Kutaisi si Pestera Prometheus – Georgia

 

In drumul de intoarcere spre casa din zona muntoasa Mestia pe care Traian a descris-o intr-un articol precedent, am decis sa fim diferiti de restul grupului cu care am petrecut o saptamana acolo in proiectul european si ca de obicei sa plecam de capul nostru si sa vizitam mai mult, ca doar nu am venit in aceasta tara degeaba. Primul oras din triada ce a urmat a fost Kutaisi.

 
Kutaisi este rivalul lui Tblisi petru functia de capitala a tarii, fiind al doilea oras ca marime, desi pot spune ca nu se compara deloc, ca marime, atmosfera, arhitectura cu ceea ce vom vedem in Tbilisi. Este orasul principal al regiunii Imereti. Orasul si-a capatat importanta atat de dorita si o data cu mutarea Parlamentului aici de catre Presedinte si inceperea constructiei unei noi cladiri parlamentare ceea ce a insemnat si renovarea orasului.

 

Cum sa ajungi

Kutaisi se afla la 221 km de Tbilisi. Noi am venit cu autobuzul direct din Mestia, care ne-a lasat la autogara. Nici mai mult nici mai putin, ne a zis Pa si va descurcati, centrul este departe, luati taxi. Evident taxiul nu este niciodata o optiune pentru noi. Deci, am decis sa o luam pe jos in directia ce era indicata ca centru, am intrat in primul Mc, imediat ne-am conectat la internet. Pot sa spun ca in Georgia mi-a fost mult mai usor sa gasesc internet decat in Spania sau aici acum in Franta, este chiar amuzant. Am gasit foarte foarte putine informatii pe internet despre rutele autobuzelor sau indicatii despre cum se ajunge in centru, dar am gasit o singura informatie utila, ca un anumit autobuz 1 ar merge in directia buna. L-am vazut pe partea opusa trecand si am decis sa-i gasim statia, in tara unde nimeni nu ne intelegea.

Nu inainte , bineinteles, sa mancam o inghetata ieftin de la McDonald’s, cea la cornet, doar cu ajutorul farmecele limbajului corporal al lui Traian care lingea o inghetata imaginara la cornet si incerca sa zic “”bleah! cheap cheap”. Perfect ca intodeauna!! Uneori ma intreb ce as fi facut fara el in foarte multe situatii in care mi-ar fi fost pur si simplu rusine sa ma prostesc ca si el si sa fac multe nebunii, dar nici el fara mine nu s-ar fi descurcat in a lua decizii vitale, dupa cum urmeaza sa vedem.

 Am tot incercat pe la oameni cu erti erti (unu – pentru ca daca tot am plecat cu ceva georgian din proiect a fost sa invatam sa numaram pana la trei in georgiana – erti, ori, sami) si cu center, center, am reusit cumva sa gasim autobuzul.  La fel la sofer ne-am dus cu desenul meu cu un autobuz descentrat pe care scrie unu pentru ca pana la urma sa auzim un binevenit sictirit – da, centru.
 
Cazare

Aveam cazare la un hostel de 5 euro in camera de 10,  Hostel Kiev il puteti gasii pe Booking, pentru pretul asta pot spune ca conditiile sunt foarte ok. Dar partea cea mai tare la statul in hosteluri sunt evident oamenii pe care ii cunosti. Am cunoscut o canadianca care calatorea singura in Georgia ( sa fii fost de varsta mea ) cu care ne-am incercat si noi franceza pentru ca avea sa vina anul acesta in Franta ca Erasmus. Am cunoscut si 2 americani cu care ne am intalnit si a doua zi in Gori. Legat de amplasarea Hostelului, pe site spune ca este la doi pasi de gara, unde am si coborat din autobuz pentru a mai merge pe jos apoi destul de mult. Ne am lasat bagajele si am plecat spre tinta numarul 1, era deja ora 14:00 mult prea tarziu pentru multe lucruri.

Indicatoare langa Info Centrul Turistic la Primarie
AVENTURA

Ce ne doream noi mult, era sa vizitam pestera Prometeus, desi toti ne-au descurajat din cauza orei tarzii la care am ajuns.Vreau sa va zic ca centrul nu pare a centru, orasul nu parea ca al doilea din tara, desi nu vazusem inca Tbilisi decat in trecere. Iar cel mai rau, tipa de la hostel habar nu avea de orasul ei. Nici macar cum se ajunge la Pestera. Ne-a dat o harta cu orasul si am tintit imediat-  tourist information center. Pe drum, acelasi fete georgiene dubioase pentru noi, aceiasi barbati in grupulete dubioase. Odata ajunsi la tourist information point, ziua a devenit mult mai buna. Noi am sperat toata ziua adanc in sufletul nostru ca vom reusi totusi sa ajungem la pestera, dar avand in vedere ca deja era tarziu, iar pestera nu este in oras ci intr-o regiune apropiata, nu paream a avea mari sanse.

 
Si GHICI CE??!! Tipa de acolo ne-a spus ca inca putem ajunge la pestera, sunt autobuze care merg luate de langa Piata principala (de o frumusete nemaipomenita – piata, nu autobuzele Ajungem acolo si luam autobuzul spre orasul Tskaltubo,  iar de aici din centru orasului exista un alt autobuz care costa 1 lari pana la pestera inca 15 minute. Dar ce nu am stiut noi este ca acest autobuz pleaca doar de 4 ori pe zi la ora  07:00 ,09:00, 11:00 si 15:00, iar noi am ajuns acolo la ora 15:40– >> asa avea sa inceapa cea mai tare aventura a noastra.
 
 Ajunsi in Tskaltubo, deja ne-am dat seama ca ceva e dubios cand soferul de la micobuzul ce ne-a dus pana acolo incerca sa ne explice in rusa ceva neinteligibil si apoi ne-a dus pana in partea opusa a autogarii dupa ce i-a lasat pe ceilalti pasageri ca sa ne arate ca nu mai exista nici un autobuz care sa mearga la pestera ( fac pariu ca stia asta dinainte sa na urcam in Kutaisi cand ne-a intrebat. “ah da mergeti la pestera aha”) . Ne-am dat seama atunci ca ne cere bani ca sa ne duca el. Evident cand ne-am dat seama , noi cu Nu Nu Nu si nu nu nu bineinteles, multumim.
 

Suparati maxim, si mai ales dezamagiti, dupa ce eram atat de siguri ca vom ajunge, ne-am dus in partea din fata a autogari si am incercat cu niste engleza sa aflam totusi cum se poate ajunge. Nimic, nimic si nimic. Singura solutie , taxi , 20 lari dus-intors de persoana. Ne gandeam sa ne intoarcem in oras foarte serios, cand, Traian vede o masina de politie. Si ce s-a gandit el, auzise ca cica in Georgia daca intrebi politia de directii si vede ca este un turist pierdut ar avea ei obligatia sa te duca unde doresti sa ajungi. Eu zic nu, dar Traian: “Da da hai” – evident- si le face cu mana. English, rusian… ceva ceva… am incercat de toate, iar,  pana la urma inteleg si ei ca vrem sa mergem la Pestera si atunci cica “sa urcam in masina!” Traian fericit la maxim, era sigur ca a reusit.

– Ne iau in masina, dau o tura cu noi, ne duc iar in spatele autogarii de unde trebuia sa plece autobuzul de care noi stiam deja ca nu merge, vad si ei ca nu e, intreaba, ne intoarcem iar in fata autogarii, apoi mai fac odata tura asta ,iar in spatele autogarii, iar in fata, mai intreaba, mai vorbesc, pana cand…mai dau o inca o tura de autogara cu noi in masina, in spate, in fata. Pe noi deja ne bufnea rasul. Stateam acolo in spatele masinii cu doi politisti masivi in fata, eu ma uitam la Traian, el la mine nu stiam daca sa plangem sau sa radem.

Apoi minune, gasesc ei autobuzul care isi terminase tura si soferul lui si ce sa faca, ne lasa la el, ca cica el ne rezolva.Ne suim noi in masina astuia, desi stiam ca ne va cere bani. Traian nu stia cum sa plece mai repede dupa ce deja ii esuase planul. Incepe soferul sa ne explice pe o hartie in desen ca el ne duce dus-intors si pe mine si pe el cu 20 lari. Ma uit la Traian si ii zic soferului ca e scump ca nu avem bani, mersi. Dupa asta isi pune mana in cap si zice bine bine 15 lari amandoi dus-intors. Ma uit la Traian tip la el in romana ca sa incerc sa l conving – Hai hai hai sa mergem e ieftin!!  Suntem nebuni, dar hai sa mergem. Si ce sa vezi, il conving pe Traian sa bage banul, plecam cu asta la drum :)). Am batut palma. 

Ajungem dupa 15 min de mers in priveslisti si aer de tara, cu microbuzul nostru personal la Pestera la ora 16:40, iar la 17:00 incepea ultima tura a zilei. As vrea sa cred ca suntem norocosi, dar cred doar ca Dumnezeu ne face planurile asa cum trebuie.
Mergem in turul pesterii cu inca 15 vorbitori de rusa. Cost bilet 3,5 lari student, 7 lari adult tur simplu si daca esti fraier iti baga pe gat o plimbare cu barca din pestera pana afara ce nu dureaza mai mult de 10 minute si costa 7 lari aditional.

 

Pestera Prometheus – are o distanta de 1060m de parcurs la picior, distanta in care ai timp sa vezi una dintre cele mai frumoase minuni ale naturii.Stalactite, stalagmite, perdele , cascade pietrificate, pietre pretioase, rauri subterane. Este o minunatie care este muuult prea ieftina, pe putin 30-40 de euro ar fi fost in Europa pentru minunatul joc de lumina, muzica si ghid. Se spune ca aceasta este pestera in care a fost intemnitat Prometheus, cel care a furat focul de la zeii din Olimp. Mai multe informatii despre aflati aici si pe TripAdvisor

 

 

Dupa asa o minunatie ne-am intors in oras ca sa vizitam cel de al doilea punct de atractie al orasului, Catedrala Bagrati. 

 
Catedrala este un simbol special al orasului Kutaisi. Ea se afla in varful dealului Uk’imerioni veghind orasul. A fost construita in secoul 11, in timpul regelui Bagrat III de unde ii vine si numele. In 1692 a fost devastata in urma unei explozii declansate de trupele otomane care invadasera Regatul Imereti al Georgiei., explozie ce a dus la prabusirea cupolei si tavanului.
 
Conservarea si restaurare catedralei au inceput abia in 1952, cat si studiul arheologic asupra sitului. Iar in 1994 impreuna cu manastirea Gelati a fost inclusa in patrimoniul mondial UNESCO.
 
 
 
 
 
3. Manastirea Gelati – este defapt un complex de manastiri in apropiere de Kutaisi ce include Biserica Fecioarei Maria construita de regele David in 1106 si bisericiile St. George si St. Nicholas in secolul 13. 
 Acest loc este unul din principalele centre culturale si intelectuale ale Georgiei avand si o academie, academia Gelati unde si-au avut activitatea faimosi oameni de stiinta, teologi si filozofi fiind numita si “un nou Hellas” sau “un al doilea Athos”.
Aici este adapostit si mormantul regelui David.
Din pacate pentru noi era mult prea tarziu in aceea zi sa mai ajungem si aici, dar este doar un motiv pentru a ne reintoarce cu alta ocazie.
 
 
Pe langa aceste atractii Must-see, farmecul orasului sta si in cateva monumente celebre ale caror istorie nu prea avem de unde sa o stim, in autenticitatea Pietei Principale a orasului, in plimbarea pana la Catedrala Bagrati pe deal si printre casute mici si faine. 
 
 
 
 
Mai departe, ne-am trezit dimineata si am plecat spre marele oras al lui Stalin, Gori.
 
Pe scurt, o sedere in Kutaisi nu este deloc inutila, ba chiar merita din plin. Iti poti umple timpul si ai ce vedea prin jur. Cursele Wizz Air din Budapesta si Polonia aterizeaza aici, asa ca mergeti! Mai multe despre Georgia ca intreg si ce am inteles noi atunci, puteti citi aici
 

elefant.ro
Andreea

Medic Boli Infectioase
Calator
Mama lui Bebe T.

View stories

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 comment