In primul rand, este o diferenta intre HitchHike sau Clasicul Autostop in care astepti o masina care sa opreasca si sa te ia benevol, si Car Sharing, Covoiturage, BlaBlaCar si tot felul de siteuri aparute in Romania in ultima vreme. Voi scrie si despre BlaBlaCar si cat de bine si profesionist este aplicat prin Europa, pentru ca am calatorit si asa, dar acum voi povesti mai multe despre varianta clasica.
In primul caz(Autostop), cineva te ia pentru ca vrea sa te ajute si ii pari simpatic. Ii place de tine cum stai pe marginea drumului, cum esti imbracat, cum vorbesti cu el cand il intrebi daca poate sa te ia sau nu.
Apoi urmeaza conversatia din masina, in care dupa cum scria cineva, “timpul se opreste in loc”.
Sa stiti ca este ceva senzational ca cineva sa opreasca, sa te ia si sa povestiti pe durata calatoriei. Afli atat de multe lucruri si te imbogatesti efectiv. Pot sa zic ca tin minte toate discutiile interesante care le-am avut cu cei care m-au luat.
Partea pozitiva este ca e gratis. Partea negativa este ca poti sa nu fii luat de nimeni si sa pierzi multa vreme astepand pe cineva.
Cand se intampla asa ceva, aplici Regula Numarul 1 in Autostop : Cineva tot te va lua.
In al2lea caz(Car Sharing), esti un pasager care imparte benzina cu soferul. Implicarea emotionala e mai redusa. Poti sa vorbesti cu soferul sau poti sa nu. Ai dat banul, ai plecat si ai ajuns la destinatie.
Nu zic ca e rau, ba e chiar foarte bine, pentru ca benzina e scumpa si salariul e mic si e normal ca lumea sa imparta benzina, mai ales cand ajungi mai ieftin decat cu transportul public.
Si eu as face asta daca as avea masina si as merge des acasa. Dar daca as vedea tipul acela de calator nomad cu rucsacul in spate, cu o pancarta pe care este scrisa Destinatia si as opri si l-as lua cu mine, imi doresc sa cred ca nu i-as cere bani. M-as considera chiar bucuros ca ajut pe cineva sa isi realizeze un vis, o calatorie pe care poate si eu as vrea sa o fac cu el, dar nu am timpul necesar.
Ca fapt divers, si eu am observat ca e mai simplu sa te ia cineva cu autostopul cand arati ca un mega-calator, decat atunci cand nu esti echipat cu nimic. Este vorba de povestea pe care o spui. Ca in Filantropica, pentru cine stie.
Ideea de a calatori cu autostopul in Europa mi-a incoltit de ceva timp in minte. Tot gaseam articole pe internet care dadeau sfaturi despre cum sa “autostop”, oamenii care se laudau cu itinerariul lor prin Europa sau prin lume, ca sa nu mai zic de prietenii care facusera deja autostopul prin Europa(mai exact Paris – Barcelona) si care garantau ca va fi o experienta superba in care vei fi intalnit numai oameni de exceptie.
Aici am cateva linkuri despre autostop si pagini ale unor autostopisti de succes care m au inspirat si m au facut sa plec si eu la drum.
http://nomadic.ro/romania/aproape-totul-despre-autostop-eveniment-cu-povesti-si-sfaturi
Inconjurul lumii cu autostopul – Primul Roman care incearca sa faca asta, deja a fost prin Siberia, Afganisthan, Mongolia etc Unele din articolele lui, mai exact calatoriile prin Rusia si prin Orient, m-au tinut treaz in noptile dinaintea examenelor. Update2016: Tipu si a lansat si carte intre timp si e foarte tare. Cartea costa 35 lei si o puteti lua personal de la el in Cluj sau prin curier in tara, dar si in Europa.
Wikipedia pentru Autostopisti Cel mai folositor site, daca vrei sa pleci la drum de aici trebuie sa te informezi, locuri de autostop, sfaturi, tot felul.
Acrobat of the road – A scris si o carte despre autostopul in Orientul Mijlociu
![]() |
Prima mea calatorie cu un TIR. Soferul era Roman si locuia de 5 ani in Lleida, Catalonia. Un super domn. |
Putin cate putin, ideea de a pleca in Europa cu Autostopul imi incoltea in minte din ce in ce mai mult. Am tot vrut sa plec la Viena anul trecut in preajma Revelionului, ca mai apoi sa ajung la Innsbruck sa vad Turneul celor 4 Trambuline(Sarituri cu Skiurile). Nu am mai plecat, dar deja eram foarte convins ca o sa fac asta in curand. Poate o voi face anul asta. Cu plecarea din Romania. Poate se alatura cineva? Update 2016. Deja am fost la Turneu. A fost genial!!! Puteti citi cum a fost in acest articol.
Din fericire, in vara anului 2014 am plecat la un stagiu IFMSA in Barcelona, iar avand in vedere faptul ca profesoara care se ocupa de mine urma sa plece vreo 5 zile, am primit si eu un fel de vacanta. Vacanta pe care am zis sa o petrec prin Sudul Spaniei, mai precis Sevilla, unde era Andreea.
Experienta a fost una mixta, dar per total buna. Se putea si mai bine, dar a iesit destul de bine pana la urma. Totusi am mers 1000km cu autostopul in 2 zile. Despre cele 2 zile de Autostop prin Spania intre Barcelona, Madrid si Sevilla am scris aici si aici.
Dupa Spania, eram foarte bucuros ca anul urmator il voi petrece in Franta, unde se spune ca este patria autostopului si ca aici toti oameni iau la stop. Per total, experienta din Franta a fost mult mai buna ca cea din Spania. O voi povesti si pe aceasta mai pe larg. Intre timp am scris am scris un articol despre drumul din Montpellier la Girona impreuna cu Andreea.
Acum as vrea sa povestesc cum am facut autostop si cam ce trebuie sa faci prin Europa ca sa fie bine.
Locul
In comparatie cu Romania, in Europa sunt autostrazi. Lumea merge repede. Nu are timp sa opreasca, deci cumva pozitionarea ta trebuie sa fie impecabila.
Trebuie sa gasesti ori intrarea de pe autostrada ori unde se plateste taxa de autostrada. Sau la fel de bine, sa ajungi la o benzinarie de pe autostrada. Pentru a ajunge in acest locuri absconse si dificile, cel mai bine utilizezi Hitchwiki. Iti explica cel mai bine. Trebuie sa tii cont ca si ajunsul in acele locuri perfecte pentru a prinde o masina care sa te duca departe, va costa. Transportul in comun costa destul de mult, 2 euro poate si mai mult in Europa de Vest. Deci nu e total gratis. Poti sa faci si blatul, dar poti avea complicatii, iar timpul costa bani.
Pe scurt, ce vreau sa zic este ca ai mult mai multe sanse de a fi luat de cineva atunci cand vorbesti cu el la benzinarie sau la statia de taxare. Te vede, te simte, te miroase si te accepta.
Pancarta sau fara pancarta
Atunci cand esti pe marginea drumului si masinile trec pe langa tine, te gandesti daca sa ai o pancarta sau nu.
Daca ai o pancarta, lumea va stii unde vrei sa ajungi si poate vor opri vazand ca aveti o destinatie comuna.
Dezavantajul este ca unii se vor gandi ca ei nu merg pana acolo si nu te vor lua nici macar ca sa te duca 50 km mai incolo sau pana la urmatorul oras sau urmatoarea benzinarie.
De aceea, statul la stop doar cu degetul ridicat are si el avantajele lui, oamenii vor opri pentru a te ajuta.
E bine sa ai si pancarta, dar daca vezi ca nu merge cu ea, o lasi jos, peste 10 minute o ridici iar. Experimentezi.
Numarul si Sexul Autostopistilor
Cel mai eficient este ca cei care fac autostopul sa fie un baiat si o fata. Soferii vor percepe acest lucru intr-un mod mult mai pozitiv decat doi baieti sau decat un baiat singur.
Echipament
Dupa cum am zis mai sus, cei cu ghiozdane si care par echipati de calatorii in care isi cara totul cu ei par sa fie mai favorizati.
[…] vreau sa spun cuvinte despre mine si despre autostop. Sa clarific niste lucruri. Puteti citi si primul meu articol in care am povestit mai pe larg despre Autostop ca modalitate de a calatori si a […]
[…] Rata venea târziu, cam peste două ore, așa că intenționa să ia o ocazie, adică să facă autostopul. Ar fi preferat un microbuz sau un camion. Șoferii de automobile cereau zece lei și ea avea exact atât, dar era pățită. Odată, unul o dăduse jos în mijlocul câmpului când aflase că are doar zece și nu cincisprezece lei cât cerea el. Se lăsase seara când apăru un camion al cărui șofer a fost dispus să o ia în cabină. Îi strigă: – București! Văzu cum dă din cap aprobativ și se urcă. – Mulțumesc mult! spuse pe nerăsuflate, îl privi și… îngheță. Șoferul era un ins masiv, cu fața brăzdată de cicatrice și semne de vărsat, cu o figură întunecată și amenințătoare. Nu avu curajul să-i spună să oprească și să coboare. Strânse din dinți și privi înainte la șosea. După vreo jumătate de oră ajunseră din urmă o lungă coloană ce stătea pe loc. Era coada ce se forma la barieră, coborâtă, ca de obicei, cu trei sferturi de oră înainte de a trece trenul. Încordată, Irina începu să-și privească ceasul din ce în ce mai des. Deodată, șoferul porni motorul și o luă pe un drum lateral neasfaltat. Tânăra îl privi întrebătoare. – Știu o scurtătură care ne scapă de barieră și de calea ferată. Neavând încotro, ea încuviință printr-o mișcare a capului, simțind cum începe să i se facă teamă. Drumul îi duse pe un câmp pustiu. În partea stângă, în depărtare, se zăreau fumurile subțiri ce vesteau o așezare, un sat. Chiar acolo, mașina hârâi de câteva ori și se opri. Șoferul spuse scurt: – Nu mai am benzină. Mă duc să iau din sat. Și plecă legănând în mâini două canistre de metal. Irina rămase înlemnită în cabină, terorizată de gândurile negre ce îi veneau în minte. Îl vedea pe șofer revenind împreună cu mai mulți răufăcători. Se întreba cum ar putea ea să se apere de ei, ce ar trebui ea să facă. Firește, nu găsi răspunsuri mulțumitoare. Era aproape noapte, de fapt ora șapte, când șoferul se reîntoarse cu canistrele atârnând greu în mâini. Puse benzina în rezervor, apoi porni în grabă mașina. – V-a fost frig? o întrebă politicos. – Nu, nu mi-a fost, spuse ea, deși dârdâia pe sub cojoc, dar era atât de mulțumită că scăpase cu bine încât nu mai conta. * După câteva zeci de ani, Irina, acum cu fire albe în păr, termina un roman citit pe nerăsuflate. În ultimele două pagini aflase soarta mamei unuia dintre eroii principali. Femeie singură de mulți ani, aceasta se hotărâse să plece din îndepărtata Rusie tocmai la Brisbane, pentru a se mărita cu un australian. Luase, neînsoțită de nimeni, un taxi către aeroport. Șoferul o trăsese de limbă cu pricepere, întrebarea esențială fiind ”Cum de sunteți singură, vă așteaptă cineva la aeroport ?”. Aflând că nu, șoferul se înfundase într-o pădure, coborâse și o lăsase acolo. Revenind după o jumătate de oră, femeia nu mai era în mașină. După mulți ani se descoperise că o bandă de tâlhari proceda așa cu persoanele de felul femeii, le jefuiau, apoi le omorau și le îngropau în străfundurile pădurii. Înfiorată, Irina închise gânditoare cartea. ”Aș fi putut păți ca ea… oare ?” ******** Sursa foto […]