Medicinistii calatori

Parcul National Yangmingshan – Excursie de 1 zi din Taipei, Taiwan

SAM_4200

Există multe variante de a călători și de a vizita. Poți vizita un loc de o mie de ori si de fiecare dată altfel.

Uneori simți nevoia de a trece de la un tip de vizitat la altul. De exmplu 2 mari categorii ar fi – vizitatul rodului unei civilizații – orașele cu ale sale cultură, arhitectură, istorie si o a doua ar fi vizitatul minunilor facute de natură.
Uneori simți nevoia să treci de la clădiri și străzi, la un astfel de calatorit in mijlocul naturii.

De multe ori în Asia ai prilejul sa faci astfel de călătorii în natură, dar o natură aparte, mult diferită de cea de acasă. Diferită de la floră la faună și mai departe. De la șoparle cu coadă albastră la păsări deosebite. PS. Avem si un video pentru voi.

Uneori aceste călătorii în natură devin cele mai speciale experiențe. Vouă va plac?

Când am ajuns în Taipei aveam deja lecțiile facute. Aveam o listă lungă de lucruri pe care vroiam sa le vizităm atât  în Taipei cât și în toata insula . Așa că înca din a 3-a zi de după aterizare, fiind încă pierduți puțin în această nouă lume, ne-am decis să incepem lista de must-do-uri. Și am început astfel prima aventură cu o destinație cotată pe locul 3 pe TripAdvisor in topul celor mai interesante activităti pe care le poți face în Taipei, vizitarea parcului national Yangmingshan.

În Taipei, noi obisnuiam să lucrăm dimineața in spital, incepeam de la ora 08:00 si stateam pana pe la 11:00, când ei oricum luau pranzul. Niciodata nu am reusit însă să luam si micul dejun cu ei, adica undeva pe la ora 07:00. Oricum, in sala doctorilor de pe sectia de ginecologie, unde lucram noi, aveam în fiecare dimineața tot ce ne puteam dori – cafea, ceai, un frigider de unde te puteai servi, bineînteles toate gratis. După prânz, aveam două variante, ne puteam întoarce la operații, daca era ceva interesant, sau puteam pleca să exploram marele oras Taipei. Și numai noi stim că ne-a luat aproape 3 săptămâni, în fiecare dupa-amiază, ca să reusim să explorăm toate locurile pe care doream sa le vizităm în Taipei și în împrejurimi. Bineînteles fara ziua cu taifunul, cand a fost zi libera, si pe care am petrecut-o cu drag in Starbucks-ul din spital uitandu-ne la un film chinezesc.

Am ajuns miercuri, si am decis să plecam vineri,  în cea de a 3-a zi spre Yangmingshan National Park, prima destinație de pe lista. Am reusit sa-i atragem si pe colegii nostrii din grupul internațional in aceasta aventura si am plecat cu toții.

SAM_4172

Parcul național Yangmingshan se afla la 45 de minute de mers cu autobuzul Red 5. Autobuz pe care il poti lua din Taipei Main Station ( stație de metrou și de tren). Nu vă faceți griji , prin Taipei te descurci foarte ușor in general pentru că mai totul este scris in chineză dar și tradus in engleză, deci veți gasi și autobuzul Red 5 cu ușurintă.

Atunci am aflat  si noi pentru prima dată că atunci când mergi de la un capat la altul cu autobuzul in Tapei , de pe cardul de transport ți se vor taxa 2 bilete. Să-l vedeți pe Traian ce suparat era pana sa inteleagă ca asa este sistemul si ca nu l-a fraierit aparatul special pe el când l-a taxat dublu.

Dar să va spun mai multe despre acest superb parc. Numele initial al său era Caoshan ( “Muntele plin de iarba” – in mandarina), și într-adevar, este un loc plin de verdeată si natură, aflat atat de aproape de Taipei.

Nu e de mirare ca atunci cand portughezii au deportat si au colonizat Taiwan-ul, au numit aceasta insula “Insula Formosa”, pentru ca întradevar este o insula foarte frumoasa, mai ales din punct de vedere al naturii, dar mai ales a reliefului, cu cei peste 300 de munți de peste 3000m și numeroase parcuri naționale.

SAM_4196

Pentru a intra in parc nu este percepută nici o taxă.

Cel mai înalt vârf este Muntele Qixing ( = Seven Star Mountain), aflat chiar in mijlocul parcului. Acesta era si destinatia noastă. Din pacate, nu si destinatia colegilor nostrii care nu aveau nici de departe vre-un gând sa escaladeze munti, ci mai degraba ei vroiau sa se plimbe agale pe poteci. De altfel parcul oferă câte putin pentru orice dorințe. Așa că la centrul turistic de unde ne-a lasat autobuzul, ne-am luat mai multe harți cu traseele montane din parc si am decis sa ne despartim fiecare dupa pofte. Noi am plecat singuri mai departe, daca un lucru e frumos, e ca in general avem cam aceleasi dorinte, mai ales cand călătorim.

IMAG0459

Prin parc vă puteti deplasa cu masina sau cu autobuzul 108 (sau mini-bus mai degrabă) care circul prin tot parcul în intervalul cuprins între orele 07:00-17:30,  dar cei de la centrul turistic  vă vor explica cu singuranța toate detaliile. Vorbesc bine engleza.

Sunt multe opriri pe parcusul parcului si autobuzele vin cam la 15-20 de min, aveti grija pentru ca pot deveni foarte aglomerate. Uneori trebuie sa astepți mai multe, si aici se intre in ordinea sosirii si nu ca la noi pe îmbulzeala. Nu vrei să-ți se faca observatie ca este nerespectos, o sa înțelegi asta si in chineză!

10298657_10204142962997771_2553076252976752121_o

Asteptând autobuzul

Dupa ce am coborat din autobuzul 108, unde am crezut noi ca este mai ok fața de ceea ce intelegeam pe harta, am plecat sa cautam poteca marcată spre Mt. Qixing, Odata gasită într-un final, am inceput urcarea.

10273317_10204142963637787_6521868851960430488_o

Pe drum am gasit si faimoasa șopârlă cu coadă albastră, despre care puteți citi mai multe pe panourile ce insoțesc urcarea. Fauna și flora de aici sunt de departe lucruri pe care nu le-ați mai intalnit vreodată. Ceea ce facem dintr-o simpla plimbare, o experința de neuitat.

IMAG0468

Ca să ne amintim un pic, acestea erau primele noastre zile in Taipei. Încă nu gasisem nimic precis care sa ne placă de mancat și eram puțin cam obosiți din cauza asta, fara energie. Plus ca mi-e nu îmi trecuse starea de rău cu care aterizasem. Înca eram dispuși să incercăm orice fel de mancare, ne gândeam ca –  poate, poate – vom reuși sa mancam totuși ceva. Până nici un orez gol, pe care sa-l băgăm pur si simplu în gura pentru a umple golul din stomac, nu găsisem înca.

Astfel pe traseu, ajunsi la prima oprire, o cabană, am mai încercat ceva nou. A fost un acel ceva despre care studiasem eu ca este tradițional, și era pe lista mea de must-eat ( va recomand articolul meu despre Top 10 – Street Food in Taiwan, il puteti citi aici)  . Era un orez impaturit intr-o frunza ( nu alga – poate palmier ) si oparit așa. Dar ce să vezi, eșec total iarași. Gust greu de suportat, ca sa nu detaliez mai mult. Nu era doar orez gol, cum speram eu, era special, din păcate nu într-un sens bun.

SAM_4165

Orez dubios împaturit în ceva frunze

Tot stând acolo la masa la cabana, ne dăm seama dintr-o data că un miros teribil începe sa-și faca apariția in aer.

Ce e? Cum? De unde? A murit cineva de curând pe aici?

Un miros crunt de ouă stricat copleșise atmosfera. Exact de ce ai nevoie când ești nemâncat și iți mai este și greață.

Atunci ne-am dat seama ca muntele era defapt plin de izvoare cu aburi de sulf . Cel mai mare dintre ele și una din atractiile turistice principale ale parcului, era chiar în spatele cabanei.

Nu am avut ce face în cele din urma, nu puteam rata momentul, era un punct turistic. Trebuia să facem o poza si acolo. Să vedeți atunci ce ne-am tinut de nas si ne-am pozat și cum am luat-o la fuga imediat cum am terminat, nici nu m-am mai uitat la poze.

IMAG0461

Zâmbeste repede ca să facem poza!

 

IMAG0462

E totul ok, nu simt nici un miros de oua stricate  

 

SAM_4166

SAM_4166-PANO

SAM_4178

Pe drum la un popas ne-am intalnit cu niște fete din Malayezia. Foarte, foarte simpatice. Nu mai știu cum am ajuns sa le spunem că defapt noi nu am mâncat nimic de mult. Ne-au oferit un fel de prajitură cadou, la aflarea acestei triste știri, făcuta dintr-o coca de orez, albă în întregime, cu o umplutură dubioasă de consistența nedefinită.  Am acceptat-o, aș fi încercat orice fel de mâncare îmi iesea in ochi în acel moment că –  poate, poate – voi gasi ceva comestibil într-un final.

Dar, ca de obicei, dupa ce am gustat-o nu pot să spun ca am am atins nirvana, ca atunci când aveam sa descopar cartofii wedges congelați, stiu însa ca atunci am reușit  dupa ceva timp să iau 2-3 guri de ceva mâncare. În scurt timp aveam sa ma decid ca nu mi place și și-a luat locul in ghiozdan. Nu-mi place sa arunc mâncare și nu sunt de fel mofturoasă, dar deja devenea o situatie de speriat. Eram deja apatică. Pentru mine mâncarea este pe locul 2 după Traian.

SAM_4181

 

SAM_4186

După o discuție simpatică, ele au plecat înainte noastră mai departe pe cărare. După un timp însa ne-am reîntalnit. Atunci s-au gandit sa ne mai ofere ceva de mâncare, de data aceasta era ceva terapeutic, niște bombonele care aparent te fac sa uiti de greata. Greața pe care incepusem cu toți sa o simțim  datorita aburilor de sulf cu al lor miro de ouă stricate, care de această dată tot iesea, ad litteram, din pământ, pe cărare.

Ne-au si oferit toata punga sa o pastram amintire. Am gustat, cu încredere și cu speranța în efectul miraculos al bomboane lor, pentru ca apoi sa realizam repede ca aveau un gust mai oribil ca mirosul de afară. Din nou, am zis pas și le-am pus bine in ghiozdan.

SAM_4185

Popas.

SAM_4183

Da, trebuie sa ajungem acolo sus.

SAM_4179

Am tot urcat , din ce în ce mai sus și într-un final am ajuns și în vârf.

Din nou ne-am întâlnit cu fetele. Am decis atunci sa schimbam numere de telefon si sa ne mai reîntalnim in oras. Ele faceau un mic tur de o saptamana in Taiwan si unul dintre planurile lor era să manance toate nebuniile din Night Market-uri. Aveau deja o lista, și eu bineînteles o aveam pe a mea. Comparându-le, mi-am dat seama ca mai am ce învăta de la ele, și ar fi minunat pentru experiența noastra culinara și nu numai, să ieșim cu ele la o tură. Nu mai spun de uimitoarele povești pe care le-am aflat apoi despre cultura lor malayeziana .

Așa ca am decis să ne revedem într-o zi in oraș și să facem o tura de Night Market . Să vezi și să nu crezi, chiar ne-am întalnit și am petrecut o super seară minunată alaturi de ele. și chiar, cine știe s-ar putea sa le facem o vizita vara aceasta! ( Update 2016. Am ajuns in Kuala Lumpur, am vorbit , dar nuam reișit sa ne mai intalnim cu ele, nu ne am coordonat in timp.)

IMAG0470

Nici un dubiu. Am ajuns in varf. Ne pregateam pentru aventura cea mare de pe Snow Mountain.

Odata ajunși în vârf am facut un mic popas, imi amintesc ca eram tare obosiți, în mare parte datorita lipsei de mancare cât și a starii de greata . Aici sus însa, aerul era mai curat.

Ne-am odihnit un pic. Eram cam terminați,  nu a fost o urcare mare in altitudine, dar mai mult ne-a obosit situația si faptul ca eram pe deasupra încă eram un pic debusolati cu fusul orar. În total cred ca ne-a luat cam o săptămână ca sa ne obisnuim cu noul ceas.

IMAG0476

IMAG0471

 

SAM_4189

Din ce îmi amintesc în total drumul a durat ceva, am urcat pe o partea a muntelui si am coborat pe cealalta, între cele doua fiind o diferența marcantă. Pe o parte flora era alcatuită din iarba scurta și totul parea mai arid – partea pe care urcasem – iar pe partea cealalta aveam o junglă tropicală. Și tocmai ce intram in ea.

SAM_4192

SAM_4194

SAM_4193

Ne apropiam de junglă.

IMAG0482 IMAG0479

La un moment dat pe parcursul coborârii am auzit un sunet asemănător unui semnal de alarmă.

Eu sincer m-am panicat inițial chiar nu stiam ce e. Tot auzindu-l de mai multe oriam ajuns apoi să nu-l mai bag in seama. Am aflat apoi,  intalnindu-ne cu niște oameni, ca acesta este defapt strigatul unei pasari. V-am pus si voua un filmuleț, ca să traiti experiența. Voi ce parere aveti? Vă da un tremur pe șira spinării? Bizar!

IMAG0486

IMAG0485

Într-un final am terminat si traseul.

Taiwanul este recunoscut pentru băile sale termale, Japonezii când au ocupat tara au profitat la maxim de acest aspect. O sa va povestesc in curand despre Beitou.

Am gasit însa și cateva astfel de izvoare termale în acest parc.

Hot Springs , denumirea in engleza  pe care o veti gasi pe indicatoare.

Dupa ce am făcut această tura obositoare pe munte am descoperit că cel mai incredibil mod de ne relaxa picioarele este să le bagam în această apă fierbinte, terapeutica, a izvoarelor termale.

Nimic, niciodata, nu mi-a alungat mai repede o durere de picioare umflate si obosite. Un moment magic la sfarșitul unei călătorii frumoase.

IMAG0489

IMAG0488

Si pentru ca povestea nu se termina niciodata pana nu ajugi acasa, in drum spre casa in autobuz, am cunoscut o doamna foarte draguta.  Ea a vazut că mă simțeam rău. Ne-a întrebat ce s-a întamplat si de unde suntem. I-am spus povestea noastră în asa fel încat să ne intelegea pentru ca nu prea vorbea engleză. Dar pentru a ajuta nici nu ai nevoie. Atunci mi-a câteva sfaturi si la sfarsit mi-a oferit o mică amuletă taiwaneza, alcatuită dintr-un mic saculet tricotat. I-am mulțumit mult si nu știam ce puteam sa-i oferim si noi in schimb.. Tot ce adusesem cu noi, erau 4 bancnote de 1 leu si 2 steaguri tricolore. I-am dat ei una din bancnote, inițial nu a vrut să o ia, crezând că ii oferim bani. I-am spus însa că nu au aproape nici o valoare, și ca sunt doar un gest simbolic de prietenie, ceva ce provenea din țara noastră.

Asa am dat primul leu din cei 4, mai apoi aveam sa dam si un steag tricolor. Dar dăcă vreti sa aflați mai multe despre oamenii care ne-au inspirat, urmăriține poveștiile viitoate.

Am ajuns acasă în acea seara mai bogați, mai împliniti  si foarte obosiți. Traiasem primul must-do de pe lista. Și putem să-i recunoaștem locul printre atracțiile turistice importante ale Taipei-ului, asa cum este si pe TripAdvisor.

În concluzi a noastra este un loc perfect pentru un day-trip sau poate doar o dupa-amiaza in afara Taipeiului.

Va recomandam cu drag Parcul National Yangmingshan.

 

Alte articole foarte dragute

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.