Siracu si Calari, sau Syrakko si Kalarites (dupa cum le veti gasi in greceste), sunt 2 sate din Epir, din zona montana a Greciei, zona pe care romanii o strabat in viteza pe superba autostrada Egnatia Odos in drumul lor spre insulele grecesti aflate la marea Ionica, de principiu vorbim aici de Lefkada si Corfu, taramuri romanesti. Putin stiu ca muntii strabatuti (Pind si Tzoumerka) au fost si inca sunt acasa pentru un numar semnificativ de aromanii (sau vlahi cum le spun grecii), Aminciu (Metsovo) fiind cea mai mare asezare.
Sa ne invartim prin Grecia montana, pastorala, si sa ne perindam prin zone in care au locuit pe vremuri aromanii, vlahii, este ceva ce am mai facut. Am inceput clasic in 2017 cu o sedere la Metsovo, invartindu-ne si in Macedonia de Nord si Albania pe urmele aromanilor. Dar ulterior, intr-o librarie am descoperit cartea Orase in rezumat. Pietele din Europa si istoriile lor scrisa de Catalin Constantin unde se pune accentul si pe asezarile montane ale vlahilor si felul in care piata este punctul central al comunitatii.
Dacă dorești să oferi un cadou frumos cuiva drag, sau poate unui aromân, sau unui pasionat de arhitectură, sau călătorii sau doar un iubitor de frumos, poți oferi această carte. Cea mai mare bucurie am avut-o atunci când am dăruit-o unui bun prieten aromân cu ocazia nunții sale. Fragmente din carte pot fi găsite pe site-ul oficial aici.
Daca la Metsovo am mai fost fiind foarte accesibil (imediat cum iesi de pe Egnatia Odos intri in orasel), a ajunge insa in zona unde se afla Siracu si Calari trebuie un pic de vointa. Asa ca in contextul excursiei noastre la muntele Olimp si sederii timp de 2 nopti in Lefkada, am introdus si un popas prin muntii Pind pentru a vizita aceste stravechi asezari din munti.
Drumul dinspre Lefkada dureaza ceva, dar daca faci opriri pe drum si incepi sa descoperi diversele poduri arcuite din piatra ce mai apar din cand in cand, unele din ele monumente istorice si tratate ca atare cu indicatoare si tot ce trebuie, cum este podul de la Plaka, nu dureaza chiar atat demult. Trebuie doar sa fii ager si sa te uiti pe google maps pe unde te invarti, cum am facut si noi si am gasit un oras antic, Orraon, situat pe un deal ce candva era bine organizat cu casa de bilete si tot ce trebuie. Acum fusese abandonat si mai degraba iti era frica de serpi.
Calari / Kalarites
Ajungem aici dupa ce la o bifurcatie facem dreapta, la stanga fiind drumul spre Siracu. Nu dureaza mult si dam de micuta manastire urcata pe stanci, Kipinas. Multe de spus ar fi despre aceasta manastire, despre cum s-au adapostit calugarii ortodocsi aici de primejdia cotropitorilor pagani, dar cred ca de remarcat ar fi faptul ca conditiile vitrege au creat lucruri trainice ce peste vremuri ajung sa fie admirate de posteritate. Un exemplu este Meteora, calugarii construind acolo manastirile tocmai pentru ca se puteau apara mult mai bine de turci si altii ce voiau sa ii jefuiasca.
Drumul urca mai departe spre Calari si dam intr-o parcare. Alegem sa parcam, dar daca vrei sa urci mai departe, drumul continua spre pasul Mparosm un fel de Transalpina Greciei ce strabate masivul Tzoumerka.
Incepem explorarea asezarii, lasand pentru final piata centrala si faimoasa cafenea a lui Napoleon. Napoleon Zaglis este un aroman/vlah ce tine sufletul acestei asezarii prin prezenta constanta in cafeneaua acestuia din piata centrala. Ne punem si noi la masa timizi, parca dedorind sa deranjam o familie ce statea in jurul acestui faimos Napoleon. Dar nu am venit acolo sa nu vorbim, ci tocmai de aceea am batut atata drum. Intram in vorba, Romania, hiu armân, si alte curtoazii in aromana, ce se zice si ce mai stim si noi. Mancam pita cu feta si spanac, bem ceaiurile si cafelele, platim si plecam, nu inainte de a ne face o poza impreuna.
V-am zis, Napoleon a ajuns un simbol al turismului prin aceasta zona, poate mustata, poate aerul de Mos Craciun real. Defapt, el suplineste ceva ce este necesar tuturor, acel personaj in varsta, intelept, care este acolo in spatele tau si te sustine. De aceea, in aceste comunitati, ca este vorba de aromani sau orice alt neam care s-a pastrat mai bine cu traditii cateodata mai dure si mai greu de inteles de ceilalti, persoanele in etate sunt respectate si iubite, tocmai pentru ca dau stabilitate comunitatii. Cine nu are batrani, sa ii cumpere…
In rest, in Calari te plimbi pe aleile asezarii montane, descoperi case ingrijite de proprietarii ce revin aici negresit vara de vara si ce nu isi abandoneaza vatra parinteasca. Se spune ca de Sfanta Maria satul este plin, cam peste tot in asezarile vlahilor fiind cam la fel. Adormirea Maicii Domnului era si inca este sarbatoarea la care toata familia este prezenta si se intoarce acasa indiferent pe unde ar fi.
Siracu / Syrrako
Plecam spre Siracu cand afara se cam intuneca. Iti ia ceva timp drumul caci trebuie sa ocolesti un munte si sa cobori o vale. Pe jos este mai rapid cu siguranta daca te grabesti. Parcam masina in locurile desemnate si o luam spre hotelul nostru ce se afla fix langa piata mare, Stavraetos.
Ajunsi in piata mare, ne dam seama ca doar ce a avut loc o competitie de alergare. Bannere, oameni si copii cu tricouri. Mi-am dat seama cu regret ca am ajuns cu o zi mai tarziu aici… o cursa de alergare montana pe aceste meleaguri era fix ce mi-as fi dorit…
Din Siracu se trage fostul prim-ministru al Greciei, Ioannis Kolettis, personalitate importanta la inceputurile statului grec in secolul 19. De mentionat ca la Revolutia din 1821, au participat si Siracu si Calari cu importante forte, fapt ce a dus la represalii importante din partea otomanilor.
Intram in Hotelul Stavraetos, unde dam de George, proprietarul, dar si organizatorul acestei competitii. Schimba amabilitati, vorbim de aromani, vlahi, ii spun ca sunt si eu vlah din Romania, vorbim in aromana, ne imprietenim si inca si acum mai tinem legatura prin likeuri sau urari pe Facebook. I-am promis ca voi reveni. Nu am revenit inca, dar puteti trage voi la Stavraetos, merita. Practic, un boutique hotel pe specific aroman/balcanic, cum ar zice unii vloggeri, greek style rooms.
Iesim sa exploram un pic Siracu dupa ce ne cazam si descoperim o piata mare a orasului plin de viata, plina de Papi si Maie, adica bunicii si bunice, cum le spunem pe aromana. O senzatie de familiaritate si comunitate pe care nu am prea mai trait-o de pe cand ieseam cu Maia mea la Tulcea pe faleza si pe care o mai poti observa in cateva parcuri din Constanta. Cine vrea sa vada Papii Constantei poate merge in parcul de la Tomis 2 vara pe la 7 8 seara. Mergeti acum, caci se vor duce si ei.
Cina am luat-o pe terasa hotelului, in opinia mea fiind cea mai gustoasa masa a vacantei. Mai apoi, am cunoscut alti Papi cum care am stat de vorba, cu unul dintre ei intalnindu-ma si dimineata pentru a sta un pic mai mult de vorba in aromana. Ne-am dat rendez vous, trebuia sa imi arate ceva si sa mi vorbeasca de prietenii lui din Bucuresti.
Syrrako Trail Run
Syrrako Trail Run este o cursa de alergare de aprox 11km cu o semnificativa diferenta de nivel de aproximativ 600m, cu plecare din Siracu, ce urmeaza curba de nivel pana in dreptul satului Calari, urmand apoi o coborare accentuata pana in valea raului ce desparte cele 2 sate. Apoi urmeaza urcarea catre Calari, continuand de acolo pe diferenta de nivel pana in dreptul Siracu unde incepe o alta coborare pana in vale, apoi alta urcare pana in Siracu unde ajungi la finish.
Eu am facut acest traseu in afara competitiei in cele din urma. Cumva si vrand dar si nevrand. Cumva, geaca Andreei de vant/ploaie/frig montan s-a pierdut in cursul plimbarii, suspicionand astfel ca am uitat o undeva in Calari. Drept urmare, dimineata am plecat la drum, fiind un super pretext pentru a face o astfel de alergare si explorare a regiunii. Eu fara sa stiu am facut traseul in sens invers, am plecat direct spre Calari, poate si pentru ca ma interesa mai degraba sa gasesc geaca.
Trebuie sa recunosc ca traseul a fost mai dificil, asteptandu-ma sa il dau gata repede, dar m-am cam intins. Geaca nu a fost gasita, dar macar am dovada pe Strava ca am alergat si eu intre Siracu si Calari.
Intoarcerea spre casa
Intors de la alergare, repede un dus, micul dejun, taclale cu Paplu aroman despre care v-am povestit si am plecat.
Drumul spre casa a durat mult, cu pierdere de timp pe la Kulata unde oamenii balcanici se agitau si se injurau pentru cateva minute mai putin la coada. Merita mentionata oprirea undeva in Bulgaria in dreptului masivului Pirin la un restaurant cu specific turcesc pe marginea drumului pe segmentul pe care inca nu este autostrada. Am ajuns un pic dupa 12 noaptea acasa, iar apoi la munca.
Idei de viitor
In spiritul unei calatorii continue, orice vacanta spre litoralul grecesc de la Marea Ionica poate fi prelungita cu o excursie in zona muntilor Pind si Tzoumerka. As putea licita spunand ca merita o vacanta de o saptamana numai si numai pentru a explora toata regiunea. Aminciu (Metsovo), Ianina (Ioannina), manastirile de la Meteora, orasul Arta cu monumentele antice si bizantine si restul asezarilor din munti construite de aromani impreuna cu faimosul drum ce urca in pasul Baros/Mparos https://motorcycle-diaries.com/en/roads/mparos-pass ce face legatura intre Epir si Tesalia, sunt motive vrednice pentru a prelungi excursia clasica romaneasca spre Lefkada, Corfu si Kefalonia.
Cred ca orice aroman/arman/machidon/vlah s-ar bucura de experienta vizitarii unui astfel de loc. Aceste sate reprezinta unele din ultimele redute ale unei culturi pastorale latine din sud estul Europei, iar Siracu si Calari sunt o bijuterie a Epirului, intocmai prin asezarea lor in oglinda de o parte si alta a unei vai ce pe vremuri despartea noul stat grec de muribundul Imperiu Otoman.
Iar daca esti cvasisportiv, sa alergi si tu la Syrakko Trail Run pe vaile pe unde cutreierau tinerii vlahi cu gandul la perechea lor din satul vecin, pare a fi o idee buna.
Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.
Spor la calatorit!
Lasă un comentariu