Pentru mine, Svaneti, nu inseamna o regiunea indepartata din Caucaz in care ajungi dupa 9 ore de drum sau in care peisajele concureaza cu Alpii. Svaneti imi va ramane in memorie datorita oamenilor pe care i-am cunoscut in acel proiect si cu care am avut sansa de a trai timp de 6 zile. Anumite momente nu se uita si nu se traiesc alta data, la alta varsta, in alt context. Nu poti citi Jules Verne la 30 ani. Nu poti pleca de la serviciul tau de doctor respectabil la 35 ani cand ai si un copil acasa, doar ca sa te duci sa stai o saptamana cu diversi necunoscuti din diferite tari. Asta o putem face acum, cand timpul are rabdare cu noi. Inca are.
De aceea, pentru mine Svaneti este locul unde mi-am facut niste prietenii si am gasit oameni care mi au oferit o noua perspectiva asupra unor ideei. Mai buna, mai rea, nu conteaza. Dar am vazut alti oameni. Cu alte idei. Si asta este tot ce conteaza.
Desigur ca si Svaneti are meritul sau. In locul acela indepartat, departe de tot ce inseamna casa si protectie pentru fiecare, noi eram sinceri unii cu altii. Nu aveam de ce sa ne prefacem respectuosi. Spuneam ce credem. Era pacat sa stam doar 6 zile impreuna si sa ne mintim, iar astfel toti am avut de castigat.
Daca nu ai citit primul articol despre Georgia, il poti citi aici: Georgia din Caucaz. N.B. Acest articol este scris in 2014 si reflecta experienta noastra de atunci.
Svaneti is NOT Georgia. Aceasta este motto-ul locuitorilor din Svaneti.
Mestia, Svaneti.
Mestia din Svaneti, Georgia a fost locatia in care noi am participat la inca un Proiect European, un Youth in Action. A picat la fix aceasta activitate, noi fiind doritori de proiecte in aceasta tara de ceva vreme. A fost un proiect foarte interesant, tari participante fiind Romania, Grecia, Ucraina, Croatia, Turcia plus Georgia, acompaniati de o doamna din Armenia, destul de in etate, care era trainerul nostru.
Legat de fiecare persoana pe care am cunoscut-o ar fi multe de zis. Dar nu e aici locul sa povestesc despre cum era x sau y. Ce este cert, este ca oamenii acestia m-au imbogatit intr-un fel sau altul.
Svaneti este o zona din nordul tarii, inconjurata de munti, la granita cu Rusia, capitala ei find Mestia. Este o zona renumita pentru frumusetea ei neimblanzita si pentru locuitorii ei care sunt foarte mandrii de faptul ca ei sunt svaneti, nu georgeni. Tot din gura lor auzi vorbe precum “Svaneti is not Georgia”, “Svaneti the Best” si lucruri de acest fel, iar melodia din filmul Nasul o poti auzi destul de des pe post de sonerie de apel. Un fel de Albania sau Sicilia.
De ce sunt ei atat mandri ei? Ei zic ca Svaneti nu a fost cucerit niciodata. Asta datorita spiritului lor de luptatori si la fel de bine, datorita turnurilor de aparare care sunt prin toata zona. In caz de conflicte, oamenii se refugiau in turnuri si se aparau. De altfel, ca sa ajungi in aceasta zona trebuia sa iti expui armata multor pericole, ambuscade, caderi de pietre si altele.
Desigur ca fiind o zona muntoasa, nu tot timpul au fost organizati, fiecare comunitate fiind cu treaba sa. Cateodata se mai luptau si intre ei. De aceea, zona inca si acum este condusa neoficial de batranii si oamenii importanti ai zonei. Imaginati-va filmul Nasul. Acestia au rolul de a media conflictele. In trecut, familii intregi au disparut din cauza Vendetelor care se desfasurau cu regularitate. Se pare ca zona muntilor Caucaz este bine cunoscuta pentru acest tip de comportament. Noi nu stiam aceste lucruri cand am ajuns acolo, le-am aflat dupa ce s-au intamplat anumite neplaceri. Poate ca ar fi fost bine daca stiam inainte sa venim, dar probabil tot am fi venit, deoarece lucruri rele nu se intampla din senin.
Despre lucruri neplacute ce apar aievea
Voi povesti aici si un mic episod mai neplacut, dar care nu trebuie sa schimbe impresia despre Georgia, Svaneti, Mestia si Proiecte Europene in general. Evenimente de tipul celor care le voi povesti acum pot aparea peste tot, chiar si in satul bunicilor vostri. Pe scurt, dupa National Party, adica dupa ce bem si mancam ce avem fiecare mai traditional, gasca a plecat inspre un club din oras. Adica un bar de noapte mai rasarit. Acolo, atmosfera a fost ok. Dupa vreo ora, grupul a plecat inapoi spre casa. In afara de un grec si o turcoaica care s-au mai plimbat putin. Ca sa fim sinceri acum, ei erau si intr-o usoara stare de ebrietate, iar colega noastra din Turcia era imbracata prea libertin pentru gusturile cetatenilor din Mestia. Era 2 Noaptea. Ei au hotarat sa stea sa se odihneasca pe scarile unei case care dadea la strada. Stateau pe zona ca si cum. Din senin, a aparut un cetatean care era suparat pe atitudinea celor 2 turisti straini. Rezultatul final este ca colegul nostru grec a ajuns la spital in Tbilisi in urma traumatismelor cranio-faciale suferite. Din asta trebuie trase niste invataturi.
- Fa-ti o asigurare de calatorie. Nu costa mult. Noi am dat pe 10 zile in afara UE cam 60 lei/persoana. Ingrijirile medicale costa foarte mult. Mai ales cand vine vorba de interventii chirurgicale. Se spune ca grecul nostru ar fi platit cam 2000 Euro.
- Ai grija ce faci, unde si cu cine. Nu e o idee buna sa te plimbi baut printr-un orasel din Caucaz la 2 noaptea.
- Lumea este un loc sigur, in principiu. Daca nu intri tu singur in probleme si le eviti, ai sanse mult mai mici sa patesti ce a patit colegul nostru. Desigur ca noi nu stim ce a fost acolo. Putem doar sa ne inchipuim. Dar asta se poate intampla si daca te duci in cartierul vecin.
Dupa eveniment, noi am fost putin speriati, desi nu aveam de ce. Dar era cam socant sa stii ca unul dintre noi era in drum spre cel mai apropiat spital, la 5 ore de mers cu masina. Acum grecul nostru este in afara oricarui pericol, a fost intre timp si la Pamplona sa alerge cu tauri. Omul isi traieste viata. Orice sut in fund e un pas inainte.
Turismul si societatea din zona
Momentan, politia este foarte puternica in Mestia. Cladirea lor este cea mai inalta din oras. Se zice ca politistii nu sunt Svaneti, ci georgeni, pentru ca nu se poate accepta ca un barbat Svaneti sa aresteze alt barbat Svaneti.
Societatea in Georgia este in general polarizata, femei cu femei, si barbati cu barbati, dar aici in Mestia, lucrurile erau si mai si. Nu vezi femei in carciuma din sat. Barbatii stau, discuta, mananca, beau mult. Barbatii sunt puternici si atotstiutori. Femeile nu se vad si nu isi fac simtita prezenta, dar probabil ca fara ele, totul s-ar ruina. Barbatii stiu si ei asta si isi respecta femeile in cadrul familiei. Dar prezenta femeii in spatiul public este redusa. E o societate traditionala si poate ca inca e bine asa din anumite puncte de vedere. E mult de discutat pe aceasta tema, probabil unele persoane de sex feminin din Europa sunt revoltate de acest mod de a privi lucrurile.
Svaneti este o zona greu accesibila, drumul cu microbuzul din Tbilisi dureaza 10 ore. Microbuzul merge vreo 3 ore printr-un peisaj superb, un fel de Transfagarasan. Drumul din Tbilisi pana aici a fost chinuitor. Dupa cum am povestit in primul articol despre Georgia, traficul este haotic iar daca vii din UE ai impresia ca o sa mori. Avionul este si el o optiune, dar orarul este haotic si costa de 3 ori mai mult (dar e totusi putin), deci este o idee foarte buna daca reusiti sa zburati aici. Aeroportul este foarte frumos, nou construit, si face parte din campania de modernizare si atragere a turistilor in zona. Pista ar fi cam scurta si se spune ca este unul din cele mai periculoase aeroporturi din lume.
Am gasit chiar si un articol updatat la zi care ne explica cum e cel mai simplu sa ajungem cu avionul in Mestia. Mi se pare de departe cea mai buna solutie. 25 Euro pentru un zbor de 2 ore in loc sa mergi pe soselele din Georgia 10 ore pentru 8-10 Euro.
Sunt foarte multi turisti in aceasta zona, dar si in Georgia in general. Foarte multe pensiuni ale localnicilor cu un grad mare de ocupare. Noi am stat la o doamna care gatea fabulos, astfel ca era o placere sa mananci la ea. Te simteai ca acasa, facea tot ce putea sa ne ajute si sa ne fie bine. Aveam o vaga impresie ca ea nu este din Georgia de fel, caci pe vremuri, multi georgeni s-au intors din armata cu neveste din Ucraina si Rusia, iar felul in care vorbea rusa te facea sa crezi ca este limba ei materna. Ulterior ne-a spus ca era de fel din Ucraina.
Din punct de vedere turistic, Mestia incearca sa se ridice incet incet. Exista un Tourist Info care este destul de echipat cu pliante, harti si personal ce vorbeste in engleza unde am aflat informati despre Muzeul din Mestia, Muntele Zuruldi si Ghetarul Chalaadi.
Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.
Spor la calatorit!
„Suliko„
nume masculin şi feminin, în traducere „suflet„
un vechi cântec din Georgia /1895/
https://www.youtube.com/watch?v=-jcDXDHoNGs#sthash.HZVJdRo1.dpuf
1.
Căutam mormântul iubitei
Inima în piept mă durea:
-„Unde să te caut, draga mea,
Scumpul meu odor, Suliko ? „/ 2 ori
2.
Mai departe tot mergând
Eu zării un trandafir:
-„Unde este al ei mormânt ?
Scumpul meu odor, Suliko „/ 2 ori
3.
Pe-o crenguţă tot cânta,
O privighetoare așa:
-„Noi știm unde este ea –
Scumpul tău odor, Suliko„ / 2 ori
4.
Ambii cu speranţă mi-au spus:
-„Tu priveşte tot mai sus:
Acolo-i în stele pe cer
Scumpul tău odor, Suliko„ ! / 2 ori
[…] drumul de intoarcere spre casa din zona muntoasa Mestia pe care Traian a descris-o intr-un articol precedent, am decis sa fim diferiti de restul grupului cu care am petrecut o saptamana acolo in proiectul […]