Viata si aventurile unui cioban roman in Bulgaria in vremuri de razboi 1908-1918

In plimbarile mele regulate prin librarii si anticariate, imi atrag intotdeauna atentia cartile memorialistice. Jurnale, amintiri din calatorii, amintiri din tinerete, pe scurt, blogurile de travel ale vremii. Foarte interesante si instructive cetateanului de astazi mi se pare cele scrise de catrestrainii calatori in tarile romane in secolele 18,19 si 20. Imaginea lor despre locuitorii acestor teritorii de la poarta Orientului este mai putin trunchiata decat unele impresii pe care ni le facem noi astazi despre inaintasii nostri. Intr-un fel, romanii valseaza astazi intre puritatea taranului de pe vremuri si depravarea acestuia, intre onoarea acestui popor si metehnele lui demne de dispret. Dar poate ca lucrurile pot fi privite si altfel, iar detasarea unui strain poate fi luata ca un punct de plecare in reabilitarea constiintei romanesti.

V-am vorbit despre cartile strainilor despre Romania, dar acest articol este despre memoriile unui cioban roman ajuns in Bulgaria, nevoit sa lupte pentru tara vecina si dusmana noua in acele vremuri. Felul in care a ajuns el in aceasta postura este demn de westernurile americane si sunt convins ca s-ar face un film mai bun decat Aferim din viata acestui Nicolae Sucu din Muscel.

Pratic cartea, nu foarte groasa, dar fotogenica pe rafturile librariilor bucurestene,se imparte in 3. Prima parte ne descrie situatia geopolitica a inceputului de secol, in care razboaiele balcanice au fost preludiul Marelui Razboi. In acest context tulbure ale acelor vremuri in care Bulgaria a jucat rolul principal, Romania a ocupat Cadrilaterul, fiind considerat o compensatie a teritoriilor din Imperiu Otoman ocupate de romanii sau vlahi (pe atunci, tarile balcanice luau in calcul o impartire a teritoriilor otomane in functie de proportia populatiei din Imperiu). Groso modo, Cadrilaterul venea la fix, basca ca ocupai si fortareata Silistra, si inca o bucata frumoasa de litoral. Desigur, bulgarii nu au dorit acest lucru, dar nu au avut ce sa faca, pentru ca erau deja infranti de restul tarilor cu care pana nu demult fusesera aliati impotriva otomanilor. Bulgaria a jucat la mare risc cu dorinta unei expansiuni semnificative teritoriale, dar nu a iesit. A iesit chiar prost. Asa ca in 1913, dupa Pacea de Bucuresti de la finalul celui de al 2lea Razboi balcanic, romanii sunt vazuti de catre bulgari drept niste oameni rai care le vor raul si desigur, niste dusmani de moarte. Acest lucru este important pentru ca aceste fapte stau la baza invaziei bulgare din 1916, batalia pierduta clar de romanii la Turtucaia, ocupatia bulgara in Dobrogea deosebit de grea si violenta pentru populatia civila, dar si pentru aventurile acestui cioban din Muscel.

Partea a doua ne prezinta manuscrisul, redactat probabil la scurt timp dupa terminarea razboiului. Avem ocazie sa vedem pagini cu scrisul de mana al unui cioban cu 4 clase, scris de mana mai frumos decat al meu si al colegilor mei de generatie. Viata lui Nicolae Sucu este posibil sa nu placa tuturor. Nu intotdeauna a facut alegerile cele mai cuvincioase si poate ca nu ar fi fost omul cu care sa pleci la drum. Dar tocmai asta da savoare jurnalului. Experienta pura, dar brutala a unei vieti dusa in haiducie in cele mai salbatice locuri ale Romaniei Interbelice.

Partea a treia este rezervata fotografiilor din Cadrilater si Dobrogea acelor ani. Ce frapeaza cel mai mult este diferenta dintre bunastarea oamenilor de munte din Muscel si saracia din Cadrilater. Cum oare a dat Nicolae Sucu casa parinteasca tip”Muzeul Satului” pe viata in pribegie din Vestul Salbatic al Romaniei, iar apoi pe o viata de bulgar?

Ce invatam din aceasta carte noi, simpli cititori, oameni care nu au stat niciodata cu oile pe munti, nu au dezertat si nu au luptat fara sa vrea de partea altei tari? Cred ca esentialul este cuprins in ultimele randuri. Ah, rau este printre straini ca descult printre maracini!

Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război 1908 -1918 o puteti comanda de pe Carturesti.