanina si Gjirokaster, practic nimic.
Ne-am continuat deci drumul spre Berat. Am trecut pe langa lacul Ohrid, pe care il vazusem in urma cu 4 ani in prima calatorie a noastra in Balcani, si la care nu ma asteptam asa repede sa ma intorc, desi m-am gandit mereu ce loc minunat este. Nu am oprit de data asta, dar astept ziua in care o sa ne intoarcem sa ne mai uitam putin la albastrul lui.
Booking.com
In Berat am luat o cazare chiar sus in castel, Hotel Klea. Castelul nu este doar ceva onorific, aici chiar locuiesc oameni normali, sunt terase, muzee, si destul de multe unitati de cazare. Sunt multe optiuni frumoase de cazare, dar cumva aceasta a fost perfecta. Nici nu stiu cum am nimerit-o atat de bine. Ne mai gandeam si la Hotel Onufri, dar pana la urma a fost decizia perfecta. Onufri era undeva jos in agitatia vechiului cartier Mangalem, unde era nebunia specifica serilor in Orient.
In Albania am vazut ca nimeni, dar absolut nimeni, nu mai purta masca, nici pe afara, nici inauntru, si cumva povestea a continuat pana ne-am intors in Romania. Oameni buni! In Romania, lumea chiar poarta masca!
Dupa ce am urcat un drum foarte abrupt pana sus in cetate, si am trecut artistic cu masina prin portile cetatii, am intrebat de cazarea noastra si l-am gasit fix pe baiatul gazdelor. Acesta ne-a condus cu cea mai mare bucurie, ne-a povestit de afacerea familiei si ne-a invitat la cina cu mancaruri gatite de mama lui. Era oricum fix ce ne doream. Ne-am dus bagajele in frumoasa camera traditionala si am simtit in acel moment ca i-am indeplinit visul de cazare a lui Traian. Ce frumos este momentul acela cand ajungi intr-o camera perfecta. Pentru mine cazarea din Parcul National Durmitor avea sa fie cazarea perfecta, dar mai avem pana atunci.
Am plecat la o scurta plimbare prin cetate si apoi ne-am bucurat de o superba cina in gradinta de trandafiri. Ce sa zic, a fost de vis, vin rosu, costite de miel la gratar, sarmale din vita de vie, ceva desert cu branza de casa cu dulceata de smochine si inghetata cadou de final. Ah, si ceai cu plante de casa, dar pe acesta ni l-am luat in camera. Dar cel mai misto si cel mai misto a fost discutia cu baiatul gazdelor care ne-a servit si masa. Oameni originari din Albania, au locuit zeci de ani in Grecia, iar acolo baiatul a facut armata fiind trimis in Insula Samos, vis-a-vis de coasta turca, un loc deloc prietenos. S-au intors acasa pentru ca aici se fac banii, o tara in care coruptia inca domina tot, si sistemul medical, dar in care cei ce au grija se descurca cumva, o Romanie de acum 15 ani poate.
Putini oameni isi dau seama ca sistemul medical gratuit de la noi in care poate avea acces oricine pana la urma, mai ales in perioada aceasta de pandemie, este ceva la care unii oameni nu pot decat sa viseze. Si la noi a fost rau candva, dar am vazut pe pielea mea, de 11 ani de cand am fost studenta si apoi medic rezident ca lucurile s-au schimbat enorm. Si eu una sunt mândră de ceea ce facem la noi in Institut.
Revenind, o cina tihnita, o cazare perfecta si apoi urmatoarea zi un mic dejun asemenea. Am coborat cu masina sa vizitam centrul orasului si sa ne bucuram de vizita frumoasa la Muzeul Etnografic. Aici, ghida noastra, un om dintre cei pe care ti-ai dori sa-i gaseste la muzee, ne-a raspuns la intrebari despre locurile acestea, cat si despre aromani, de altfel ne-a aratat si un costum traditional aroman din parte locului. Ne-am intrebat citind romanul “Ultimul cuvant al lui Socrat Buba” de Thanas Medi, daca Gorita este chiar Gorita de aici din Berat.
Mai departe spre destinatia no. 1 a acestei călătorii
In drumul spre coasta montenegrina am oprit si in Durres, pe coasta Albaniei. Eu nu mai aveam rabdare si voiam sa vad odata marea. Asa pe scurt, orasul Durres nu pot sa spun ca are multe de oferit, amfiteatrul antic este acceptabil si ruinele castelului fiind ok, deci merita o vizita scurta asociata unui pranz bun. Noi am mancat frumos pe malul marii la Pampas, fiind serviti impecabil, iar mancarea a fost foarte buna.
Pana sa ajungem in Muntenegru, am condus cu atentie prin Albania si am inceput sa ascultam albumul calatoriei. Ultima noastra vacanta cu masina in afara tarii, acele 4 zile spre Plovdiv si Thasos, am ascultat albumul lui Dua Lipa, Future Nostalgia. De data aceasta, am downloadat pe Youtube Music un album La Familia – Codul Bunelor Maniere. Nu este atat de nou, are cativa ani, dar ne-a relaxat, avand cateva melodii chiar ascultabile. De ce mentionam ce am ascultat? Pai neavand roaming, a fost cam greu cu muzica. Radioul local nu ne prea satisfacea, si pana la urma cat Depeche Mode, Pink Floyd si lucruri de genul sa mai asculti. Astfel ca Puya, Sisu, Balta Alba, Salajan, a fost exact ce trebuie pentru a rupe ritmul. Jador punem data viitoare!
La vama cu Muntenegru am intalnit un vames roman care tocmai iesea din tura, am stat putin de vorba si ne-a sugerat sa ocolim vama dintre Muntenegru si Kosovo, ceva ce ne tenta a face in zilele urmatoare, in sensul ca puteau sa ne lase sau la fel de bine sa nu ne lase.
Vama aceasta in care tocmai ajunsesem, este cumva organizata cu sprijinul UE, cu vamesi diversi de peste tot. Toti vamesi, cam de pe la toate trecerile erau cumva uimiti ca avem certificat de vaccinare, si mai ales cu Pfizer. Cred ca aici am stat cel mai mult la vama. Un vamesul croat de la vama albanezo-montenegrina ne-a luat la discutii, probabil de plictiseala. Ne-a verificat toate filele din pasapoarte. “Calatoriti mult, nu? De ce? Cu ce va ocupati?”, “Medici”, “Amandoi? Si lucrati la vre-o organizatie internationala?””Nu, in Bucuresti. Romania. Doar ca ne place sa calatorim. Sau mai bine zis, chiar avem nevoie de vacante”. A ras si el cu noi si ne-a dat drumul sa intram in Edenul ce este Muntenegru.
E frumos sa conduci, dar si mai frumos sa conduci in aceste locuri. Am trecut pe langa Sveti Stefan, cica cel mai fotografiat loc din Muntenegru. Am fotografiat si noi cu privirea frumoasa insulita in timp ce fugeam pe drumul de coasta spre destinatia finala. Am oprit totusi in orasul Budva, fiind prima introducere spre superbele orasele medievale bine pastrate si inconjurate de ziduri de pe coasta Adriaticii. Sincer, ma plimbam si ma gandeam la ce roman as vrea sa scriu, asta imi inspira locul.
Golful Kotor, inima turismului din Muntenegru
Am ajuns pe un apus superb la Kotor. Da, este ca in poze, o minune de loc. Ne-am cazat la un apartament cu vedere spre intrândul marin si am plecat sa vizitam orasul vechi. Sincer, dar va spun cu toata sinceritatea, nu ma asteptam ca orasul vechi sa fie atat de frumos, atat de mare si atat de bine prezervat.
Uneori e bine si sa nu citesti prea multe lucruri despre locurile pe care urmeaza sa le vezi. De exemplu, nu aveam nici cea mai vaga ideea ca orasul Kotor este orasul pisicilor. Plimbandu-ne prin centru in cautarea unui restaurant decent, am observat singuri ca era plin de ele peste tot, si o sa pun si poze doveditoare. In cele din urma am terminat seara cu o pizza napoletana (stiti pizza aceea cu ansoa, care la noi e foarte sarata in general) facuta cum trebuie si o bere locala.
A doua zi de dimineata, fiind la singura cazare a acestei excursii care nu avea mic dejun inclus, am decis sa facem o studenteala, sa ne amintim de primii nostri ani de calatorie, asa ca am luat sandvisuri de la primul fastfood de pe strada. Am stat si am mancat niste sandwichuri absolut delicioase pe faleza, admirand peisajul magnific ce il ofera golful Kotor.
Am decis ca pentru ziua aceasta sa facem traseu pana la cetate si apoi urmand indicatiile de pe net sa iesim pe o anume fereastra din cetate si sa continuam traseul pana sus pe munte, la cea mai inalta altitudine de la care se poate vedea peisajul. Ne-am intors astfel pe asa numitul “Ladder of Kotor”, adica o poteca cu foarte multe serpentine pe care se plimba naparci.
Am ajuns in jur de ora 15:00 inapoi la cazare, putin cam obositi si putin cam arsi de soare. Cumva nu am constientizat inca faptul ca a venit vara, de aici si lipsa totala de crema de soare la noi. Ne-am continuat ziua plecand spre Dubrovnik, Croatia. Un drum superb, de coasta, care mergea de-a lungul apei, oferind cele mai frumoase peisaje.
Am oprit pentru o scurta vizita in orasul venetian Perast. Dupa un picnic romantic langa locul de parcare, am plecat sa ne plimbam. Genul de plimbare care te imbie la un Mohito servit pe malul Marii sau o cafea, dupa gust. Dupa scurta sedere la una din terasele oraselului, ne-am intors la masina. Pe scurt, Perast este un loc ce merita vazut, peisajul fiind spectaculos, iar vechile case ale oamenilor importanti de pe vremuri fiind palate veritabile, adevarate mostre de Venetia in Balcani.
Am continuat drumul, am alimentat cu benzina semnificativ mai ieftina in Muntenegru si am intrat rapid in Croatia indreptandu-ne cu viteza spre Dubrovnik. Ne grabeam, caci nu aveam inca cazare, probabil nici loc de parcare, dar macar aveam iar date mobile, caci eram in UE.
Dubrovnik și părțile bune ale pandemiei
Pentru noaptea ce aveam sa o dormim in Dubrovnik, tot nu reuseam sa ne hotaram daca sa ne luam cazare cu priveliste si parcare, sus pe deal, sau cazare in centrul orasului vechi, deci fara parcare. Parcarea costa mult, ceva de 24 ore te ajungea cam 35 Euro, adica cat o seara de cazare. Furt pe fata, dar hei, ai ajuns unde s-a filmat Game of Thrones.
Traian s-a incapatanat, ca orice barbat (sau poate nu), sau ca orice român (aici sigur da) sa gaseasca un loc de parcare gratuit, pe stradute. Si a gasit, un pic mai departe de orasul vechi, cam la 15 minute. In general, acest lucru nu ar fi fost vreodata posibil in zona orasului Dubrovnik in perioada turistica de glorie anterioara COVID-19. Mentionam ca am parcat legal, nu am urcat masina pe iarba, trotuar sau in alte moduri dambovitene.
Pana la urma, ne-am cazat intr-o super cazare in orasul vechi, se numeste “Guesthouse Rustico“. Am fost primii lor oaspeti de la debutul pandemiei, si le-am redeschis business-ul astfel. Am rezervat pe loc, in timp ce eram in orasul vechi, iar in 2 min i-am sunat, totul ad-hoc. A fost super si faptul ca au fost teribil de incantati ca cineva rezerva la 8 seara. Noi deja eram cam obositi si cam fara chef, iar eu deja ajunsesem la un fel de nervozitate avand in vederea lipsa noastra concreta de cazari. Dar ca de obicei, tot ceea ce e spontan merge mai bine.
Avand in vedere marea faima castigata dupa filmarea serialului ” Game of Thrones” orasul a devenit neincapator pentru afluxul masiv de turisti. Inainte de pandemie, acest oras era un furnicar uman. De aici si lipsa noastra de chef de a ajunge aici in alte calatorii ale noastre prin Balcani. Ramasese practic “the only place” in care nu ajunsesem inca.
Pandemia a devenit un prilej pentru “a tinti” orasele faimoase acum aflate intr-o perioada speciala a istoriei lor. Inainte in Dubrovnik locuiau peste 5000 de oameni, dupa ce a inceput acest frenzy, majoritatea oamenilor s-au mutat din centrul vechi, stricand cumva o simbioza veche de secole, a oamenilor localnici cu orasul lor.
Ne-am plimbat romantic la asfintit in frumosul Dubrovnik si am admirat unul dintre cele mai frumoase si bine conservate orase din lume.
Gata ma limitez de la povesti, caci vreau sa mai am ce scrie si la povestile individuale. Pe scurt, ne-am minunat de fabuloasele preturi din Dubrovnik, si am fost fericiti ca am trecut in timpul zilei pe la supermarket si aveam sandwichuri cu mortadella, Brie President, nuci si capsuni. Sa mai slabim si noi ca tare mult si bine am mancat zilele astea pe la restaurantele balcanice. Totusi, 15 Euro micul dejun… Tocmai de aceea, micul dejun a constat intr-o delectare a papilelor gustative (nuci, capsuni, banane, stafide, ceai si suc natural), totul fiind adus cu drag de cel mai iubitor sot din acest Univers, la pat, ca sa nu ma supar ca nu avem bani de altceva ( ca pe vremuri ). Apoi, ne-am urcat pe zidurile orasului si ne-am baut in final cappuccinoul de 4 euro avand cea mai frumoasa priveliste.
La munte in Durmitor
Dupa ce ne-am lamurit cum sta treaba cu turismul in Dubrovnik, am plecat inapoi in Muntenegru. Prima grija era sa mancam undeva unde sa nu platim in rate cu cardul de credit. Asa ca bunul internet m-a ghidat la unul din cele mai apreciate restaurante de catre localnicii din Herceg Novi, Restoran Babic. Situat foarte convenabil la drum, am mancat niste portii de uriasi, ceva incredibil. I-am complimentat pe muntenegreni, le-am spus ca sunt mari portile, precum si ei. Localnicii aici sunt mari, adica cam 1.90 e minimul cu care ai avea sanse sa cuceresti o fata. Orice sub ar fi jalnic. Si fetele sunt tot cam pe acolo. Oricum, mancarea buna.
De la ospat, drumul ne duce spre hinterlandul muntenegrean. Urcam din golful Kotor inspre munti, ne mai bucuram inca odata de frumosul peisaj, iar apoi dam de peisaje aride, montane, stancoase, dar cu cat mergeam spre destinatie, cu atat se mai inverzea peisajul. Destinatia finala era Parcul Natural Durmitor, dar noi aveam sa mai oprim si la Manastirea Ostrog, cea mai faimoasa din tara. Drumul pana acolo este abrupt, ingust, dar frumos. Este vorba despre o biserica construita in piatra, intr-un fel de pesteri suspendate intr-un perete stancos. Sunt mai multe biserici si manastiri in zona. Cert, vorbim de o zona cu importante valente spirituale pentru localnici.
Repejor am ajuns si in zona Durmitor. Drumul pana acolo este, cum altfel, foarte frumos. Se urca destul de mult, lucru firesc caci Zabljak, localitatea in care aveam sa innoptam, se afla la 1400m altitudine. Ajungem aici pe inserat, entuziasti fiind dupa muntii pe care i-am vazut pe parcurs. Urma sa avem o cazare draguta, cocheta, cozy, mic dejun. Dar nu a fost sa fie, caci nenea de acolo, ne-a zis ca ultimele reglementari de la Guvernul Muntenegrean in materie de COVID si turism spun ca la case de oaspeti sa nu stea mai multi oameni din familii diferite pe acelasi etaj. Iar la el era asa. Stirea o aflase acum cateva ore si erau chipurile inspectori in localitate. S-a oferit sa ne arate alte cazari. Ne-am dus, erau niste chestii probabil normale pentru oamenii din fosta Iugoslavie, dar noi nu veniseram aici sa stam la pensiuni ce nu aveau gard la casa si unde geamul de dormitor era cat geamul de la baie. Asa ca ne-am luat catrafusele si ne-am dus direct la hotel.
Hotel Polar a fost alegerea perfecta, unde am negociat un pret foarte bun, evitand astfel comisioanele Booking si platind aprox 50 Euro. Un loc cam de 3-4 stele, aerisit, servicii impecabile, iar despre mic dejun … a fost cel mai bun din intreaga vacanta. Aveau o lista si trebuia sa alegi ce voiai, ca de obicei am ales un pic prea multe, mai mult din curiozitate si din necunoasterea marimii portiilor, nu pentru ca am fi fani all inclusive. Problema nu cred ca am fost noi, ci ei, care faceau niste portii absolut imense. Raspunsul lor a fost ca muntenegrenilor le place sa manace mult. Ii credem. Cel mai mult ne-a placut in intreaga excursie prin Balcani, faptul ca dimineata ne intrebau ce vrem sa mancam, noi intrebam ce au, iar ei raspundeau ca orice. Ce sa iti doresti mai mult.
Vizitand Serbia si dormind in Sofia
Planul pentru a 6a zi era sa facem o mica drumetie in Durmitor, un 2 ore acolo ca sa ne dezmortim. Din pacate, vremea era teribila, ceata acoperea orice urma de peisaj. Cu toate acestea, am fi putut vizita Lacul Negru, dar vizitarea sa ne costa cu totul cam 10 Euro cu tot cu parcare si biletul in parcul natural. Daca ar fi fost frumos, mai mergea, dar altfel nu avea sens. Aici aveti un alt articol cu drumetii in zona. Trebuie sa revenim aici, avem unfinished bussines.
Inainte sa iesim din Muntenegru am apucat sa facem cateva poze cu canionul Tara si podul omonim. Era frig tare si nu prea aveam chef de nimic. Dar in rest, poti face tiroliana pe aici, este o zona foarte activa, iar vara cred ca e agitatie mare, intr-un sens pozitiv.
Ne-a luat o zi intreaga sa ajungem in Bulgaria, mare parte din ea am petrecut-o traversand Serbia. Practic am vizitat Serbia fara sa oprim concret undeva. Au fost cam 9 ore de condus efectiv si cam 600km. Am fost nevoiti sa facem acest lucru, adica sa inoptam in Sofia in loc de Belgrad, pentru ca Serbia nu ne permitea decat tranzitarea timp de 12 ore. Cel putin asa scria pe mae.ro. Dar vamesul sarb nu ne-a intrebat nimic cand am intrat in tara si nu ne-a spus nimic. Probabil s-ar fi putut face o ghidusie, dar nu ne-am riscat. Ar fi insemnat incalcarea legii pana la urma.
Drumul ne-a rasplatit totusi cu un peisaj superb montan, am oprit pe malul unui baraj unde ne-am baut cafeaua si am gustat o baclava, iar apoi am luat pranzul tot la un restaurant de pe marginea drumului in dreptul orasului Cacak, unde am povestit un pic cu chelnerul care ne-a intrebat de unde suntem.
Am ajuns seara tarziu la destinatie dupa ce am oprit pe drum sa vizam pe scurt si orasul Nis, ma rog, adica sa mergem putin pe pietonala pana la zidurile cetatii si sa ne dorim sa revenim si alta data. Ca si prima data in Serbia, ne-am bucurat de un popocorn imens de pe strada, la un pret infim, pe care nu am apucat sa il terminam nici a doua zi in drum spre Romania.
In Sofia am reusit sa gasim un hotel central si cat de cat dragut, Sofia Palace Hotel by HMG. Ne-am bucurat de o camera frumoasa in centrul orasului, ne-am trezit dimineata si am avut parte de un mic dejun mai posac intr-o camera mica si inghesuita, care nu m-a multumim deloc, iar apoi am plecat sa vizitam. Ne-am baut cafeaua uitandu-ne la interpretarea statuara moderna a Sf. Sofia, ce pare ca ar avea implanturi puse undeva la o clinica mai de subsol. Orasul este totusi sub Bucuresti, oricat ar incerca cei suparati pe capitala noastra sa ridice Sofia. Nu inseamna ca este un oras neplacut, dar capitala Bulgariei inca are acest aer ponosit, comunist, fata de Bucuresti ce parca s-a mai revigorat. Noi am apucat sa vizitam catedrala, ridicata in cinste celor ce s-au jertfit in lupta antiotomana(si romanii si moldovenii fiind mentionati in hrisov), vechea Biserica Sf. Sofia, ce ne-a impresionat (mai ales muzeul subteran), moscheea Banya Bashi din exterior si ne-am fatait prin zonele dragute in timp ce am consumat un fresh bun cu telina si morcovi.
Drumul spre casa este unul cunoscut, 5h 30′ pana in fata casei, cu tot cu vama, alimentari si mici pauze. Si cam asa s-a desfasurat vacanta noastra in Balcani. A 3a.
Concluzii
Au fost 6 nopti si 7 zile pline. Se poate argumenta ca un astfel de traseu este obositor. Da, cam este, daca nu ar fi fost unele restrictii de tip pandemic ne-am fi aranjat un pic altfel vacanta, dar noua ne place sa conducem, mai ales cand avem peisaje noi in fata si ne asteapta destinatii interesante.
Daca este sa vorbim de costuri, cazarea a fost cam 1000 lei, iar benzina si taxele de drum cam tot pe acolo. In rest, fiecare poate cheltui apoi cat doreste.
Alte excursii generale prin Balcani:
- Calatorie de suflet in Balcani pe urmele aromânilor. Traseu si planificare. 2017
- Excursie cu scop științific prin Balcani cu Bebe T. (2019) – Serbia, Bosnia, Croatia, Slovenia si un strop de Italia si Ungaria.
- Bulgaria spectaculoasa intr-o zi. Calaretul din Madara – simbolul Bulgariei, arhitectura sovietica epica, morminte tracice si manastiri UNESCO. 2020
- 4 zile de evadare în Thasos și Bulgaria în Iunie 2020, cand Grecia abia se deschisese. Fără testări. Pe la Makaza
- 7 zile în 6 țări. Balkan Trip 2021. Macedonia de Nord, Albania, Muntenegru, Croația, Serbia, Bulgaria.
Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.
Spor la calatorit!
Spor la calatorit!
Pare o calatorie grozava 🙂 Kotor pare a fi extraordinar.