Vineri 2 august, pe la orele amiezii, am plecat spre o alta calatorie marca Medicinistii Călători. A fost genul acela de expeditie limitata la 2 saptamani, maximul de concediu pe care il pot obține 2 doctori, inghesuind astfel la un loc ambitii de Jules Verne, antropologi experimentati, scriitori versati si instagrameri de “succes”.
De ce Turcia? Pai au urmat 17 zile in care am vizitat unele dintre cele mai frumoase locuri din aceasta tara, locuri cu adevarat deosebite ce ar trebui vazute cel putin o data in viata de orice calator avid de frumos. Nu am ajuns la toate destinatiile din Turcia pe care le consideram de top, ne mai trebuia inca o saptamana ca sa ajungem si la cele din nord-est, dar suntem si noi oameni cu serviciu si zile de concediu limitate.
“Istorie, ruine, drumeții, plaja, bucatarie turcească, arhitectură, peisaje si multe altele…”
In acest mod ne descriam noi vacanta inainte sa plecam.
Turcia este mult mai mult decat litoral si all-inclusive (desi are niste plaje de vis, poate o sa facem si asta candva). Calatoria a fost despre altceva, despre locuri antice, despre locuri sfinte, despre orase inca nedescoperite turismului de masa, dar si despre cele foarte faimoase, despre locuri cunoscute din carti si pe care am vrut si noi sa le vedem, despre minuni ale naturii, dar sa nu uitam si despre plaje, mare, munte etc.
Va vom arata toate aceste locuri, traseul, dar si cazarile unde am oprit, de la pensiuni pe malul marii, la boutique-hoteluri sau chiar hotel de 4 stele, in functie de cum ni s-a parut ca ne este mai bine in locul respectiv si ce ne-a oferit Bookingul.
Totul despre cei 7000km in Turcia
Cuprins:
Dorinta
Cum am ajuns sa plecam in aceasta calatorie?
Acum 1 ani, postam un articol pe blog despre cateva carti. Una din ele era scrisa de un istoric britanic ce a calatorit pe urmele unui calugar crestin, Ioan Moshu, ce a vizitat o serie de manastiri si locuri sfinte din Levant si Asia Mica. Astfel ca britanicul se duce si el in anii ’90 prin aceste locuri, unde se loveste de tot felul de probleme, de la situatia kurzilor, la rezistenta ultimilor crestini de rit siriac din acest locuri. Astfel am ajuns si noi sa cunoastem mai multe despre monofitizi, crestinii sirieci si tot felul de erezii crestine despre care azi nu mai stim mare lucru.
Atunci s-a nascut samanta acestei calatorii. Cum ar fi oare sa mergem in Turcia si sa ajungem in niste locuri cu adevarat speciale. Cu timpul am inceput sa ne documentam si sa citim si mai multe despre Turcia, despre Bizant, despre otomani si incetul cu incetul am ajuns sa stim mai multe despre Turcia si istoria acestor tinuturi decat un licean de rand din Ankara.
O carte foarte interesanta care ne-a apropiat sufleteste si mai mult de aceste taramuri a fost Istoria Bizantului scrisa de Jonathan Harris de la editura Baroque Arts and Books, iar cartile lui Orhan Pamuk, Ma numesc Rosu si Zapada, au accentuat misterul acestor taramuri in mod exponential.
Hotararea de a pleca in aceasta vacanta a fost luata cam cu 3 saptamani inaintea plecarii. Desi parea timp destul de planificat o vacanta in care nu depinzi de avion ci doar de masina ta, avand un copil de 10 luni, lucrurile stateau altfel si noi aveam nevoie de multa siguranta in aceasta vacanta. Nu ne permiteam sa stam la cazari oarecum aiurea sau mai putin prietenoase cu copiii sau sa alegem cazare la fata locului. Asta era exclus.
Traseu
Dupa aprobarea zilelor de concediu ( 8 la numar, gratie sarbatorii Adormirii Maicii Domnului), nu ne-a ramas decat sa planificam traseul zi cu zi si sa ne rezervam cazari in fiecare oras. Traseul a fost calculat la kilometru si la timp petrecut in masina.
Avem o tabla magnetica in camera unde am notat fiecare zi cu km si timpul estimat de parcurgere. In acest fel am jonglat intre zilele lungi si obositoare pentru noi si copil, cu zile mai scurte si in care aveam sa stam mai mult ori la cazare, ori la plaja, ori pur si simplu in afara masinii. Un alt lucru dupa care ne-am ghidat a fost ca zilele sa se termine devreme, copilul dormind de pe la ora 8 seara, astfel ca era bine sa ajungem la 6-7 seara maxim la cazare pentru a apuca si el sa se zbenguie prin camera si sa ia masa de seara.
Copilul și mașina
Lucru foarte important: Multa lume ne-a intrebat cum am gestionat copilul pe drum. Cum de nu s-a suparat si a facut scandal stand atata timp in masina? Cheia la noi a fost faptul ca el pe vremea aceea dormea de 2 ori pe zi. Iar tot traseul nostru si felul in care ne deplasam depindea de acele 2 somnuri. Astfel am facut ca pentru el masina sa fie sinonima cu somnul. Normal ca au fost si ore in care nu dormea, destul de putine, dar am avut multe jucarii si tot soiul de activitati cu noi, care ne-au ajutat in aceasta privinta.
Istanbulul il vizitasem de mai multe ori. Nu avea rost sa mai mergem iar. Am fi pierdut timp pretios. Asa ca am hotarat ca cele 17 zile sa le impartim cat mai minutios posibil. Principala noastra dorinta era de a ajunge in zona Mardin – Mar Gabriel, Nemrut Dagi, Cappadocia, Antiohia si zona Selcuk cu Efes impreuna cu casa Fecioarei Maria.
Astfel a iesit asa traseul nostru, cu partea initiala in zone foarte turistice ( Troia, Efes, Antalya), iar apoi dupa ce ne obisnuiam un pic cu atmosfera, intram in necunoscutul din Estul Turciei ( Nemrut Dagi, Mardin, Antiohia).
Consideram ca multe din obiectivele turistice vizitate de noi in aceasta vara in Turcia pot rivaliza oricand cu cele din Iordania, Grecia sau Egipt.
Cele 17 zile de calatorie incepeau intr-o zi de Vineri si se terminau intr-o Duminica.
Masina: Dacia Logan MCV Stepway Benzina
Distanta: initial estimat pe la aproape 7000km, la final au fost 6506.
Descriere sumara a excursiei
Aici am enumerat pe scurt zilele si Km facuti, pentru fiecare zi in detaliu aveti sectiunea Jurnal de Calatorie, de mai jos.
Ziua 1 – Bucuresti – Edirne.
415 km
O zi cu plecare târzie din Bucuresti, dar în care vom trece peste cele 2 granițe pana la apus.
Ziua 2 – Edirne – Canakkale – Troia – Dalyankoy ( + Insula Bozcaada).
323km
Trecem strâmtoarea Dardanele cu ferryboat-ul Eceabat – Canakkale și vizităm Calul Troian folosit în filmul Troia ( 2004) . Oprim apoi să vizităm faimosul sit arheologic Troia pentru a vedea legendarul oras din Iliada lui Homer. Ne vom caza în apropierea plajei în Dalyankoy. Și vom pleca spre dupa-amiază să vedem apusul pe frumoasa insula Bozcaada.
Ziua 3 – Dalyankoy – Ayvalik – Bergama ( Pergamon ) – Selcuk.
400 km
În drum spre magnificul oraș Pergamon, oprim la Ayvalik pentru o priveliște de vis într-un oraș cu o puternică moștenirea grecească și o cafea la malul mării. Ajungem apoi în Pergamon, una dintre cele mai uimitoare cetăți antice ale lumii. Continuăm drumul spre Selcuk.
Ziua 4 – Selcuk – Didim – Milet- Priene – Efes – Casa Sf. Fecioare Maria – Selcuk. 227 km
Având baza în Selcuk, vom face un tur complet al celor mai impresionante situri arheologice, orasul antic Milet, Priene si Didima și bineînteles cel mai bine conservat oras antic de la malul Mediteranei, Efes. Vom vizita de asemenea obiectivele turistice din zona orasului Selcuk, precum casa Sf. Fecioare Maria și cetatea).
Ziua 5 – Selcuk – Afrodisiasis – Pamukkale ( Heriopolis ) – Arykanda – Finike.
520km
Plecam din Selcuk spre un alt sit antic extrem de interesant, templul lui Afrodita, și apoi oprim la “Castelul de Bumbac” – Pamukkale – și orasului antic-spa Hierapolis. Ne continuăm drumul spre coasta în Finike.
Ziua 6 – Finike – Myra , Demre ( Sf. Nicolae) – Orașul scufundat Kekova – Olympus.
164 km
Zi pe coasta Lyciei, vizităm orasul Myra, locul de baștină al Sf. Nicolae, și pornim într-o excursie cu barca în cautarea Kekovei, orașul scufundat, pentru ca seara sa ne relaxam la una din plajele frumoase ale Turciei, Olympus, unde se afla și un alt sit arheologic important.
Ziua 7 – Olympus – Thermessos – Konya.
450 km
Plecam de pe coastă, spre orasul lui Rumi, Konya, dar nu înainte să vizităm și amfiteatrul din Thermessos si teatrul antic din Aspendos.
Ziua 8 – Konya – Goreme ( Cappadocia).
264 km
În Konya apucam sa vizitam Muzeul dedicat ordinului islamic Sufi, iar apoi plecăm direct spre Goreme, pentru a descopri unul dintre cele mai frumoase locuri din lume, Cappadocia. Baloane, munti, istorie si peisaje ce fac deliciul fotografilor.
Ziua 9 – Cappadocia. Valea Ihlara. Uchisar. Ortahisar.
150km aproximativ.
In zona Cappadocia, am ajuns in ziua aceasta la obiectivele turistice de pe celebrul Tur Verde aflate la o oarecare distanta de zona Goreme. Am vizitat Valea Ihlara ca ale sale biserici, am vazut orasele subterane si am prins apusul in Ortahisar.
Ziua 10 – Goreme – Muntele Nemrut.
532 km
Din Goreme plecăm spre Muntele Nemrut, înalt de 2134 m, ce adaposteste faimosul mormant regal vechi din secolul 1 i.H, cu ale sale statui inalte în forma de capete .
Ziua 11 – Muntele Nemrut– Gobekli Tepe – Urfa – Mardin.
348 km
De la muntele Nemrut, plecam spre orasul Urfa, locul de nastere al profetului Avraam. Un loc foarte interesant este bazinul cu pesti despre care se spune ca există aici înca de pe vreme profetului. Pe seara ajungem în superbul oraș Mardin, ce priveste spre campia Mesopotamiei și spre Siria.
Ziua 12 – Mardin – Mydiat – Mar Gabriel – Mardin.
181 km
Orasul Mardin este in special cunoscut publicului larg din videoclipul Mahmut Orhan – 6 days https://www.youtube.com/watch?v=1W5BA0lDVLM ). Plecam spre Mydiat, un vechi oras renumit pentru moștenirea sa creștină și mânăstirile siriece, iar apoi continuam spre Mar Gabriel, una din cele mai mari mânăstiri din aceste locuri ce înca adaposteste călugări.
Ziua 13 – Mardin –Gobekli Tepe – Gaziantep – Antiochia.
564 km
Incepem drumul de intoarcere si in apropierea Urfei ajungem la Gobekli Tepe, cel mai vechi templu din lume. Continuam traseul spre Gaziantep, renumit drept capitala gastronomică a Turciei, unde se afla cel mai mare si important muzeu de mozaicuri din țară, deschis de curând. Continuâm apoi spre Antiohia, vechiul oras bizantin, ce candva era al-2lea mare oras al Imperiului, dupa Constantinopole.
Ziua 14 – Antiochia – Sf. Simeon – Adana.
236 km
In Antiochia vizităm pestera și biserica sf Petru, traditia spunând că aici a predicat și a locuit o perioadă. Apoi vizităm ruinele mânăstirii lui Simeon Stalpnicul și trecem și prin Tunelul lui Titus, o rămășița a unui vechi apeduct. Seara ajungem în Adana, locul de naștere al celebrului kebab, unde se află cea mai mare Moschee din lumea Islamica in afara Istanbulului si a Arabiei Saudite.
Ziua 15 – Adana – Taz Golu – Ankara.
497km
Plecăm spre capitala, dar trecem și pe langa faimosul lac sarat Taz Golu. Seara ajungem în Ankara și apucăm să vizitam citadela veche a orasului.
Ziua 16 – Ankara – Edirne.
700 km
Ne reintoarcem în vechiul oras Adrianopole dupa cea mai lunga zi petrecuta pe drum și vizităm orasul și celebra moschee a celui ce a fost capitala imperiului otoman pana la cucerirea Constantinopolelui.
Ziua 17 – Edirne – Bucuresti 403 km
Mai vizitam cateva lucruri in Edirne si plecam spre casa. A 2a zi ne intoarcem la spital.
Extra.
Ce ne-am mai fi dorit sa facem sau ce vom face data viitoare
- Coasta Marii Negre ( zona Trabzon, manastirea Sumela, Safranbolu )
- Estul extrem ( muntii din estul Turciei de la granita cu Georgia, Kars, orasul antic armean Ani, muntele Ararat )
Pregatiri – Lucruri necesare
Pentru o astfel de excursie, in care ai un bebelus, ai nevoie de mai multe lucruri pentru a te asigura ca lucrurile vor merge bine.
- Pe primul loc, lucruri evidente pentru noi, au fost carutul Thule ( care poate fi folosit cu usurinta off-road, fiind un carut pentru alergat), rucascul de spate Thule ( pentru traseele in zone dificile, in care trebuia carat mai mult), sistemul de purtare Manduca XT ( pentru muzee si plimbari usoare), patutul portabil si scaunul portabil de bebelus pentru luat masa oriunde, la orice restaurant ce nu are scaun, cum a si fost in general.
- Apoi, trebuie bine judecate hainutele pe care copilul le va avea la el. Nu vrei sa stai in diverse hoteluri si sa speli body-uri si pantalonasi, de prefera haine usoare de vara si pentru cele spre 50 de grade din estul Turciei.
- Ochelari de soare pentru bebelus ( obligatorii pentru zone gen Pamukkale sau Tuz Golu, care ustura privirea oricarui turist), dar si pentru parinti, ceva obligatoriu pentru o astfel de calatorie in tinuturi insorite.
- Aparatul de gatit la abur, cu care am gatit in fiecare dimineata micul dejun si pranzul copilului pentru drum. Snacksuri si mancare la borcanase pentru copil in caz de nevoie urgenta. Desigur, bio, organic, tot ce e mai bun. Nu facem reclama pentru Bebe Tei, dar de acolo ne-am aprovizionat in ultimele zile inaintea plecarii. Pana la urma copilul a mancat de fapt foarte mult cu noi, din mancarea proaspata de la restaurant ( iaurt de tip ayran, carne la gratar ( pui, vita), orez, legume, salate, supa de linte, multe fructe etc.) De asemenea era pe vremea aceea inca alaptat, fapt ce a ajutat.
- Asigurare de calatorie pentru noi, asigurare CASCO pentru masina ( aceasta o aveam, dar va spunem ca este bine sa o faceti daca plecati in Turcia).
- O polita de Asistenta Rutiera 24/7 internationala. Noi am facut la Dacia, am avut probleme, au incercat sa ne ajute, dar nu prea aveau cu ce. Mai multe cititi in articolele de la Nemrut Dagi.
- Valuta in bancnote mici. Iti faci card de credit caci nu stii cand ai nevoie de bani extra. Te asiguri ca ai mai multe carduri la tine in caz ca se intampla ceva cu vreunul.
- Medicamente pentru orice tip de urgente. Aici lucrurile difera de la om la om si familie la familie. Pentru noi, oameni din sistem, este facil sa ne autoadministram medicatie sau sa il tratam noi pe copilul nostru. Astfel putem evita prezentari la camerele de garda ale spitalelor pentru diverse afectiuni care iti strica cu siguranta Zen-ul vacantei.
- Turkey Museum Pass este esential. Cumparat de noi direct din Turcia (375 TL) care timp de 15 zile ne-a oferit intrare gratuita la toate muzeele statului ( una din cele mai bune investitii) .
Jurnale de călătorie (fiecare zi așa cum am trăit-o)
- #1. Spre Edirne
- #2. Calul troian si multe feriboturi.
- #3. Dacia tradeaza si se rascumpara la Pergamon
- #4. Thales din Milet, Facioara Maria si perla coroanei turcesti, Efes.
- #5. Albul pur, albul sigur la Pamukkale.
- #6.1. Kekova, orasul scufundat. Biserica Sf. Nicolae si orasul-fagure Myra.
- #6.2. O relaxare mult visata in Cirali / Olympos.
- #7. Termessos, pe unde se inalta vulturii. Aspendos si despre cum am ajuns in Konya.
- #8.1 Konya, orasul lui Rumi.
- #8.2 Calatori prin Cappadocia pe cont propriu cu bebelusul. Goreme.
- #9. Calatorie prin Cappadocia pe cont propriu cu bebelusul. Valea Ihlara, Uchisar, Ortahisar.
- #10.1. Drumul cel lung dinspre Cappadocia spre Nemrut Dagi. Dacia tradeaza din nou.
- #10.2. Nemrut Dagi, spectaculos. Ce facem cu masina?
- #11. Sanliurfa, locul nasterii Profetului Avraam. O caldura “de vis”. Ajungem in Mardin.
- #12. Mardin, Midyat, manastirile Mar Gabriel si Mar Deyrulzafaran. Pe urmele vechilor crestini sirieci.
- #13. Gobekli Tepe, cea mai veche constructie religiosa. Muzeul de Mozaicuri Zeugma din Gaziantep.
- #14.1 Antiohia, la granita cu Siria. Capitala Kunefelor, Biserica unde a predicat Sf. Petru si Manastirea Sf. Simeon Stalpnicul.
- #14.2. Adana, un oras perfect pentru un popas. Hotelul de 5* Divan Otel.
- #15. Spre Ankara prin Muntii Taurus, Aksaray si lacul sarat Tuz Golu.
- #16. Despre ruperi de nori si trafic blocat pe autostrada. Edirne, un oras ideal pentru un city-break mai lung.
- #17. Cum să nu stai la lunga coadă la graniță turco-bulgară? Treci prin Grecia! Bebe T își revede jucăriile.
Final…
Cazari
Am atasat linkurile de la Booking la majoritatea hotelurilor. La unele dintre ele am scris recenzie si pe site-ul nostru, la restul inca nu am apucat, dar vor aparea.
Noi suntem mandri de cazarile alese si ne-am intoarce iar la mare parte din ele. De unele locuri ne este dor si ne gandim si acum la ele.
Despre costurile cazarilor am scris mai jos in capitolul Buget.
Edirne I.
Despre acesta am scris pe blog
Dalyankoi.
O cazare tip 2 Mai, intr-o zona gen 2 Mai. Primitor si odihnitor. Am scris pe blog.
Selcuk. 2 nopti.
Finike- Antalya.
Cumva, o cazare care parea draguta, intr-o zona draguta, dar pentru noi nu a fost decat un popas, un fel de motel pe marginea drumului.
Cirali.
Konya.
Un loc deosebit, aflat langa complexul Mevlana. La competitie pentru titlul de cel mai boutique hotel al excursiei. Micul dejun deosebit. Atmosfera si ospitalitatea 10+
Goreme.
Despre baietii de aici am scris mai pe larg in jurnalul zilei (#8.2). Un loc dragut, dar cu prea mult testosteron. Prea pe biznis.
Ortahisar.
Cea mai draguta si ospitaliera gazda, iar cazarea, un veritabil “cave hotel”.
Nemrut.
Mai mult de atat nu vei gasi in aceasta zona. Este minimum-minimorum.
Mardin. 2 nopti.
O dezamagire din cauza faptului ca este condus si administrat doar de barbati. Ar putea fi de 10+ datorita locatiei si aspectului, dar in final este cam de 7-8.
Antiohia.
Locul in ne-am simtit cu adevarat la un boutique-hotel.
Adana.
Probabil cel mai luxos hotel al excursiei. Pretul derizoriu. Descrierea noastra aici.
Ankara. Raymar Hotels.
Un hotel decent, in centrul turistic al orasului.
Edirne II.
Casa otomana tipica a Balcanilor.
Buget
Cazare
Toate cazarile au fost rezervate din Romania pe Booking. Foarte important de stiut este ca Booking-ul nu poate fi folosit in Turcia. Adica nu poti rezerva atunci pe loc, in timp ce esti in Turcia, dar daca ai rezervare facuta in prealabil din alta tara, este ok. Oricum, impedimentul acesta poate fi rezolvat cu o conexiune tip VPN in care maschezi originea semnalului de internet, pentru cunoscatori.
Am cautat sa avem cazari frumoase care sa ne faca vacanta cat mai placuta, cu mic dejun, cu facilitati, unele chiar au fost mai scumpe, dar am preferat sa avem spatiu mai mult si comfort sporit pentru Bebe T.
| Cazare Turcia | ||||
| Lire turcesti (sau Euro unde este scris) | RON | |||
| Adana | 226 | 179 | ||
| Hatay | 363 | 291 | ||
| Edirne 1 | 43 Euro | 205 | ||
| Edirne 2 | 199 | 159 | ||
| Finike – Antalya | 278 | 223 | ||
| Goreme | 54 Euro | 264 | ||
| Ortahisar | 354 | 284 | ||
| Konya | 203 | |||
| Selcuk X2 | 719 | |||
| Mardin X2 | 496 | |||
| Nemrut | 30 Euro | 144 | ||
| Dalyan | 30 Euro | 144 | ||
| Cirali | 42 Euro | 202 | ||
| Ankara | 226 | 173 | ||
| Total LEI | 3676 |
Transport
Benzina a costat cam 2500 lei. Eu am numarat un total de 462 litri de combustibil. Impartit la 6500km, iese un consum de 7.1/100km. Avand in vedere ca aerul conditionat a fost deschis tot timpul, iar pe autostrazi am mers cu 120-130, este relativ bine. Totusi masina noastra nu are un motor foarte mare 0,9 Tce.
In afara de benzina am platit cam 100 lei pe taxele de autostrada HGS. Inca 30 lei pe vignieta bulgareasca la dus si la intors. Putem adauga la transport si costul Dacia Asistenta Rutiera 140 lei.
Diverse
Costul cartelei de telefonie mobil cu minute nationale si internet suficient a fost de 120 lei. Un pret bun, de la Turk Cell am gasit oferta aceasta, si am achizitionat-o cum am ajuns in Canakkale. In general, astfel de cartele pe care ei le vand pentru turistii straini sunt mai scumpe decat ar plati cetatenii turci. Am prezentat pasaportul la achizitionare. Se pare ca daca nu iti inregistrezi telefonul la ei, dupa 30 zile nu ai mai putea sa il accesezi, considerandu-se ca ai importat un telefon in Turcia ilegal. Asa ca aveti grija, mai ales cand va intoarceti ( nu am inteles exact legislatia lor, dar este de avut grija ).
Am mai adaugat pe cartela noastra din Romania inca vreo 15 Euro pentru ca am avut nevoie in timpul belelelor cu masina.
Turkey Museum Pass a costat 750 lire turcesti, adica 600 lei pentru 2 oameni. Intrare gratuita la toate obiectivele turistice de stat din Turcia. Iti scoti banii dupa ce ai vizitat doar Troia, Efes si Cappadocia, deci merita pe deplin.
Asigurari de calatorie pentru toti 3, sa spunem ca am dat in jur de 200 lei.
Mancare si suveniruri
Nu mai stiu cat am platit exact pentru mancare. Nu a fost scumpa mancarea, dar se aduna timp de 17 zile. Noi alocasem un buget zilnic de 150 lei pentru mese. Au fost zile cu mai putin, zile cu mai mult, in functie de oferta si de ce oportunitati aveam. Nu ne-am refuzat nimic. Putem spune ca inca 2000 lei s-au dus pe mancare. Se poate insa manca mult mai ieftin, dar nu ai de ce, este pacat, sunt lucruri atat de bune ce merita incercate, iar la restaurantele lor te simti foarte bine.
Suveniruri am luat, la un moment dat am tinut socoteala cheltuielilor, dar apoi ne-am lasat si de sportul acesta. Nu cred ca am dat mai mult de 700 lei pe ce ne-am cumparat. Sa spunem ca mai mult am dat pe ceramica din Cappadocia si pe mozaicurile din Antiohia.
Un total estimat
Cred ca in total, cu tot ce am cumparat pe cand inca eram in Romania, si cu toate pregatirile, asigurari si alte cele, am ajuns pe la 10000 lei, adica o suta de milioane. Un pic mai mult de 2000 Euro. A parut mult pentru noi, obisnuiti cu aventurile low-cost si bugetul restrans de pe vremuri. Dar suntem intr-o noua etapa a vietii, si cam atat costa o vacanta. Daca mergeam prin Romania 2 saptamani cu masina, era posibil sa dam la fel de mult.
Impresii esentiale din vacanta
Despre oameni si tara
- Turcii iubesc copiii. Copilul va fi in centrul atentiei oriunde.
- Turcii calatoresc impreuna cu copiii peste tot. Acolo nu exista, las copilul la bunici ca sa ne plimbam si noi singuri. Eventual iau si bunicii ca sa se plimbe cu totii. Familia este totul. Era plin de copii pe la toate destinatiile turistice, de la nou-nascuti la grupuri care se fugareau printre ruine.
- Treaba cu calator din Romania inca tine si lumea se uita frumos la tine. Cu cat ne departam mai tare de Istanbul si locurile turistice, cu atat erau mai impresionati.
- Toata Turcia este un intreg muzeu. Oriunde mergi dai de ruine ale unor vechi asezari antice, vechi cetati, caravanseraiuri pierdute prin pustiu, toate acestea sunt lucruri pe care le gasesti frecvente in Anatolia. Dar daca istoria si arheologia nu iti mai ajung, peisajele sunt demne de inverzita Europa, stancoasa Grecie sau salbatica Asie.
- Momentan, Turcia nu pare ca o duce atat de bine ca acum cativa ani, se simte o oarecare recesiune. Chiar si asa, proiectele mari de infrastructura sunt in derulare. Probabil ca pentru oamenii de rand lucrurile s-au inrautatit.
- Contrast mare intre orasele mari , zonele centrale, si periferiile si zonele rurale. Nu ai crede ca strazile comunelor din Turcia pot fi neasfaltate. Probabil iarna au parte de mult noroi. La noi situatia este mai omogena.
- Destul de multe femei ce poarta hijab (baticul ce acopera strans parul). Neasteptat mai multa relaxare pe tema asta in zona Antiochiei.
Despre drumuri si trafic
- Turcii nu opresc masina in dreptul trecerilor de pietoni decat la semafor. Astfel ca daca va treziti sa franati brusc pentru vreun pieton, este probabil ca un turc cu frane mai slabe sa intre in fundul vostru, iar daca nu aveti CASCO, sunt sanse mari ca RCA-ul turcului sa nu va ajute prea mult. Aveti grija.
- Parcarile pot fi problematice in unele orase mai mici si aglomerate, fiind necesar sa lasati masina cu cheia in contact pentru a se muta masina inainte si inapoi, astfel reusind sa bage cat mai multe vehicule intr-un spatiu stramt. Noi n-am fost fanii unei astfel de proceduri.
- Drumurile sunt impecabile in mare parte. Autostrazi oficiale nu sunt atat de mult ( cele marcate cu O – Otoyolu), dar cand sunt , asteptati-va la 4 benzi pe sens. Dar restul drumurilor marcate cu galben pe google maps sunt un fel de autostrazi ( mai bune ca la noi) cu intersectii si ocazional stopuri cu semafoare. Ele sunt cel putin la nivelul A2 ( Bucuresti Constanta) din punct de vedere al calitatii asfaltului, al marcajului si al sigurantei participantilor la trafic.
- Motorina este semnificativ mai ieftina decat benzina. Baietii de la benzinarii iti vor face ei plinul, nu este nevoie sa te murdaresti tu.
- Va fi necesar sa va faceti card HGS de la unul din oficiile postei PTT de pe autostrada cu care veti plati automat segmentele de drum folosite.
Despre bucatarie si alte chilipiruri
- Mancarea este ieftina si buna. Nu are rost sa mananci fast-food la ei, o oprire la un restaurant de conditie medie ne costa cam 70 lei in medie, aici incluzand cam de toate, supe, feluri principale, salate, desert si bauturi.
- Ospitalitatea din restaurantele turcesti nu o intalnesti pe la noi. Oriunde opream eram serviti rapid si cu respect.
- Suvenirurile sunt ieftine, multe de calitate inferioara, dar daca depui efort, poti cumpara si lucruri frumoase din locuri autentice.
- Inghetata turceasca mi se pare destul de fada ca gust si neinteresanta. Distractiv poate fi doar cel ce ti-o serveste.
- Ceaiul este atotputernic. Ceai peste tot, oricand, oricat. E si pacat sa nu iei acasa, cel putin cateva cutii si seturi, ca alt gust au in paharele tipic turcesti.
Despre siguranta
- Am atins niste destinatii putin cunoscute de turistul roman. Multa lume se intreaba despre siguranta acestor zone, aflate in teritorii cu populatie predominant kurda si la granita cu Siria. Orase precum Urfa, Mardin, Gaziantep, Antiochia sunt destinatii turstice superbe, momentan aflate intr-o perioada de liniste politico-militara. Se vad la tot pasul urmele conflictului de acum cativa ani dintre fortele rebele kurde si armata turca. La fiecare intrare si iesire din aceste orase sunt zone de verificare militara, in care drumul se ingusteaza si fiecare masina trece pe langa baraci intens fortificate in care acum cativa ani isi avea sediul militia. Diferenta este ca acum sunt parasite, treci prin ele si asta e, dar iti amintesc de locul in care te afli. Oricand la o noua izbucnire a tensiunilor vor fi iar ocupate si utilizate.
- Am trecut prin cateva zone de verificare, aflate pe autostrazi, unde toate masinile erau efectiv deviate prin benzinarii, unde se formeaza sediul militar, avand acolo si aparate speciale prin care masinile trec pentru a fi verificate. Am observat o oprire aleatorie a masinilor turcilor.
- Masinile straine nu sunt niciodata oprite. S-au uitat de cateva ori la noi, dar de fiecare data cand vedeau numarul strain nici nu-si mai bateau capul.
- Viata in orase ni s-a parut ca se desfasoara in deplina siguranta, atat pentru localnici cat si pentru turisti, indiferent ca sunt turisti din zona ( majoritatea) sau vestici.
Epilog
Ne dorim sa ne intoarcem in Turcia. Stim ca asta nu va fi prea curand, momentan ne-am suprasaturat, cu tot cu calatoriile si cartile lui Orhan Pamuk, dar recomandam tuturor cunoscutilor sa ia aminte la ce lucruri uimitoare poate oferi o destinatie ce pare aparent banala.
Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.
Spor la calatorit!
Spor la calatorit!
Mulțumim pentru descrierea atât de completă și de clară. Călătorii binecuvântate în continuare.