Medicinistii calatori

Autostopul in Spania (II): O Casa Ocupado in Madrid si drumul spre Sevilla

Aventura mea cu Autostopul in Spania continua. Dupa o zi plina si frumoasa in care am reusit sa plec din Barcelona, am mancat la o cantina pentru tiristi cu meniu exclusiv carnivor, am calatorit cu 2 tiristi (din care unul roman) si am fost luat spre Madrid de o masina in care era si Anca ( o romanca care desi era de multi ani in Spania inca vorbea cu frumosul accent ardelenesc ),  mai urmau sa se intample multe.

Prima Parte a Aventurii cu Autostopul Cititi pentru a afla intreaga poveste a zilei.

Tot stand si privind peisajul iberic in timp ce treceam o zona muntoasa in drum spre Madrid, am inceput sa ma gandesc la ce voi face diseara. Unde oare voi dormi? Aveam mai multe solutii in mintea mea. Una din ele era sa ma duc la un hostel. M-ar fi costat 12 euro, asa ma gandeam eu. Alta solutie era sa contactez o fosta colega de liceu care stiam de pe Facebook ca este in Madrid la Erasmus. Asta ma gandeam sa fac doar in caz de ultima urgentapeisaj iberic
Vorbind cu Anca si povestind, ea imi spune ca urma sa mearga la o prietena buna de a ei din liceu, care acuma locuia intr-o casa ocupata. Ocupado pe spaniola sau Squat in engleza. Auzisem eu despre lucrurile astea, dar nu ma prea pasionasera pentru ca nu luasem contact cu oamenii. Ce inseamna casa ocupata? Case care nu mai sunt ale nimanui, parasite. Generatia hippie, folk, polk, new age sau ce mai vreti voi, vine si se instaleaza in casuta. O aranjeaza, o curata si locuieste in ea. Nu ma intrebati cum isi platesc apa si curentul si lucruri de genul caci habar nu am si nu am intrebat. O mica paranteza despre prietena ei. Ea nu fusese din totdeauna pe stilul acesta originial si indendent. In liceu, era un fel de printesa liceului, aranjata si machiata tot timpul. Pana cand, si-a bagat piciorul in lumea conventionala si a zis ca vrea sa fie mai libera. Locuieste in aceasta casa de vreo 2 ani de zile, 2 ani in care ea singura a muncit la ea sa o repare, sa o curete si sa o aranjeze. O fata de 1,60 si mai putin de 50 kg care a stiut ce vrea si a reusit. Poate veti zice ca nu e casa ei si bla bla bla. Nu conteaza asta. Sistemul i-a permis si s-a descurcat. Eu pentru asta am admirat-o si inca o admir. Jos palaria in fata ei. casa okupa


Asadar, Anca m-a invitat sa vin cu ea la prietena ei pentru ca nu ar fi fost nici un fel de deranj si totul ar fi fost ok. Problema mea era ca nu eram sigur ca vreau sa ma duc. Imi treceau tot felul de lucruri prin cap. Ma gandeam ca cine stie ce se intampla acolo, cum o fi casa, poate ma mananc puricii, poate vine politia peste noi, vecinii ne dau foc la casa. Prostii. Pana la urma, am luat decizia fericita sa merg inainte. Era pacat sa nu accept invitatia si sa nu cunosc alti oameni si sa nu am ocazia sa vad un alt stil de viata. Pana la urma, de aceea am plecat cu autostopul.

Am ajuns in Madrid pe la 8 seara. Avand in vedere ca soarele apunea pe la 9 30 si se intuneca de tot pe la 10, am avut timp destul sa ma plimb. Anca s-a intalnit cu prietena ei si cu inca un tip ca sa mearga la un fel de piesa moderna de teatru cu dans. Eu am preferat sa ma plimb prin Madrid, si sa profit de cele cateva ore pe care le aveam la dispozitie. Am dat bice si m-am tot plimbat. Am vazut aproape tot centrul Madridului. Am facut si poze, m-am plimbat de nu mai stiam de mine. Credeam ca nu voi mai apuca sa ajung pe la Madrid, dar am mai ajuns pentru cateva ore peste 8 zile, cand am vizitat Prado. Un muzeu gratis pentru studenti si care e mai bun ca Louvre din punct de vedere al picturilor.

urs madrid

Ursul. Simbolul Madridului.

Pe la 11, ne reintalnim sa luam Trenul spre localitatea din afara Madridului unde era casa ocupata. Problema a fost ca am pierdut trenul, tren pe care l-am fi luat fara bilet, avand garantia din partea prietenei Ancai ca nu va veni controlorul si ca nu este problema, nu se va intampla nimic. Asa ca nu ne-a mai ramas decat sa mergem sa luam autobuz de noapte spre aceea localitate. Am reusit sa luam si autobuzul( de data aceasta am platit 3 euro ), ne am intalnit cu inca o prietena de a fetelor care venea chiar in aceea seara. Va este clar ca fetele faceau un fel de reuniune nebuna. Erau pregatite si echipate cu tot ce trebuie. Ajunsi la Casa Ocupata, am ramas surprins de antiteza dintre aspectul exterior si cel interior. Exterior era teribil, interiorul nu era cu nimic mai prejos decat o camera din U-uri. Curatenia din acea baie era cu o clasa peste baile din U-urile studentilor de la medicina. Mai erau si alti locatari pe acolo, fiecare cu indeletniciri cat mai specifice locului. Lumea se simtea bine, cam asta este de spus despre atmosfera din aceea casa. Daca nu as fi fost presat de timp sa ajung la Sevilla, as mai fi ramas inca o zi acolo. Chiar m-as fi simtit bine. Omul sfinteste locul. Din pacate, eram foarte obosit si am ales sa ma culc devreme, adica pe la 2 noaptea. Fetele continua seara. Mi-au lasat o camera pentru mine, ele au ales sa doarma in aceiasi camera pentru a povesti, a se relaxa, vorba aceea.

anca

Anca in Stanga si Prietena ei in Dreapta


Dupa 5 ore de somn, ma trezesc si plec. Nu inainte de a face o poza fetelor de Ramas Bun. Erau cam nedormite si luate pe nepregatite, dar pentru ca sunt niste tipe smechere la ori ora din zi si din noapte, nu le-a pasat ca urma sa le fac o poza.


Am plecat apoi spre Gara sa iau trenul dupa recomandarile gazdei. Dupa ce m-am ratacit si am ajuns cumva la autostrada in loc de statia de tren, am gasit si Gara. Am luat si trenul, am ajuns in Madrid, apoi am luat metroul pana la statia de unde urma sa fac autostopul spre Sevilla. A fost foarte aiurea aici. Nu a mers nimic. Nu oprea nimeni. Era Sambata. O foarte proasta zi. Dupa o ora de plimbat in sus si in jos pe acel bulevard, am luat un autobuz ( 3 euro) spre o localitate de unde ajungeam foarte rapid la o benzinarie. In autobuz, vorbesc cu un localnic care imi spune sa cobor cu el si imi arata el locul. Cand ne dam jos, ma intreaba pe romaneste daca sunt roman. Mi-a spus ca si-a dat seama dupa accent si dupa cum vorbesc. Mi se pare amuzant ca acum cand scriu povestea, parca nu mai stiu deloc spaniola. Dar atunci, chiar imi veneau cuvintele una dupa alta. Era foarte interesant cum ajunsesem sa vorbesc si chiar reuseam sa exprim ce vreau.

Aragon

Peisaj din Centrul Spaniei

In 20 de minute ajung si la benzinarie. Dupa un scurt drum de 2 minute pana la alta benzinarie care era mai bine localizata cu un domn simpatic, astept inca 30 de minute, pana ma ia alt domn simpatic pentru 15 minute de mers pana la o benzinarie si mai buna. Din acest loc aveam sa fiu luat de un tirist care m-a dus cam 350 km. A fost o plimbare frumoasa cu el si relaxanta. Am vorbit, i-am povestit despre Romania, despre doctori si despre cum este sa fii student la medicina. Impreuna cu el am trecut muntii spre Andaluzia si m-am bucurat ca in sfarsit sunt in Sudul Spaniei. Sevilla parea mai aproape ca oricand.

Spre Cordoba

Intram in trecatoarea dinspre Andaluzia

El m-a lasat la un complex super tare, super belea, cel mai cel, unde dupa spusele lui, urma sa fiu luat imediat. Nu a fost asa. In primul rand, complexul cu pricina era pe partea stanga a Autostrazii. Cumva in directia inversa, spre Madrid. Complexul de pe partea dreapta era mai mic si acolo opreau numai autocare cu turisti care mancau la un restaurant. In acest loc, pe o caldura infernala si sub un soare arzator am trait cele mai urate momente din toata aceasta experienta. M-au obosit foarte tare cele 2 ore de stat aici si plimbat intre cele doua complexe de pe autostrada. Stateam 20 de minute intr-o parte, ma mai duceam si in cealalta parte sa vad ce mai e, poate mai venise cineva care mergea spre Sevilla.

Aici este o Moara. Cu ea se lupta Don Quijote.

Aici este o Moara. Cu ea se lupta Don Quijote.


Care era problema? Era Sambata. Toti tiristii se opreau. Lasau tirul acolo si se duceau acasa. Nimeni nu isi mai continua drumul. Masinile se duceau spre Madrid in mare parte. Pe langa asta, ma stresau si tiristii de acolo care faceau misto de mine si imi ziceau ca nu o sa ma ia nimeni, ca mai bine ma duc la Madrid si iau trenul, ca degeaba incerc si lucruri de genul. Dupa 2 ore de stat acolo eram foarte dezamagit si cumva speriat. Chiar vroiam sa ajung la Sevilla si vroiam sa ma vad cu Andreea. Stiam ca si ea ma astepta. Telefon nu aveam, caci nu aveam Roaming, nu puteam nici sa vorbesc cu ea sa ii comunic intamplarile. Internet aveam, dar nu avea ea, caci era plecata intr-o excursie. Eram intr-o situatie cu care nu ma mai intalnisem pana acuma. Au fost niste momente grele ca sa zic asa, dar pana la urma au trecut. Cu toate astea, am fost foarte obosit dupa aceste evenimente si mi-a luat 2 zile de moleseala in Sevilla sa devin ca nou.


Dupa 2 ore de stat acolo, eram atat de suparat incat m-am dus prin restaurant si am inceput sa intreb lumea daca merge spre Cordoba/Sevilla. Primii pe care ii intreb, un grup de 4 barbati, imi raspund ca da. Apoi ei tot vorbeau in spaniola repede,iar eu nu intelegeam tot. Ma uitam bulversat la ei. Dar ei ma intrebau daca vreau sa ma ia cu ei. Eu am zis ca Da. Apoi ei spun ca Bine. Vii cu noi. Atunci eu am ramas masca si credeam ca ei rad de mine. Nu imi venea sa cred ca urma sa plec de acolo. Dar oamenii chiar au fost niste domni. M-au chemat sa stau la masa cu ei cat timp au vorbit ( vorbeau despre cai, erau pasionati de cai ) si mi-au facut cinste cu un Kinley .Au tot vorbit vreo 1 ora si ceva, pentru ca unul din ei pleca in alta directie.  Unul dintre ei mi-a zis ca el nu are nevoie de engleza. Nu vrea sa stie engleza. Mai bine stie romana decat engleza. Cunoaste mai multi romani decat englezi. Tot asa, spunea despre romani ca ii admira, ca se integreaza, ca invata limba si ca se adapteaza la stilul de viata spaniol. A spus ceva de genul ca ar fi bine ca toti imigrantii sa fie ca ei. Tot el mi-a spus sa mananc mai mult, caci de aceea sunt slab si obosit. Adevarul e ca nu mancasem nimic in ziua aia, dar nici nu simteam mare nevoia. Avusesem alte probleme mai mari pe cap decat asta.


Miracolul s-a intamplat si am plecat in sfarsit spre Cordoba. Mai aveam un singur hop si urma sa ajung la Sevilla. Sevilla era la 120 km de Cordoba in aceiasi directie, pe aceiasi autostrada. Cand ajungem la Cordoba, domnul cu care am vorbit cel mai mult coboara din masina. Apoi eu aflu ca ceilalti doi urma sa mai mearga spre Sevilla inca 60km si sa ajunga intr-o localitate din zona. Intrebandu-i daca mai sunt benzinarii pe drum, mi au zis ca Da. Cel putin asa tin eu minte ca mi-au zis. In orice caz, ori era o Benzinarie pe drum, dar nu era foarte mare si nu aveam sanse sa fiu luat, ori nu stiau ei sigur daca Benzinaria era inainte sau dupa locul unde m-ar fi lasat. Cert este ca, speriat de perspectiva unei innoptari intr-o Benzinarie din Andaluzia, am decis sa cobor in Cordoba. Macar as fi gasit hosteluri si aveam si ce vizita daca tot ramaneam aici.


Coborand in Cordoba, pe la 5 dupa amiaza, am realizat cat de cald era si cat de greu era sa prind o masina care sa se duca cu mine pe autostrada. Era infernal de cald. Nimeni nu oprea. Stateam cu pancarda in mana si ma ardea soarele. Tin minte ca nu am stat mult in locul ala. Ma cam saturasem. Locul teoretic ar fi fost bun. Masinile mergeau incet si intrau apoi pe Autostrada. Dar cum a zis si batranelul din Nancy: “c est pas dans la culture francais”.  Asa si spaniolii cu autostopul. Mi-am dat seama ca daca mai stau mult pe acolo innebunesc. Asa ca m-am dus pana la Mc, am intrat pe net, am dat mesaje Andreei si alor mei cum ca am ajuns in Cordoba si ca nu stiu ce urmeaza sa fac. Nu eram hotarat daca sa ma mai chinui sau nu. In acelasi timp, vorbisem cu Andreea ca urma sa vizitam impreuna Cordoba si imi parea rau sa stric acest moment. Ce ii drept, este un oras romantic si care merita vizitat in doi. Ulterior, l-am vizitat impreuna si ne-a placut foarte mult.


Totusi, am zis sa incerc si in Cordoba treaba cu autostopul. Ma duc spre alte 2 locuri, 2 benzinarii de unde se zice ca merge treaba spre Sevilla. In drum spre cele 2 Benzinarii, mai fac niste poze prin oras si mai gust un pic orasul, dar fara sa intru in inima lui, zona specific maura cu acele stradute mici si inguste luate parca din Maroc. Pe drum, sunt luat si de un om care avea o trasura, m-a dus 100m pana la Benzinarie.2014-07-12 19.48.05

La cele 2 Benzinarii, succesul este departe de mine. Toate masinile se duceau spre localitatile invecinate, nimeni spre Autostrada, nimeni spre Sevilla. In aceste momente probabil ca ma gandeam la faptul ca nu m-am dus in continuare spre Sevilla. Dar asta e intotdeauna. Te gandesti cum ar fi fost mai bine. In schimb, timpul trecea si Andreea ma astepta la Sevilla. Asa ca am luat hotararea sa iau trenul spre Sevilla. Nu mai puteam, vroiam sa merg la Sevilla. Indiferent cat ma costa. Vroiam sa opresc toata treaba cu autostopul si sa merg si sa dorm undeva intr-un pat moale si rece ( era vara, nu vroiam un pat cald) si sa mananc ceva si sa stiu ca sunt acasa. Am avut noroc si 2 tipi care facusera plinul in benzinaria in care eram m-au luat cu masina si m-au lasat la Gara din Cordoba pentru ca le era in drum. Daca nu m-ar fi dus ei as fi facut 45 de minute pe jos. Ajuns la Gara am observat ca nu poti face golanii. Pentru ca este o Gara mare si importanta, sistemul de securitate era ca la aeroport. Scannere si politisti. Ma duc sa vad cat este biletul. Biletul costa 20 de euro. Incerc sa cumpar imediat ca sa prind trenul, dar nu a mers pentru ca puteam plati doar cu Cardul si eu aveam Cash. Asa ca am pierdut trenul, pentru ca la Casa de Bilete, trenul avea alt pret. Era 28 euro. Asa ca am zis sa il iau pe urmatorul care era 22 euro. Urma sa fac distanta de 130km in 45 minute. Un fel de TGV spaniol.


Fericit ca ajung in Sevilla, nu mai contau banii, nu conta nimic, ma duc sa caut net sa ii zic Andreei ca vin si sa vedem cum ne intalnim. Rog un chelner de la o terasa din parc sa ma ajute cu parola, care a fost foarte receptiv la problema mea si mi-a dat-o imediat. Rezolv  cu Andreea si cu punctul de intalnire din Sevilla, nu inainte de a ma bodogani pentru ca o tin in tensiune si nu stie ce fac si nu stie unde sunt. Mai ales ca cu cateva ore inainte ii spusesem ca nu stiu daca mai ajung. Chiar avea dreptate. E urat cand iti faci planuri si astepti pe cineva drag sa vina si cumva lucrul asta nu se mai intampla. Nu era neaparat vina mea, dar nici pe soferii spanioli nu puteam da vina.

Revedere in Sevilla

Revedere in Sevilla

Am ajuns in Sevilla, m-am pierdut prin oras dar pana la urma am gasit strada Andreei si ne-am intalnit. Oboseala mea si-a spus cuvantul a2a zi cand eram incapabil sa ma bucur de vizitat si doream doar sa ma duc sa ma culc si sa ma relaxez pur si simplu. Poate si caldura din Sud ma demola. In Barcelona era o total alta clima. Apoi incet incet, mi-am intrat in forma si ne am bucurat impreuna de Andaluzia.


Din toata aventura asta a mea cu Autostopul in Spania, care se cam terminase, incepeam sa trag niste concluzii pe care merita sa vi le spun si voua. Ce merita mentionat este ca Madrid- Sevilla ma costat la fel cat m-ar fi costat si Autobuzul ALSA. Nu stiu cum de am fost atat de incapabil. Chiar asa sa nu caut inainte sa stiu cat costa si varianta asta, cu busul? Zici ca nu sunt eu. Stiam doar ca trenul costa cam 50 euro si nu vroiam sa dau atat. Dar totusi, 23 euro, autobuz Madrid Sevilla era super bine. In comparatie, Cordoba-Sevilla 22 euro. Va dati seama cat de scump este trenul! Am fost tare suparat cand mi-a zis Andreea de autobuzul cel ieftin. Am simtit ca tot stresul meu si oboseala au fost degeaba. Dar poate ca am am invatat ceva din asta si nu au fost degeaba. Plus ca daca nu faceam asta, nu aveam ce povesti.
Traseu

Traseu. 400km Autostop. 130 km Tren

Concluziile mele legate de Autostopul in Spania:
  • Spaniolii nu iubesc Autostopul. Nu au incredere. E greu sa ii faci sa opreasca masina. La benzinarii merge in schimb destul de bine. Eu am avut ghinion ca am circulat in weekend. Daca eram in timpul saptamanii, nu as fi avut probleme.
  • Nu stiu daca as mai face asta inca odata in Spania. Parca mi-a ajuns odata. M-am distrat, m-am enervat, am ajuns. Recomand o astfel de aventura atunci cand nu aveti nimic de facut si aveti mult timp.
  • Mergeti pe distante lungi. Macar sa merite timpul asteptat si efortul. Pe distante scurte, intre orasele mai bine luati transportul in comun.
  • In schimb, odata urcat in masina, va veti simti foarte bine. Sunt niste oameni de viata si cu suflet bun. Nu degeaba noi, romanii, ne integram asa de bine in Spania.

 

Aceasta a fost marea mea aventura cu Autostopul in Spania. A fost bine, se putea si mai bine, dar sunt recunoscator ca Dumnezeu a avut grija de mine si am ajuns cu bine. Sper ca v-a placut povestea si daca v-am convins si pe voi sa plecati intr-o calatorie mai nebuna, sunt multumit. Recomandati si la prietenii vostrii acest articol daca credeti ca i-ar putea ajuta cumva. Drum bun!

Imparte si prietenilor

Comments

comments