Prin Taiwan cu rucsacul (II). Kenting. O insula de corali. White-water rafting. Taroko Gorge pe alta data.

elefant.ro

Prima noastra excursie de tip backpacking continua in Taiwan dupa ce in primele 2 zile vizitasem cel mai vechi oras din Taiwan, Tainan, si cel mai mare port, Kaohsiung. Dar pentru o noapte avem sa intrerupem vacanta in doi si sa stam cu colegii nostri din cadrul stagilor internationale IFMSA. Apoi, urma sa ne continuam drumul prin mica insula din Asia.

Excursia Nationala in Parcul National Kenting

Pe la ora pranzului, ne-am intalnit cu restul colegilor de pretutindeni in Gara din Kaohsiung unde microbuzul inchiriat de studentii taiwanezi avea sa ne duca in Kenting, in capatul sudic al insulei Formosa (denumirea portugheza a insulei Taiwan). Cum a trecut mult timp de atunci, o sa va povestim in mare ce s-a intamplat si ce este relevant.

Am gasit un articol interesant despre ce se poate vizita in Parcul National Kenting.

Ne-au dus intr-un fel de sectiune a acestui parc natural, unde am putut sa ne bucuram de un far fotogenic si o pajiste verde si curata, loc bun de facut poze. Pe atunci nu era cu Instagram si nici noi nu aveam cea mai buna camera. Cred ca eram la primul smartphone pe atunci, un HTC, ghiciti ce, produs chiar in Taiwan. Cred ca l-am si spart atunci. Primul smartphone, primul ecran crapat, prima tragedie. Revenind, de la far, am luat-o printr-un fel de padure tropicala unde eram atentionati ca in zona misuna serpi si alte creaturi periculoase, iar dupa un pic de plimbare am ajuns la malul marii, intr-o zona foarte stancoasa si erodata de valuri puternice ce spargeau incontinuu litoralul. Farul se numeste Eluanbi si a fost construit in 1883. I se mai spune si Lumina Asiei de Est, fiind foarte luminos si marcand cumva capatul acestui continent, de aici incepand Oceanul Pacific.

Embed from Getty Images

A urmat o vizita la celebra plaja din Kenting, habar nu am cum ii spune, colegii taiwanezi o recomandau drept best beach. Si eu am la Mamaia un best beach, unde se vede combinatul petrochimic in departare, dar totusi in Kenting noi faceam baie si ne agitam langa centrala atomoelectrica a Taiwanului. Bei un cocktail, o bere, un suc, doar ce ai iesit din apa si te zgribulesti, si vezi reactoarele 1 si 2. Parca ceva nu este cum trebuie. 

Cert este ca aici era o debandada totala. Chinezii acestia (si aici atentie, ne referim la chinezii capitalisti, cei educati cum ar veni vorba, nu cei comunisti, tinuti in obscuritate de prin anii 50 incoace) au un talent incredibil in a fi ingrozitor de agitati, haotici si turbulenti atunci cand ies din matca societatii. Cum vine asta… Ei sunt linistiti la metrou, oameni de vaza ai societatii, muncesc, produc, nu injura, nu vorbesc urat, nu scuipa pe jos. Dar cand au iesit in vacanta, cand se elibereaza de constrangeri, vai si amar de cel ce este in fata lui. Facand baie la Kenting, au fost cateva momente in care era cat pe ce sa fim loviti de placile cu care tineri exuberante incercau sa se catere pe valuri, desi acel segment al plajii nu era pentru astfel de activitati. Poate exemplul acesta nu este cel mai bun, dar o sa vedeti mai incolo cum va sta treaba la rafting.

Plecam de la plaja si ajungem in localitate unde suntem cazati intr-un fel de pensiune unde urma sa stam mai multi in camere. Pe seara am plecat prin oras sa gustam cate ceva, si iarasi, noi am fost singuri care am incercat tot felul de delicatese locale de tip street food. Restul colegilor nu prea au incercat lucruri, ei ramand in tiparul alimentatiei vestice pe de-a lungul intregii experiente taiwaneze. Dupa ce lumea si-a facut curaj cu cateva beri, lipsa activitatilor interesante din Kenting ne-a facut sa ne indreptam spre o plaja mai apropiata, situata intr-un golf.


Retrospectiv, imi dau seama ce nebunie si ce inconstienta a fost atunci din partea tuturor. Toti viitori medici, toti oameni cu scaun la cap in viata de zi cu zi, oameni pe care te poti baza, oameni care nu par “hahalere”. Toti acesti tineri au intrat in timpul noptii intr-un ocean destul de agitat, bucurandu-se de valurile puternice care ne izbeau si ne aruncau de nu mai stiam de noi. Uneori, ne mai tragea oceanul un pic in larg, dar reuseam sa ne intoarcem. Pare-se, nu eram chiar atat de inconstienti, stateam oarecum la mal. Dar cum sa spui ca stai la mal, cand apa iti este pana la genunchi, iar dupa ce vine valul si te ia apa nu prea mai simti nisipul sub picioare, urmand sa fi tras cu putere inspre larg? Uimitor, nimeni nu a murit. Totul se desfasura sub auspiciile ilegalitatii, caci era interzis sa faci baie noaptea in aceste locuri si ne asteptam din moment in moment sa vina politia.

A 2a zi nu prea mai tin minte ce s-a intamplat, posibil sa mai fi mers la plaja, dar nu bag mana in foc. Pe la pranz suntem suiti in microbuz pentru a ajunge in Kaohsiung, iar noi doi suntem lasati la o statie de tren de unde aveam sa prindem trenul ce urma sa ne duca spre insula Little Liuqiu, o insula de coral aflata foarte aproape de coasta.


Despre experienta de pe insula, cum am dormit cu cortul in camping, cum ne-am invartit cu scuterul pe acolo, am scris in articolul de atunci. Insula de coral Little Liuqiu. O sedere foarte placuta de care ne amintim cu mare drag.


Rafting spontan pe raul Xiuguluan

Dupa o noapte pe Insula Liuqiu, am plecat spre nord, spre Hualien. Pentru ca pecetea low-costului si a economiilor plana constant asupra noastra, am zis sa incercam ca in acest oras sa dormim in caminul studentilor medicinisti, echivalentul celui in care dormeam noi in Taipei. Dupa ce am discutat acest aspect cu colegii din taipei, ei ne-au declarat ca ar fi posibil, dar trebuie discutat neparat cu cei de acolo. Luam numerele lor de telefon si ii contactam. Cand eram in trenul ce ne ducea de la Liuqiu la Hualien, ni se spune ca nu mai putem ramane la ei in camin. Ne gandim ce sa facem, cum facem, cu bani eram destul de stransi, cazarile fiind foarte scumpe in Taiwan. Sa dormim pe plaja cu cortul, sa dormim cu cortul undeva langa caminul medicinistilor… Nu stiu cum se face, nu mai tin minte exact, dar chiar in urmatoarele minute, urma o oprire intr-un oras de unde citisem noi ca se pleaca in excursii cu barca, rafting pe apele zbuciumate din Taiwan.

Asteptand trenul. Exhibitonism.

Se intunecase deja, in 15 minute trenul trebuia sa opreasca, noi nu aveam cazare in Hualien, nu aveam cazare nici in acest oras. Ce facem? O suna Andreea pe Emily, persoana ei de contact, o fata super cu ajutorul careia am urcat si pe Snow Mountain, care in 5 minute cauta pe Internet cazare si un tur de rafting pentru noi a 2a zi. Cand ne dam jos din tren suntem intampinati deja de o doamna ce ne duce la cazarea aflata in apropierea garii. Dormim linistiti si impacati ca am rezolvat ceva, oarecum.

Camera noastra spontana

Xiuguluan este raul pe care am facut rafting, iar orasul in care am oprit Ruisui. Nu mai stiam aceste lucruri, dar am cautat constinciosi pe internet acum. Dimineata facem cunostinta cu un alt cuplu taiwanez ce calatorea prin acest locuri si plecam spre locul de imbarcare. Ne lasam bagajele intr-un autocar ce avea sa ne astepte pe partea cealalta a muntelui, chiar pe malul Pacificului. Ni se face instructajul, sumar de altfel, suntem echipati cu veste de salvare si plecam la drum. Pana sa o ia barcile la vale, taiwanezi nostri incep sa se improaste cu apa. Toata lumea incepuse o bataie cu apa generalizata. Cei din barca X ii atacau pe cei din barca Y si viceversa. Era un delir total. Stateam pe loc, nici nu plecaseram si deja eram uzi. Pe langa asta, merita spus ca raftingul nu se va desfasura in varianta solo, ci impreuna cu alte multe barci, supravegheati de alte barci unde erau ghizi ce aveau sarcina sa ne indrume, sa ne recupereze din apa, lucruri de acest fel. Deci toata treaba nu era neaparat hardcore, ci mai mult ceva asa, adrenalina pentru batranei, dar si un bun prilej de a vedea natura si peisaje la care nu ai acces din comfortul masinii.

Am stat in barca cu un neamt simpatic, cu care am pastrat legatura ulterior si care a scris un articol despre Craciunul la romani, noi furnizandu-i niste poze si povestindu-i traditiile din familia noastra.

Poza facuta de prietenul neamt cu camera sa impermeabila

Excursia cu raftingul dureaza ceva, are loc si un popas pe la jumatatea drumului unde se mananca pranzul, iar undeva pe la ora 3 ajungeam la autocar, fiind lasati in orasul Hualien la ora 4. Drumul dintre gura raului si Hualien are peisaje superbe, coasta estica a Taiwanului fiind abrupta, iar peisajele sunt demne de Hawaii.

Observati si banda de biciclete pe acest drum national
Poza aceasta nu este a noastra, am luat-o de pe siteul Agoda.

Esecul Taroko Gorge

Ajungem si in Hualien. De cazat nu aveam unde sa ne cazam. Eram cam suparati si nu aveam deloc chef sa dormim pentru o seara in acest oras, care nu era decat un punct de plecare pentru a ajunge in faimosul defileu Taroko Gorge, unul din obiectivele turistice de varf ale Taiwanului. Pozele aratau super, ce mai, era musai de ajuns. Dar cum sa facem asta?

Eu am propus sa luam un autobuz care urma sa ne duca la intrarea in defileu. Autobuzul ce ne ducea pana departe in defileu il pierdusem, plecase cu ceva timp in urma.  Daca ajungeam pana la intrare, puteam face autostopul pana undeva mai departe si ne-am fi putut pune cortul undeva si am fi fost chiar o echipa hardcore, niste calatori adevarati. Doar ca atunci nu prea eram chiar asa, am devenit la un moment dat in timp, dar a trecut si timpul asta… acum nu mai suntem, defapt, acum nu mai suntem clar. Ne-am obisnuit prea tare cu confortul.

Embed from Getty Images

Luam autobuzul care ne lasa intr-un fel de parcare dezolanta, in care se parea ca incepe defileul si se prefigureaza minunatele peisaje din departare. Dar deja se apropia apusul, iar noi eram cam in pom. Am incercat sa facem autostopul dar nici o masina nu mergea in defileu, lucrurile erau cam sumbre, Andreea nu voia sa doarma in cort nicaieri, nici macar pe plaja in Hualien undeva izolat, asa ca se am luat tragica decizie de a abandona Taroko Gorge si a pleca inapoi spre Taipei. Motivul, pretextul mai bine zis, a fost si ca urma sa vina un taifun, vremea deja dadea semne ca se va strica si voiam inainte de a pleca acasa sa urcam si noi in Taipei 101, caci nu apucaseram sa-l vizitam inca. Adevarul era ca obosiseram, ni se cam luase, si ne-am si zgarcit la echivalentul a vreo 50 de euro pentru o cazare decenta, asta pe vremea aceea. Uimitor cum sume care acum ni se par banale si de bun simt in calatorii, atunci ele insemnau pentru noi destul de mult. Si poate ca bani am fi gasit, dar ne-am zgarcit, lucru simplu caci obisnuiseram sa fim zgarciti si foarte stransi cu banii.

Trebuie sa recunoastem ca am vizitat multe locuri frumoase fiind mai zgarciti. Asta ne-a ajutat sa strangem si sa ne chivernisim… dar cateodata poate fi si o piedica acest lucru, “bine” ca ne-am vindecat.

Ne ajuta o doamna ce la un magazin din apropiere si ne duce pana in statia de tren cea mai apropiata, o statie secundara, de unde incercam si reusim pana la urma sa cumparam bilete de tren spre Taipei la cel mai ieftin pret posibil, facand un mix intre trenuri de tip personal. Domnul de la casa de bilete era contrariat, de ce am vrea noi sa facem cu o ora mai mult si sa schimbam trenuri cand putem sa ajungem direct si mai repede. Faptul ca plateam jumatate din bani in felul acesta si faceam 4 ore in loc de 3 ore, era un motiv suficient pentru noi pe vremea aceea. Si uite asa, ne-am suit in tren in curand si am ajuns inapoi la Taipei, undeva aproape de miezul noptii.

O prajitura simpatica

  1. Ce am aflat in Taiwan
  2. Top 10 – Street food in Taiwan + 10 Bonusuri
  3. Insula de coral Little Liuqiu – Taiwan
  4. Snow Mountain – La 3886 de metri in Taiwan
  5. Parcul National Yangmingshan – Excursie de 1 zi din Taipei, Taiwan
  6. Prin Taiwan cu rucsacul (I). Tainan si Kaohsiung.
  7. Prin Taiwan cu rucsacul (II). Kenting. O insula de corali. White-water rafting. Taroko Gorge pe alta data.

Reintoarcerea in Taiwan

Trebuie sa spunem ca esecul de a vizita Taroko Gorge ne-a urmarit multa vreme. Mai ales pe mine. Cumva a fost vina mea, eu luand niste decizii proaste in unele momente. Din 2013 ne tot spunem ca vom reveni in Taiwan. Am mai vanat niste bilete ieftine de avion spre Taipei, dar nu s-a legat sa ne reintoarcem. Mi-as dori sa il duc si pe Bebe T. in Taiwan, cred ca ii va placea foarte mult sa viziteze aceste locuri, vegetatia luxuarianta, animalele de la Zoo, locurile de joaca pentru copii, inflatia de plusuri, jucarii si lucruri copilaresti fiind la cote inalte in Taiwan si tarile asiatice dezvoltate.

Frumoasele plimbari cu bicicleta prin Taipeiul verde

Vom reveni in Taiwan si vom vizita Taroko Gorge cum trebuie. Si poate vom urca si pe cel mai inalt varf, Yushan (Jade Mountain), dupa ce in 2013 am cucerit Snow Mountain urcand pana la 3833 metri. Ii vom revizita si pe prietenii taiwanezi, va fi o excursie foarte draguta. Cand va fi, habar nu avem.

Sunt multe locuri frumoase in Taiwan. Pe langa ce am vizitat aici, Taipeiul si imprejurimile sunt extraordinare, pline de locuri interesante ce iti pot ocupa lejer o saptamana. O gradina Zoo de exceptie, cea mai frumoasa dintre cele vizitate de noi vreodata(au ursi panda, mici si mari), un deal intreg unde se cultiva ceai si poti gusta diferite sortimente originare si in care poti ajunge cu telescaunul aflat la periferia orasului, o zona japoneza plina cu bai specifice (onsenuri), parcul national Yangmishan, palatul national unde vezi cele mai interesante piese ale artei chinezesti, celebrul Taipei 101, si atatea alte temple si locuri in care te poti relaxa in acest oras. Eu m-as muta in Taipei. La egalitate cu Singapore. In rest, nu vad ce imi ofera mai mult Parisul fata de Bucuresti.

In centrul Insulei este lacul Sun Moon Lake, cel mai usor accesibil din Taichung, dar sunt autobuze si din Taipei catre acest loc, unde se afla si un super distractiv parc tematic de distractii, cu aborigeni si tot ce trebuie. Ne-am dat intr-un carusel unde am experimentat o forta de 5G. A fost o experienta pe cinste vizitarea acelui loc.  


Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.

Spor la calatorit!

Traian

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.