Medicinistii calatori

Autostopul in Spania (I): Pana la Sitges si Barcelona – Madrid

Imi doresc de mult timp sa povestesc despre aventura mea din aceasta vara in care am facut Autostopul in Spania. Pentru mine a fost o experienta din care am invatat foarte multe, am intalnit multi oameni buni si de calitate si am vazut ca lumea e frumoasa si ca trebuie sa luam doar ce e mai bun din ea. In acest fel vom fi si noi fericiti.

Dar inainte sa incepem, vreau sa spun cuvinte despre mine si despre autostop. Sa clarific niste lucruri. Puteti citi si primul meu articol in care am povestit mai pe larg despre Autostop ca modalitate de a calatori si a socializa.

Este prima oara cand am facut Autostopul in afara Romaniei. De altfel, nici in Romania nu am experienta in asa ceva, am facut asta doar pe la munte si in zonele rurale, in situatii unde aveam mult de mers si mai trecea cate o masina la 10 minute. Si am fost luat in general de oameni pe cinste.

Dorinta mea de a face Autostopul a venit in urma poftei de aventura, de neprevazut, de a vedea lumea si de a cunoaste oameni noi. Jules Verne este scriitorul meu preferat. Dar pe langa Jules Verne, am citit destule bloguri si povesti ale altor autostopisti de succes care s-au dus pana prin toata lumea. In felul acesta, cumva credeam ca stiu la ce sa ma astept de la o excursie cu autostopul.

Economisirea banilor nu a fost primul criteriu in luarea deciziei de a face autostopul. Aventura si experienta m-a atras. Cand nu am mai avut timp sa fac autostopul, nu am ezitat sa iau autobuzul pentru a ajunge acasa.

Sa o luam de la Zero. Eram in Spania, mai exact Barcelona, la stagiu SCORE in cadrul IFMSA. Faceam cercetare la Facultatea de BIologie in Barcelona. In acelasi timp, Andreea era la Sevilla, facea practica de vara la Spitalul de Pediatrie. Va e clar ca ma gandeam sa ma duc sa o vizitez. Dar cum sa nu imi doresc sa plec cu autostopul, cand biletul dus ma costa cam 50-60 euro, iar eu imi doream de atata vreme sa fac si eu o nebunie?

Ok. Decizia a fost luata. Voi pleca la Andreea cu Autostopul. Dar inainte de asta, am zis sa fac o experienta si sa merg o zi cu Autostopul prin zona pentru a vedea cum este. Cum este cu adevarat sa faci autostopul in strainatate?

Trebuie mentionat ca am citit toate sursele de informatie despre autostopul in Spania. Multi spuneau ca e greu, ca lumea nu e simpatica, ca nu te ia nimeni. Dar eu am zis ca merge treaba si e pacat sa nu incerc. Si asa am si facut. Prima mea nebunie a fost sa plec spre Tarragona,  dar pana la urma nu am ajuns la Tarragona, am ajuns la Sitges. Dar nu conteaza. A fost foarte frumos si emotionant.

Citeste articolul meu despre Sitges aici. Un oras care mi-a placut mult, o dovada ca Barcelona nu este singurul lucru de vazut in Catalonia.

cu Autostopul la Sitges

 

Plec de dimineata, pregatit cu pancarta pe care scria si Tarragona. Tarragona e un oras la vreo 100km Sud de Barcelona, plin de ruine romane, mega istoric si foarte dragut, pe care l-am vizitat ulterior, o alta destinatie care nu trebuie ratata cand ajungi in Catalonia.

Scopul meu era sa ajung la Tarragona. Ajung la locul de unde urma sa fac autostopul, dupa o calatorie de 45 de minute cu Metroul. De la statia de Metrou, merg 5 minute, ajung la o benzinarie, de unde teoretic toate masinile se duc spre Sud.

Am stat pe acolo vreo o ora cu pancarta, am vorbit cu oamenii, ori nu mergeau, ori nu vroiau, am tot schimbat locul, m-am dus pe autostrada si m-am intors tot la benzinarie.

Interesant ca primul sfert de ora, imi era cumva frica sau jena sa vorbesc cu oamenii sau sa ridic pancarta. Imi doream sa cred ca asta s-a intamplat tuturor cand faceau asta prima oara. Aveam asa o stare in care nu stiam exact daca e bine ce fac sau nu. Dar apoi am mai facut autostopul cu cineva si am observat ca nu am fost singurul care a patit asta. Toti patim la fel. Asa ca daca iti va fi jena cand faci Autostopul prima oara, Sa nu iti fie!!! Apoi m-am relaxat si am fost mult mai comfortabil cu situatia mea. Eram oricum entuziast si aveam moralul ridicat, iar asta era cel mai bine.

Dupa ce a trecut vreo ora si 15 minute de asteptat, m-a luat o doamna. Care m a dus pana in Sitges. A fost prima mea experienta cu autostopul si am avut si noroc de un super sofer. Doamna aceasta avea vreo 45 ani, era frantuzoaica, facuse si ea autostopul cand era tanara si acum locuia in Sitges. Pe drum, am vorbit cu ea despre medicina, despre medicina naturista, despre romanii si cum sunt ei ca personalitate. Tot felul de lucruri. Mi-as fi dorit sa drumu sa mai continue si sa mai vorbim. Dar cam asta se intampla cu autostopul intotdeauna, la un moment dat trebuie sa te dai jos din caruta.

spre sitges

Drumul intre Barcelona si Sitges trece pe deasupra marii, un fel de serpentine, iar peisajul este nebun. A fost un drum foarte frumos, iar eu eram tare bucuros. Eram Tres heureux. O expresie care imi placea sa o folosesc cand invatam franceza.


Am fost lasat in Sitges si m-am hotarat sa nu mai incerc sa plec spre Tarragona. Nu mai aveam chef sa astept si imi doream sa fac o baie in mare. M-am plimbat prin orasel, am facut o baie, am facut poze, am mancat o inghetata, m am bronzat si am plecat spre Barcelona, caci pe la 6 seara, urma sa fie un spectacol in centru unde celebrii Castellers aveau sa tina un spectacol.


 Plecand din Stiges, am luat-o pe malul marii pana la sosea, unde am dat si de plaja de nudisti. Aici nudismul, ca stare de spirit, se pare ca s-a pastrat inca. Nimeni nu avea nici un complex, toti erau relaxati, femei si barbati deopotriva. Stau si ma gandesc, unde e mai bine sa te duci daca ai avea un copil mic. Sa il duci la nudism sau il duci la Mamaia?  La nudisti, nimic nu este sexual. Pe cand in Mamaia, nu e chiar asa. Cine isi arata sanii pe plaja in Mamaia, nu ii arata ca sa se bucure de libertare. E o discutie lunga, dar cert este ca daca nu eram stresat de timp, m as fi dus si eu la nudisti. Nu te stie nimeni, nu are nimeni nicio treaba cu tine. Asta da libertate.

Ajuns in sfarsit la drumul national catre Barcelona, dau de Politie care statea in giratoriul unde eu doream sa imi fac de cap. Asa ca mai merg inca 50 metri ca sa nu mai stau in raza lor vizuala. Dupa 5 minute de asteptat, opreste o masina. Erau doi tipi caterinca, cred ca de origine de prin Caraibe. Nu erau nici negrii, nici albi. Genul de baieti de gasca si de cartier. Erau foarte fericiti ca pot sa ma ajute. Au oprit cu gandul ca daca nu urmau sa opreasca ei, eu aveam sa stau multa vreme acolo. Cica lumea in Spania nu ia autostopisti. Eu eram pana acum exceptia care confirma regula. Si asa am plecat spre Barcelona impreuna cu ei. Pe drum am vorbit despre situatia economica dificila a Spaniei si despre fetele din Spania. Ei mi au zis ca sa nu cumva sa raman aici in Spania dupa ce ma indragostesc de spanioloaice. Eu nu i-am contrazis caci nu e bine sa faci asta cand esti la om acasa. Stim cu totii ca romancele sunt cele mai frumoase.


 In jumatate de ora eram in Barcelona, in Plaza Espanya, caci acolo m-au lasat cei doi. Am avut timp sa vizitez si o expozitie de motociclete, sa dau o tura rapida prin Muzeul de Arta din fata Fantanilor Magice de la Montjuic. La 6:30, eram in fata Catedralei impreuna cu colegii mei unde urma sa fie spectacolul faimosilor Castellers. Fusese o zi plina, toate mi-au mers ca pe roate.
Nu mai aveam ce face decat sa ma pregatesc ca peste o saptamana sa plec la Sevilla si sa ma bucur si de Andaluzia. Aveam toate motivele ca sa fiu optimist.

Plecarea din Barcelona spre …

Am decis sa plec spre Andreea, spre Sevilla. Deja experimentasem autostopul in Spania, eram cat de cat pozitiv. Am hotarat ca zi de plecare, o zi de Vineri. Planul era sa ajung Vineri seara in Granada, sa vizitez Alhambra, apoi sa plec spre Sevilla, unde urma sa ma plimb si pe la Cordoba si sa savurez si eu Sudul Spaniei, Andaluzia. Pe Marti, urma sa plec spre Madrid si apoi spre Barcelona. Cand vorbesc despre asta, pare super lejer si banal, un fel de Constanta, Bucuresti, Ploiesti, Buzau, Constanta. Defapt, erau cam 850km doar dus. Dar eu ma gandeam ca daca sunt pe autostrada si prind ceva misto, voi avea noroc si ma va duce departe. Ce copil eram.
AUTOSTOP FANTEZIST

Planul initial si fantezist. 850km

De ce toate acestea? Si cum de mi-am permis sa am timpul acesta liber in timpul stagiului? Pai nu aveam alta oportunitate de a ajunge in Sud pentru ca Andreea deja isi planificase cu grupul ei sa plece in alte weekenduri prin alte parti si imi convenea si mie perioada aceea pentru ca Profesoara care coordona proiectul meu urma sa plece pentru vreo saptamana. Si cam toata lumea se relaxa pe acolo in timp ce ea nu era in laborator. Asa ca mi-am zis si eu ca nu este nici o problema daca lipsesc cateva zile ( planificasem sa lipsesc 3-4 la inceput – oricum ca sa mi se valideze stagiul trebuia sa fac 80% din timp, ceea ce am si facut ).

 

Asa ca in dimineata zilei de Vineri, am plecat spre locul de unde am facut autostopul si prima oara spre Sitges. Vroiam sa prind ceva spre Sud spre Tarragona si de acolo sa merg Valencia, Almeria si apoi spre Andaluzia. Ajuns la acea benzinarie, nu am gasit nimic, nimeni nu pleca, decat un tip mi a zis ca merge spre Lleida. Acest oras este in directia Madrid si nu prea ma ajuta, desi m-ar fi putut scoate cumva pe autostrazile din afara Barcelonei. Ideea este ca l am refuzat. Dupa inca vreo 45 de minute de stat, mi a mai zis cineva ca nu este asta loc bun si ca ar fi altul mai bun in alta parte. Asa ca iar m-am plimbat cu metroul inca jumatate de ora. Deja obosisem fara sa fi facut nimic si se si incalzea.

 

Ajung in acel loc, unde eram la voia intamplarii si asteptam sa ma ia cineva care sa opreasca. Adica si mai riscant si mai la voia intamplarii. Dar cumva eram optimist si cu voie buna. Locul era destul de ok, un semafor care apoi ducea spre autostrada. Dar autostrada avea apoi o ruta care facea la dreapta in aproximativ 100 metri. Asa ca am mers pana la despartirea lor, ca sa fac cu mana doar la masinile care duceau in directia favorabila mie. Va dati seama ca era periculos ce faceam. Dar nu chiar atat de periculos. Adica eram pe spatiul de siguranta si ei aveau unde sa opreasca, iar nici viteza lor nu era asa de mare. Cumva eram atunci intr-o stare de suparare si ma gandeam ca trebuie sa mearga asa. Acum ori niciodata. Daca nu urma sa mearga, ma intorceam acasa si asta era. Culmea este ca nu am stat mult acolo. 15 minute si a oprit un baiat tanar. A oprit la 100m, eu nu vazusem, dar au strigat dupa mine niste muncitorii care lucrau pe acolo. El si-a zis ca stau intr-un loc periculos si s-a gandit sa ma ajute cumva. M-a luat, dar din pacate, el se ducea intr-un orasel de langa Barcelona, dar m-a lasat chiar la intrarea pe autostrada pe care trebuia eu sa fiu. Autostrada care venea dinspre Franta si ducea in Sud. Acel moment m-a facut sa imi dau seama ca am plecat la drum si ca deja e greu sa dau inapoi. Primul pas fusese facut. Baiatul acesta ma ajutase enorm, si ca moral si ca amplasare. Bine, poate amplasarea nu era cea mai buna, dar macar eram pe rampa de intrare pe Autostrada, deci daca o masina ma lua, eram pe autostrada, iar apoi puteam ajunge la orice Benzinarie si sa ma descurc pe acolo.

2014-07-11 11.46.38

Prin Catalonia spre Lleida

In acel loc, am asteptat cam jumatate de ora, iar apoi am fost luat de un tirist. Tiristul mergea spre Lleida. Atunci, in cateva fractiuni de secunda, am luat decizia de a merge spre Madrid si apoi ma duc eu spre Sevilla. Tot cam atatia km erau, asa ca macar sa ma duc daca tot am ocazia. Primul lucru care ma intreaba cand ma urc in tir a fost “De unde sunt?”. Eu zic ca din Romania, iar el spune “pai hai sa vorbim in romana” pe un accent moldovenesc de la Bacau. A fost o perioada frumoasa petrecuta cu el pana la Lleida. Era mutat cu familia de cativa ani, isi cumparase tirul lui, se descurca, era totul bine, copiii sanatosi, ce iti poti dori mai mult. Tot drumul a vorbit cu cumnatul lui prin statie, care era 20 km mai in spate.

2014-07-11 12.35.26

In plan indepartat puteti observa Un Domn.

El urma sa ma lase pe Autostrada la un spatiu foarte important de pe acolo care avea o Cantina unde puteai manca cat vrei cu 4 euro. Plateai 4 euro si mancai cat vroiai. M-am dat jos in acel Complex si am gasit Cantina cu pricina. Eram nehotarat daca sa intru sau nu. Totusi 4 euro erau destul. Dar am zis sa merg, poate e bine si mananc ceva foarte bun.

2014-07-11 14.13.22

Ajuns acolo descopar numai carne. Si nici nu era facuta. Tu trebuia sa ti-o prajesti. Multe plite intinse ca sa se faca carnea. Legume nu prea erau. Totusi era Iulie si eram in Spania. Deci mergea sa mancam mai multe legume si nu numai ceafa de porc. Dar meniul era adecvat clientelei. Clientela care era aproximativ un sfert romaneasca de profesie tiristi. Cu doi dintre ei, unul din Medgidia si Constanta, am ajuns sa mananc dupa ce in prealabil ma invatasera ce sa fac pe acolo. Mai apoi unul dintre ei care era mai tuciuriu m-a intrebat si daca nu imi vand telefonul. In afara de faza cu telefonul, au fost oameni de treaba, mi au urat succes si drum bun spre Madrid. Tot ei mi au povestit cam care este activitatea tiristilor pe aici cand au zile libere. Vin aici la Cantina aceasta, dau 4 euro pe mancare si apoi cumpara sticle de vin de la un Automat de sticle de vin cu 1,75 sticla. Si stau toata ziua acolo, mananca si beau vin. Frumos. Chiar frumos. Merita facut odata si asa ceva.

Legat de masa propriu zisa, eu nu am fost multumit. Multa carne si nu prea mi a placut, nu am terminat nici ce mi-am gatit. De mancat am mancat, dar se putea si mai bine. Poate si emotia drumului m-a facut sa nu imi fie foarte foame. Dar merita sa vii si sa mananci aici, in acest loc. Imi pare rau ca nu pot sa va dau adresa sau numele, dar cum mergeti spre Madrid, pe A7, intrati in complexul care este cel mai aproape de Lleida. De acolo se vede si cetatea din Lleida asa nu e greu de anticipat locul.

Inainte de plecare, am intrebat pe romanii de acolo daca stiu pe cineva care merge spre Madrid. Era Vineri si nu prea mai pleca nimeni. Din pacate, eu nu anticipasem faza cu ziua de Vineri si eram intr-o situatie destul de proasta. Dar inca nu imi dadeam seama. Era foarte pozitiv si stiam ca voi ajunge pana seara la Madrid.

Autostopul in Spania

Taurul Spaniol

Plec pana la urma spre rampa autostrazii. Soarele eram destul de puternic, era trecut de miezul zilei. Norocul a venit cam peste jumatate de ora cand a oprit primul tirist spaniol. Cu el am ras, am glumit, mi-a oferit niste tigari tari de tirist pe care nu le-am refuzat, am ascultat muzica, mi-a explicat niste formatii de rock de prin Spania. Deja peisajul incepea sa devina mai arid. Ieseam din Catalunia si intram in desertul acela specific iberic in care nu creste decat iarba, daca creste si aia. Taras grabis, ajungem si langa Zaragoza. Acela urma sa fie locul in care el avea sa ma lase pentru ca el urma sa mearga spre Valladolid care era mai la nord de Madrid. Am zis ca mai bine cobor aici si prind ceva spre Madrid. Locul unde m-a lasat era unul cica foarte bun pentru Autostop. Din pacate, nu prea era defapt.


Aici am fost la toaleta, m-am mai linistit un pic si m-am pus pe asteptat. Peisajul era dragut, Zaragoza se vedea in vale iar eu ma gandeam cum ar fi sa raman in acel loc. Probabil daca nu m-ar fi luat nimeni as fi plecat spre Zaragoza. Cumva plictisit ca nu ma lua nimeni am iesit pe autostrada sa le fac cu mana de acolo. Masinile mergeau incet pentru ca erau la deal si ar fi putut sa se opreasca. Aici mi s-au aratat semne obscene si am observat cat de violenti pot fi spaniolii. Nu inteleg ce ii deranja prezenta mea acolo. Doar nu le stateam in drum.
2014-07-11 16.26.22

Benzinaria de langa Zaragoza. Destul de goala.

Chiar cand credeam ca lucruri sunt nasoale, a oprit o masina din care a coborat cineva. Erau toti tineri. Am aflat ca toti mergeau cu BlaBlaCar spre Madrid. I-am intrebat daca pot sa ma ia si pe mine, iar soferita a fost de acord. Eram super uimit si nu stiam ce sa zic. Chiar nu ma asteptam la un asemenea noroc. Primul gand a fost ca probabil urma sa imi ceara bani pentru a ma duce. Dar am vorbit cu ea separat, i-am povestit cum ca in Europa nu se cer bani pentru autostop si ea mi-a zis ca nu este nici o problema, ca oricum nu avea de gand sa imi ceara vreun ban.


Cel mai fain a fost momentul in care m-au intrebat de unde sunt, iar dupa ce au aflat ca sunt roman, mi au zis ca si una din pasagere este romanca. Si asa am cunoscut-o pe Anca. Anca a facut liceul in Spania si vorbeste romana foarte bine, nu cu accent spaniol ci cu accent ardelenesc. Am povestit si am vorbit cu Anca in romana tot drumul pana la Madrid. A fost o placere sa vorbesc in romana cu ea. Ce m-a amuzat foarte tare in discutia cu ea, era faptul ca utiliza hombre si omule destul de des. Ma simteam ca in telenovele. Hombre, chica si embarasada. Catalanii cu care vorbeam la facultate nu prea utilizau cuvintele acestea si imi vorbeau in engleza in general pentru ca doreau sa isi exerseze engleza. Deci nu prea apucasem sa exersez foarte bine catalana si spaniola cu ei.
harta autostop barcelona madrid

630 km. Barcelona Madrid

Pe langa faptul ca Anca a fost unul din promotorii imbarcarii mele in masina de Madrid, ea m-a mai ajutat cu ceva, dar asta veti citi in partea a2a.


Cum am ajuns la Madrid pana la urma, unde am dormit si cum am reusit sa ajung intr-un final in Sevilla, cititi in articolul urmator, partea 2a a experientei cu Autostopul in Spania.

Alte articole foarte dragute

Comments

comments