Sagada și sicriele suspendate din munții Cordilierei Filipineze

Am ajuns la Sagada dupa cum va povesteam in articolul anterior chiar inaintea ploii torentiale de dupa-amiaza. De o saptamana de cand eram in Filipine ne-am dat seama ca ziua avea sa se sfarseasca in jur de ora 16:00-17:00, cand indiscutabil cerul senin avea sa se acopere de nori si o ploaie stufoasa tropicala avea sa cada peste noi oriunde ne-am afla.

Articole Filipine

1. Supravietuind Manilei, Filipine. Partea 1. Singurul oras in care nu m-as mai intoarce niciodata. 
2. Drumul Manila – Banaue, introducere în povestea teraselor de orez din muntii Ifugao, Filipine, a 8-a minune a lumii
3. Despre Banaue și cultura oamenilor din cordiliera filipineză
4. Batad, Filipine – Satucul izolat la care visam
5. Bontoc si legenda vanatorilor de capete. Drumul spre Sagada. Filipine.
6. Sagada și sicriele suspendate din munții Cordilierei Filipineze
7. Baguio si drumul inapoi spre Manila
8. Manila, Filipine. Partea 2. Până la urmă vizităm ceva?

Asa ca o data dati jos din jeepney am plecat sa ne gasim repede o cazare, urmarind niste spanioloaice cu Lonely Planet. Dupa ce am vizitat un hostel aflat chiar in centrul oraselului langa autogara si toti 4 am hotarat ca nu suntem multumiti, am continuat cautarile si la a doua incercare am nimerit undeva frumos si ieftin. Nu mai tinem minte cum se numeste locul acesta, dar cum va dati jos din autobuz, luati-o pe un deal la dreapta cam 300m si ajungeti la un fel de curte mare cu casute. Cam toate se numesc Sagada Homestay, Sagada B&B, Sagada Roomstay etc.

Sagada este un orasel mic din provincia de munte a nordului insulei Luzon din Filipine. Odata ce ai ajuns aici simti ca esti in alta parte a tarii, atmosfera este mai rece, mai uscata si mult mai placuta. Vegetatia, linistea si casutele de pe dealuri o fac sa fie ceea ce am numi la noi “o mica statiune montana”.

Ca sa va dati seama unde e, o sa postez din nou harta din primul articol.

Sicriele suspendate din Sagada

Principala atractie a acestui orasel, in special pentru noi, au fost SICRIELE SUSPENDATE pe munte, din valea Echo. Acestea apartin unui obicei antic funeral, specific anumitor populatii etnice, in mod special al triburilor Bo din sudul Chinei. Dar acestea pot fi intalnite atat in China, Indonezia, cat si in Filipine.

Membri tribului Igorot din aceasta zona au practicat din timpuri indepartate acest obicei. Predatand venirea spaniolilor, obiceiul se crede a fi vechi de cel putin 2 milenii si chiar si in ziua de astazi continua sa fie practicat, desi la o scara mai redusa.

Unul dintre cele mai cunoscute motive ale acestei practici, este acela ca cu cat sunt mai sus urcati, cu atat vin mai aproape in contact cu spiritele strabunilor. De asemenea intr-un articol pe care il citeam pe Rough guides se aduce in discutie si frica batranilor de a fi ingropati in pamant. Frica care printre altele, este nascuta din existenta vanatorilor de capete despre care va povesteam cand am fost in Bontoc. Acolo sus, cadavrul lor ar fi fost cel mai in siguranta fata de orice intrus, fie el factor de mediu, animal sau uman.

Mormintele sunt astfel fie legate de stanci sau batute in cuie, si au doar cam un metru lungime, corpul aflandu-se in pozitie fetala. Cei din trib credeau ca omul trebuie sa plece din lumea aceasta asa cum au venit.

Documentandu-ma despre acest articol, multe imagini si exponate din muzele vazute in aceste orasele din regiunea Ifugao au inceput sa capete sens. De exemplu faptul ca cadavrele erau asezate pe un scaun de lemn, numit sangadil, legat cu funii si apoi acoperit cu o patura conform pozelor pe care le vazusem in muzeu si care nu stiam exact ce reprezentau. Oricum mult mai multe detalii puteti citi pe site-ul pe care vi l-am atasat mai sus, cum ar fi ca oamenii voiau să care cadavrele pentru ca daca erau atinsi de lichide din cadavru, cum ar fi sangele celui decedat, acestea ar fi transmis cunostintele celui acestuia.

Obiceiurile funerare sunt o caracteristica definitorie a oricarei civilizatii, cand am vizitat de curand muzeul Altes din Berlin, am observat ca o mare parte din el este dedicat obiceiurilor funerale ale grecilor si etruscilor. Deci si aceasta parte pe care am vazut-o noi din traditia funerara a triburilor din Filipine nu este deloc de ocolit.

---

Dar sa o luam de unde ramasesem pentru ca mai sunt cateva evenimente de mentionat.

O data ce ne-am cazat a si inceput sa ploua. Traian s-a dus sa se plimbe un pic prin centru si sa schimbe bani, iar eu ca de obicei in fiecare seara incercam sa descarc pozele si sa le postez live pe blog. Cand s-a intors ne-am dus in recunoastere la restaurantul de la cazare sa vedem ce mai putem manca si noi, si ca de obicei ceva frumos s-a intamplat.

Tocmai era ziua unei fete localnice iar mesele erau pline de mancare si am fost si noi invitati de catre rude sa ne servim. M-am dus totusi la fata sa ii spun ” La multi ani “, iar eu din avant am dat si mana cu ea, am luat-o in brate si am vrut sa o si pup pe obraz. Eram foarte entuziasmata de ospitalitatea lor si de faptul ca urma sa mancam. Ea a fost insa putin reticenta, mai ca am speriat-o, dar intr-un final ne-a multumit si noi ne-am dus sa ne infruptam cu mancare traditionala filipineza. Asa ca in acea seara am mancat bine si apoi ne-am culcat.

De dimineata am plecat devreme sa vizitam principalele puncte de atractie ale orasului pentru ca la ora 14:00 aveam deja autobuzul spre Baguio. Nu de alta dar in 2 zile trebuind sa ne intoarcem in Manila pentru ca urma sa decolam spre o noua destinatie Asiatica.

Am platit mica taxa locala pentru vizitat, 50 Php parca, si dupa am mers putin pe drumul pe care venisem de la Bontoc, am facut dreapta la scoala si am mers pana la biserica Sfintei Fecioare Maria. Sagada este singurul oras filipinez anglican, unde 95% din locuitorii botezati apartin Bisericii Episcopale Anglicane din Filipine. In rest,  Insulele filipine sunt o tara preponderent catolica.

Am trecut de cimitir si apoi am urmat un drum ce mai parea batut de alti oameni inaintea noastra, am coborat intr-o vale, am mai intrebat si am ajuns cumva in padure.

Inca nu vazusem sicriele de pe munte, si nici alti turisti, doar cativa localnici la o mica oprire. Era destul de abstracta treaba. Practic noi ne plimbam prin padurice, urcam pe niste poteci, apoi coboram, cand deodata, ne-am trezit cu ditamai zidul de stanca in fata si toate sicriele acestea colorate in fata.

Aventura a fost interesanta si locul chiar merita o vizita. Am facut mult poze si apoi am decis sa ne intoarcem spre sat. Puteti lua si un ghid din oras care va va putea arata lucruri si mai interesante. Desi si noi am descoperit cateva sicrie dezmembrate din care ieseau oasele. Nu stiu ce altceva ne-ar fi putut arata in plus.

Exista multe atractii in Sagada pentru cei care au mai mult timp sau sunt din tari in care pesterile nu sunt asa frecvente si populare ca la noi in tara. Se poate vizita Pestera Sumaguing care pentru alti turisti vad ca este clasificata chiar ca fiind prima atractie a oraselului, inaintea sicrielor, sau Pestera funerala Lumiang. Mai sunt niste cascade numite Bomod sau chiar si ideea de drumetii nu este deloc una rea in aceasta zona. Noi insa venisem sa vedem sicriele.

Cand am intrebat in sat, cineva ne-a povestit ca daca mai coboram pe drumul ce duce spre Baguio unde sunt si restaurantele si magazinele o sa mai vedem la un moment dat niste sicrie suspendate undeva sus-sus pe munte. Asa ca am plecat la plimbare.

Pe drum am mancat si ceva bun si am cumparat multe suveniruri ieftine. Brelocuri, portofele, cei din Sagada fiind cunoscuti pentru cusaturile lor. Si la sfarsit am cumparat si 3 tricouri cu diverse imprimeuri indigene. Dupa cum v-am povestit am plecat de acasa cu 3 tricouri si 2 perechi de pantaloni, destul de greu pentru mine pentru cele 2 luni care se prevesteau. Asa ca eu am fost bucuroasa, din pacate aceste tricouri nu au avut un viitor prea frumos, dar despre asta va povestesc in urmatorului articol.

Am gasit in cele din urma si sicriele acelea, dar am continuat sa ne plimbam pe acea strada pentru ca aflase Traian nici nu mai stiu exact ce, si cateodata avem tendinta sa mergem pana in panzele albe ca sa vedem nu stiu ce chichita. Dar drumul a fost frumos, am vazut oamenii cum isi pregateau orezul din acel sezon de recolta, si am luat multe multe banane mici mici si foarte ieftine de la un magazin local.

In total, experienta in Sagada a fost una foarte interesanta si foarte autentica. Oraselul este foarte linistit si in atmosfera domina o stare pasnica .

Ne-am luat bagajele si am plecat spre centru unde ne-am suit in autobuzul ce avea sa ne duca 6 ore pana in Baguio pe o nebunie de drum. Din pacate degeaba am intrebat noi pe ce parte este peisajul ca tot pe partea cealalta am nimerit.

Spor la calatorit!