Medicinistii calatori

Gori. “Stalin si poporul rus…..”. Orasul sapat in piatra “Uplistsickhe”.

 

“Stalin si poporul rus libertate ne-au adus”

Care mai de care

 

Gori  este orasul in care a venit pe lume un mare om, un om de o calitate neindoielnica, un om care a schimbat viata a milioane de oameni si soarta multor popoare.
 
Aici s-a nascut Iosif Vissarionovici Stalin. Stalin era georgian de fel. De asemenea, Stalin a omorat multi georgieni in perioada de glorie a represiunii. Foarte multi chiar. Atat de multi incat te gandesti daca chiar a fost georgian cu adevarat. Mai multe despre Stalin nu vom povesti, ramane ca fiecare sa il descopere.
 
Revenind la Stalin si Gori. Gori este un oras cu 3 mari atractii. 

Muzeul lui Stalin, o adevarata opera de arta a Cultului Personalitatii. Cand vizitezi muzeul , nici nu stii ce sa faci, daca sa razi sau sa plangi.  


Cetatea Gori, care este chiar frumoasa si panoramica. Se afla in mijlocul orasului pe un deal. 


Uplistsickhe, un oras antic sapat in piatra acum 3000 si ceva de ani., localizat la 10km de Gori.

Pozele din vederi arata intotdeauna mai bine

Le voi descrie pe larg pe fiecare in acest articol, impreuna cu experientele si peripetiile aferente.

Gori este de asemenea cel mai apropiat oras georgian de Ossetia de Sud. Am mai scris despre Razboiul Ossetei de Sud in primul articol despre Georgia. Capitala Ossetei este la 20 km de Gori. Gori a si fost de altfel si cucerit de armata rusa in acel conflict de acum 6 ani.

Pana la urma, mie mi-a dat impresia unui oras care leaga 2 lumi. Georgia si Rusia.
Deci sunt destule motive pentru a opri in Gori in drum spre Tbilisi.
 
Plecam de dimineata din Kutaisi. Noi am fi vrut cat mai de dimineata, speram la ora 6, dar tot la ora 9 am plecat cu microbuzul din Kutaisi spre Tbilisi. Sa gasim microbuz in autogara nu a fost extraordinar de greu. Scria mare Tbilisi in litere normale si erau cele mai noi microbuze dintre toate. Platim, dar aflam si ca microbuzul nu opreste in Gori, ci pe autostrada in dreptul orasului, de acolo noi trebuind sa luam un taxi.
Cum ne-a lasat pe autostrada, deja taximetristii care stateau la panda au aparut sa ne ia banii. Initial ne cereau 15 Gel (30 lei) de persoana. Noi nu si nu. Chiar asa de prosti nu suntem. Apoi au tot scazut pretul. Ei  se faceau ca se supara si ca nu ne mai iau deloc, eu ma faceam ca plec pe jos,  le aratam picioarele si spuneam “Harasho”. Adica, vezi Doamne, ce picioare bune am eu. Sunt dispus sa merg pana in centrul orasului Gori pe jos. Cred ca de mers ar fi fost 45 de minute pana in Centru. Pana la urma, dam 5 Gel(10 lei) pentru ambele persoane. O suma rezonabila pentru toata lumea. Esential in momentele in care negociezi si te targuiesti, este sa stii ce vrei si cat vrei sa dai. Daca tu ai suma stabilita in cap, atunci poti sa negociezi. Cand tu nu stii ce vrei, cedezi mult mai repede la insistente.

Ajungem in centru la autogara. Chiar sub cetate. Autogara era ceva superb. O aglomeratie imensa de microbuze, ca un roi. Noi citisem ca microbuzul spre Uplistsickhe pleaca pe la 12 si ceva. Noi cam intarziaseram. Dar cum nu suntem in Europa de Vest, nu eram asa stresati de acest aspect. Stiam ca se va rezolva cumva.

In autogara incepem sa intrebam. Un domn foarte saritor, care stia un pic de engleza, dar care ne intreaba si daca stim rusa, ne indruma spre microbuzul nostru. Microbuzul nostru nu era inca acolo, dar urma sa vina. Desigur ca nu scria nimic in acel loc, era efectiv in mijlocul  autogarii, dar acolo ne-a zis, acolo stam.

 Intre timp, trebuia sa schimbam bani. Ma duc sa caut un Exchange. Ca sa iti inchipui cum aratau acele birouri de schimb valutar, trebuie sa iti stergi orice imagine a unei camarute amarate care este aparata de un geam gros de sticla si tot felul de sisteme de securitate. Era efectiv un fel de coteț, in care puteai sa vinzi orice. Cursul era bunicel in schimb, chiar prea bun in unele locuri ca sa nu fie teapa pentru fraieri. Cum sa cumperi Euro mai scump decat la cursul oficial?

Gasesc un baiat care parea mai simpatic si de incredere si schimb bani. Banii se dau din mana in mana, calculul se face la calculator de birou. Desi acest sistem pare unul foarte barbar, m-am simtit foarte bine facand acest schimb. A intervenit partea umana in aceasta ecuatie. Nu a mai fost vorba de bancomate si alte sisteme. Imi pare rau ca nu am poze ca sa exemplific si mai tare experienta, dar paream cam exagerat sa le fac poza oamenilor aceia in timp ce fac evaziune fiscala.

Pana la urma, schimb bani, vin la Andreea care deja se urcase in microbuz care venise intre timp. Pleaca si microbuzul dupa jumatate de ora de asteptat. Microbuzul devenise foarte aglomerat intre timp, dar noi stateam jos. Facem conversatie cu un domn in varsta. El vorbea in rusa, incercam si noi un pic sa vorbim. El era foarte surpins sa afle ca nu stim rusa. Cum adica sa fii din Romania si sa nu stii rusa? Discutam despre Ceausescu si altele. Probabil ca va intrebati cum de vorbim. Vorbim e mult spus. Limbajul semnelor, mimica si unele cuvinte mai cunoscute te ajuta destul de mult.

O alta intamplare distractiva s-a intamplat in momentul in care o femeie a varsat o cutie de vopsea pe jos. Rosie. Tot microbuzul se facuse numai vopsea rosie. Noi nu am patit nimic, dar alti pasageri s-au murdarit mai tare. Am stat cam 15 minute pana cand au curatat vopseaua. Din pacate, am stat in microbuz. Dupa ce ca era cald, mai mirosea si a vopsea. A fost putin cam neplacut, daca erai putin mai panicos te puteai gandi ca urma sa mori asfixiat. Dar macar am ajuns la destinatie. Drumul nu a durat mult, cam 20 de minute. 

Microbuzul ne-a lasat la un pod, iar de acolo noi trebuia sa mergem pe jos pana la acel oras stravechi din piatra. Chiar cand ne-am dat jos din microbuz, a trecut o masina care ne-a luat pana acolo, 1km. Alergand dupa masina,  Andreea pierde telefonul. Eu il gasesc imediat, noroc ca l-am vazut. Putea sa fie rau, dar a fost bine.

Uplistickhe 

Mult mai pe larg despre Uplistsikhe


Uplistsikhe tradusa efectiv ” Fortareata conducatorului” este un oras sapat in piatra ce candva a avut un rol foarte important in istoria Georgiei. A fost fondat pe la sfarsitul Epocii Bronzului, in jur de anul 1000 I.H si a fost locuit pana prin secolul 13 A.D. Intre secolul 6 si secolul 11, a fost unul dintre cele mai importante centre politice si religioase ale Kartli pre-crestine – practic o adunare precusoare a ceea ce avea sa devina statul Georgian. Du coup, un loc foarte interesant, atat prin istorie cat si prin aspect.


Cam asta ar fi de zis din punct de vedere arheologic si istoric despre acest oras. Pe larg gasiti in linkul de mai sus. Cine doreste, se serveste.


Din punct de vedere al vizitei noastre aici, noi ne-am bucurat tare ca am ajuns aici. A fost interesant sa vedem si un oras antic sapat in piatra undeva prin mijlocul Caucazului.  A fost cald, a fost obositor, aveam ghiozdane mari in spate, pe care le-am ascuns intr-o pestera pe acolo, mai prin vale.

 
 

Desi ne-a ocupat cateva ore din zi, chiar a meritat drumul pana aici, iar daca cumva ajungeti pe la Tbilisi, merita sa faceti o excursie de o zi, Tbilisi-Gori-Uplistsikhe.


Biserica din complex era chiar frumoasa si avea un aer linistitor.

 

Dupa ce vizitam orasul, plecam spre Gori iar. Drumul de intoarcere nu a fost plin de atat de multe peripetii. In afara de cativa tineri georgieni care ne au oferit sa ne intoarcem cu masina lor in Gori si sa platim o suma destul de mare, nu prea s-a intamplat nimic. Merita mentionata si o incercare de a cumpara apa dintr-un magazin local, dar care nu avea decat apa carbogazoasa, neavand deloc apa plata, am deschis-o si am returnat-o.
Andreea mancand si asteptand microbuzul spre oras.
Ajunsi in Gori la autogara, plecam spre Muzeul lui Stalin. Pe drum, cumparam ceva de la o patiserie, un fel de placinta cu fasole si marar. Destul de bun si hranitor.

Muzeul lui Stalin este ceva cu adevarat impresionant.



 Merita drumul in Gori numai si pentru acest muzeu. Noi nu eram foarte hotarati sa vedem acest muzeu si acest oras. Unii il recomandau, altii nu. Dar dna Armine, trainerul nostru de la proiect, ne-a facut sa vrem sa vizitam muzeul. Ea l-a apreciat foarte mult si a spus ca este ceva unic, dar se doreste inchiderea lui, ceea ce ar fi mare pacat si ca ar trebui sa il vizitam cat mai putem. Motivele pentru care ea gandea asa sunt simplu de dedus. Doamna Armine din Armenia vorbeste rusa ca un fel de limba materna. Are nivel C2 ca sa ma exprim academic.  Armenia este una din tarile caucaziene cu o politica destul de dependenta de cea a Rusiei. Defapt este statul caucazian care a pastrat cele mai bune relatii cu Rusia. Lasand la o parte motivele pentru care am fost sfatuiti sa vizitam acest muzeu, chiar ne-am gandit ca este ceva care merita facut. Muzeul lui Stalin este Muzeul lui Stalin totusi.

Stalin in exil in Siberia. A se observa privirea ganditoare si hotarata.

 Muzeul lui Stalin este comunist pana in maduva oaselor. Acolo pana si personalul pastreaza autenticitatea locului. Totul este comunist, totul este din anii 60-70. Atmosfera creata merita toti bani. Biletul de intrare nu este scump, dar trebuie sa stii cum sa il cumperi. Adica care este combinatia? Ei iti ofera bilet de 20 Gel (40 ron) pentru adult in care vizitezi Muzeul. Ceea ce este cam mult. Aproape 10 euro. Probabil preturile sunt facute pentru nostalgicii din Rusia care isi permit aceste sume. Pentru inca alti Gel, vreo 10 sau 15, mai vizitezi si vagonul lui Stalin. Stalin nu calatorea cu avionul des pentru ca nu ii placea. Ii era frica. Pentru studenti, este afisat doar un singur pret, 20 Gel, Muzeu plus Vagon. Dupa cum vedeti, combinatia ar parea avantajoasa, dar nu e. De obicei aceste surprize si bonusuri nu prea merita. Asa ca mai bine este sa le evitati.

Celebrul Vagon

 Ajunsi la casa de bilete, incepem sa discutam cu doamnele. Doamnele stiau engleza. Ceva uimitor. Ei ne zic ca trebuie sa cumparam bilet de 20Gel si vizitam Muzeu si Vagon. Eu zic ca nu avem bani si ca vrem sa vizitam doar Muzeul si nu vrem Vagon. Ei ne zic ca doar asa putem sa vizitam. Intre timp, noi ne fastacim pe acolo, ne facem ca vrem sa plecam, dar ca ne pare rau, mai intrebam odata si pana la urma ne taie bilet de 10 Gel doar pentru Muzeu(deci aveau bilete de 10 Gel pentru studenti pentru Muzeu, dar nu le afisau). Un succes zic eu. Macar si pentru faptul ca nu am acceptat sa mi se bage ceva pe gat ceva ce nu vroiam. Morala. Morala este ca sa nu crezi numai ce ti se spune si scrie. Daca simti ca se poate si mai bine, probabil ca asa este.Evita pachetele promotionale. Nu intotdeauna sunt cele mai bune. Incearca sa vorbesti si sa intrebi si sa te informezi. Un om informat este un om care castiga si bani si timp. In Spania, de exemplu, am salvat multi bani mergand la muzee (unde biletul costa 8-10) doar in orele sau zilele in care era intrarea gratuita. De obicei acest tip de informatie nu este scris cu litera mare sau poate nu este scris deloc. Dar daca ai internet si poti sa cauti, fa asta. Daca nu gasesti pe internet, intreaba la casa de bilete. Au obligatia sa iti spuna acest lucru. O mentiune am de facut, acest mod de a vizita se preteaza la perioade in care stai mai mult intr-un loc. Daca stai o zi, nu trebuie sa te superi ca nu ai nimerit orele sau ziua in care e gratis si sa nu mai vizitezi ceva, doar pentru ca nu e gratis. Pana la urma fiecare stie ce vrea si ce merita pentru el.

 

Revenind la muzeu. Intram in muzeu. Urcam scari. Stalin peste tot. Stalin portret. Stalin sculptura. Stalin copil mic. Stalin copil mare. Cel mai mult ma impresionat  un tablou cu Stalin copil inconjurat de cativa copii. Stalin cel Mic le citea celorlalti copii dintr-o carte, iar pe fundal se profila silueta maiestuoasa a cetatii din Gori. Tabloul imi sta si acum pe retina. Este FABULOS. Cultul personalitatii facut ca la carte.

 

Muzeul este in rusa si georgiana. Engleza este doar pentru titluri importate. Nu este mult de zis despre continutul muzeului. Nici noi nu prea am inteles mare lucru. Ceea ce a meritat insa, a fost emotia.

Muzeul prezinta toata viata lui Stalin. Mic copil, tanar revolutionar, lider al URSS. Toate etapele importante ale vietii sale. Din punct de vedere istoric, pare destul de competent, dar nu prea pot sa spun mai multe.

Daca ajungi in Gori, merita sa vezi Muzeul. Merita macar si pentru ca sa vezi cine a fost Stalin. Sa vezi cum arata Stalin. E important.  Brasovul a fost numit Stalin in anii 50. Bunicii nostri inca mai stiu sloganul “Stalin si poporul rus, libertate ne au adus”. E bine sa stim cine a fost Stalin. E bine sa mergem si la Muzeul de la Sighetul Marmatiei, unde este muzeul dedicat victimelor ocupatiei comuniste. Intreaga inchisoare a fost amenajata, fiecare celula este acum o sala in care poti afla ce a insemnat comunismul timpuriu in Romania si ce efecte a avut.
Poti afla ca mare parte din PCR(Partidul Comunist Roman) nu era format din romani, ci din rusi si alte popoare. Poti de asemenea arunca o privirea pe numele victimelor si de asemenea pe numele celor care au fost uneltele regimului.

Plecam de la Muzeul lui Stalin spre autogara. In drum spre autogara mai facem niste poze la Cetate, dar nu mai urcam pana la ea. Cetatea e frumoasa de jos,  asa ca ne limitam la asta. Oboseala si rucsacele grele ne incomodeaza si nu vrem sa mai urcam. Vorba aceea, muntele nu se vede asa bine de sus.

 
O biserica draguta in drum spre autogara, chiar la baza Cetatii
 
Cetatea din Gori
 
Ajunsi la autogara, luam primul microbuz de Tbilisi. Prindem ultimele 2 locuri, stam foarte inghesuiti, dar totusi plecam. Nu avem apa, dar suntem fericiti ca am avut parte de o zi buna.  Ne-au iesit toate planurile. In doar o ora jumate, aveam sa ajungem la Tbilisi si sa ne intalnim cu Mari, prietena noastra din Georgia care urma sa ne gazduiasca o seara.

In drum spre Tbilisi, aruncam o privirea spre muntii Caucaz si spre Ossetia de Sud, a carei granita trece exact  pe langa autostrada Gori Tbilisi. Fantoma lui Stalin si a URSS se simte puternic in apropiere de Gori.

 

Comments

comments

One thought on “Gori. “Stalin si poporul rus…..”. Orasul sapat in piatra “Uplistsickhe”.

  1. Pingback: Kutaisi – Georgia – Medicinistii calatori

Leave a Reply

Your email address will not be published.