Moscopole, fostul oras al aromânilor

Moscopole este acum, in zilele noastre, un fel de Machu Pichu al aromânilor, orasul pierdut, din punct de vedere al mitologiei moderne si al simbolisticii. Un loc in care, cursul vieții si al istoriei, caci nu putem da vina doar pe Ali Pasha, au dus la declinul unei asezari ce acum cateva secole era una dintre cele mai importante din Balcani, asezata “asa cum trebuie” intre Istanbul si Marea Adriatica.

Toti aromanii au auzit de acest oras, distrugerea sa si exodul vlahilor fiind repere importante in mentalul colectiv al acestui mic-mare popor. Cantece, legende, istorisiri, multe se trag din vremurile tulburi ale secolului XVIII.

Recomand cartea Fiii Avdelei, scrisa de Steliana Duliu -Bajdechi pentru o frumoasa introducere in ermetica lume a aromanilor din secolele trecute. O puteti gasi la Editura Eikon. Am scris despre ea si o mica recenzie. De asemenea puteti incerca si “Ultimul cuvant al lui Socrat Buba” de Thanas Medi de la acceasi editura, o carte care a facut-o pe Andreea chiar sa planga.

Welcome to Albania

Vizita la Moscopole face parte din calatoria noastra de suflet in Balcani din 2017 cand am pornit pe urmele aromânilor.

---

Intrarea in Albania s-a petrecut sub auspici oarecum neplacute. Simteai ca urmeaza un teritoriu care este cel putin pe hartie mai salbatic, mai nesupus legilor, mai ca in Vestul Salbatic, asta daca este sa ne luam dupa istoria ultimului secol si nu numai. La vama, dupa ce a tot gadilat buletinele noastre ceva timp, (pare-mi-se ca eu si Andreea aveam pasapoarte), vamesul se arata ingrijorat de actul meu si spune ca nu merge, căci “PROBLEM”. Noi ne uitam la el din masina, dar nu spunem nimic, ne facem ca ploua. Ce nu ar fi putut sa functioneze la un pasaport?! Mai sta el ce sta si ii da de cap, fara a fi nevoie sa il omenim cu ceva.   La intrare in tara, nici un butic pentru achizitionarea vreunei vigniete, cu toate ca eu intelesesem din diferite surse ca ar fi un fel de taxa de drum cu o valoare modica. Dar in final, nici la iesire nu am fost verificati in acest sens. Nici pe siteul MAE nu este specificat ceva anume.

Traseul nostru prin Albania era destul de tintit si fara mari artificii. Urma sa ajungem la Korce (Gorcea), iar de acolo mergeam inca 20km pana la Moscopole (Voskopoje in albaneza). Pe drum am avut ocazia sa admiram ‘njde mii de Mercedesuri specifice anilor 90, acele masini din filmele cu impuscaturi de la ProTeVe din timpul copilariei noastre. Masini trainice, de calitate, masina nationala albaneza. Dar acele Mercedesuri au nevoie de combustibil. Combustibil care poate fi procurat de la miile de benzinarii, mare parte dintre ele no name. La fiecare kilometru era cate o benzinarie. Benzinaria lui Gheorghe, Gheorghe Gas. Benzinaria lui Ionel, Ionel Gas. Nu era nici un client nicaieri, iar Gheorghe, respectiv Ionel, dormeau linistiti la umbra langa pompa. Oare cat de curajos sa fii sa alimentezi de la pompele lor? Oare chiar vand benzina acolo? Dar daca tot este sa dam un sfat celor ce citesc aceste randuri, in 2017 am observat totusi ca Gulf era marca cea mai frecventa. In 100km, am vazut 3 benzinarii.

Pentru noi Albania a insemnat exact acese 2 lucruri: Mercedesuri vechi si benzinarii no name cat cuprinde.

Daca sunteti albanez, luati aceasta afirmatie ca o gluma. Si Romania este tara farmaciilor, se stie!

De la malul lacului Ohrid, drumul curge printr-o relativa campie, iar din apropiere de Korce se urca abrupt spre Moscopole. Pe drum am avut si un mic eveniment, un politist ridicand semnalizatorul de oprit masini in fata noastra. Noi ne-am spus ca – gata, ne-au oprit baietii sa ne faca la bani. De unde, chiar si-a cerut scuze, a spus ca doar se juca cu el, gesticuland cu mana in timp ce statea rezemat de masinuta sa. Va dati seama, sa te opreasca politia in Albania din greseala.

Moscopole

Sa ajungi in Moscopole nu este usor. Trebuie sa se indeplineasca mai multe conditii. Una din ele este sa te intrebi,
“oare ce caut eu aici”, am venit sa vad un sat obisnuit? Pai cum adica, mergem sa vedem ruinele uneia dintre cele mai mari asezari din Balcani, dupa Constantinopole pana in secolul XVIII. A 2-a conditie este ca trebuie sa te motivezi destul incat sa vizitezi Albania, o tara cu un renume nu atat de bun, desi in ultima vreme din ce in ce mai multi calatori au avut numai cuvinte de lauda referitor la turismul de pe aici.

Asadar, ca sa nu ne pierdem printre randuri, Moscopole a fost un foarte important centru de cultura aromână in Balcani, un oras cu sute de biserici, cu universitati, un loc unde se tipareau carti, dar cel mai important, un oras foarte bogat. Lucrurile au luat-o putin razna atunci cand Ali Pasa, un tip la vremea aceea mai puternic ca sultanul, a hotarat sa distruga orasul din temelii. Ca sa citez pe cineva mai citit ca mine: Distrugerea oraşului Moscopole va fi „evenimentul major care a accelerat mişcarea deja începută de emigrare a aromânilor şi-i va da amploarea unui exod”. Ce a urmat apoi? Pai cam toti aromânii au plecat de acolo, unii au ajuns in Krushevo, unii in tarile romane de la sud de Carpati, unii in Transilvania, unii la Budapesta si Viena. Un mic exemplu, Andrei Saguna, mitropolitul Ardealului este de neam din Moscopole, nascut fiind in Imperiul Habsburgic.

Azi nu prea mai vedem multe lucruri in Moscopole, aromanii au plecat de ceva vreme de acolo. Daca ar mai fi cateva familii ramase, foarte bine, dar noi am intrebat ceva localnici despre aromâni, dar nu stia nimeni si ni s-a raspuns ca “toti au plecat in Romania”.

Oficial sunt 6 manastiri de vizitat. Niste ruine. Dar niste ruine care erau considerate atunci printre cele mai importante biserici din Balcani. Partea buna este ca toate sunt in renovare acum. Partea proasta este ca nu sunt deschise vizitarii, dar cumva am reusit sa tragem cu ochiul. Pe partea de orientare turistica, iarasi este destul de greu, dar cred ca in cativa ani, lucrurile vor sta mai bine si poate te vei gandi sa petreci 2 zile in Moscopole, capitala Aromanilor/Vlahilor/Machidonilor. Asta daca vei avea curaj sa pleci iar spre Albania.

Totusi, Moscopole te impresioneaza. De-a lungul calatoriilor noastre am apucat sa vedem multe asezari ce au fost magnifice la un moment dat, iar acum, ruine, sau ingropate sub pamant, rase cu totul de pe fata pamantului. Despre Persepolis toti ati auzit, capitala perșilor. Nu am ajuns acolo inca, dar din fotografii, se vede ca nu au ramas multe. Angkor Wat, la fel, multe ruine, jungla a inghitit tot, dar se pare ca sub pamant ar fi multe lucruri nedescoperite inca. La Moscopole, singurul lucru care arata ca aici au locuit oameni bogati si cu stare sunt cele cateva biserici si manastiri inca ramase in picioare, fiecare cu o arhitectura si pictura interioara ce nu pot fi urma decat a unei vieti sociale si culturale infloritoare la acel moment.

Impresionant este si pamantul din zona, chiar din zonele virane, unde acum pasc oile si vacile. Plin de pietre, pietricele, pietroaie. Te face sa te gandesti daca nu cumva acolo era ceva inainte, si a fost demolat, distrus pentru a fi folosita piatra in alta parte. La fel si renovatul care se desfasora momentan, este atat de artificial, fara suflet parca. Vorbeste sentimentalistul din mine cu siguranta, dar m-am bucurat atunci cand am plecat in sfarsit din Moscopole. Un loc caruia ii lipseste inima. Nu are pompa. Insuficienta ventriculara stanga complicata cu edem pulmonar. Adica nu poti sa respiri. Asa ne-am simtit aici.

Spre Grecia

Metsovo a fost exact opusul Moscopolelui. Un oras viu, cu vînă, cu vlagă, unde se respira aerul tare al muntilor Pind si unde oameni vorbesc aromâna.

Insa pana la Metsovo ne-am mai invartit jumatate de ora in Korce, facand cateva poze in centrul vechi, dând peste cea mai veche scoala albaneza din oras, despre care mama a opinat ca sigur era de a aromanilor, si vizitand catedrala ortodoxa, cea mai mare din Albania, lucru normal de altfel avand in vedere ca in zona ar trai destul de multi aromani si greci.

Din Korce pana in Grecia mai facem puțintel, dar suntem atenti la indicatoare sa nu depasim viteza legala si ajungem in siguranta la vama. Grecia ne intampina cu drumuri perfecte, iar dupa 30 km incepe si autostrada care ne va duce pana la Metsovo. Acum este deja autostrada pana la granita.

Pana sa dam totusi in autostrada am trecut prin cateva sate care erau parasite. Nimeni, nici o masina, nici un locuitor. Cam aceeasi soarta o au si multe satuce inca locuite de vlahi, in unele mai fiind doar cativa locuitori permanenti, restul mergand spre vale, spre marile orase. Poate ca pana la urma, exodul vlahilor din aceste zone nu ar fi putut fi impiedicat nici cum, geopolitica ducand in aceasta directie. Sau poate daca acest zone nu ar fi fost la limita conflictelor intre diverse alte etnii din Balcani, lucrurile stateau mai bine. 

Merita sa vizitezi acest sat adormit din Albania cu gandul la ce a fost odata? Noi credem ca da, atata timp cat nivelul asteptarilor va fi mai redus.

Concluzie

Ar fi bine ca aromânii de pretutindeni sa vina pe aici si sa inteleaga ce a fost Moscopole candva. Legat de supravieturirea unui neam, ea nu sta neaparat in cateva pietre puse sub o forma organizata. In final, victoria este limba ce o vorbim, cat o vom mai vorbi. Identitatea, aceasta ramane. Si asta trebuie sa inteleaga orice popor. Chiar si cele ce au o tara a lor. Caci maine, poimaine, ea nu mai e.

---

---

---

Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.

Spor la calatorit!

Spor la calatorit!