Acest articol este dedicat celor ce isi doresc sa impartaseasca cateva calatorii impreuna cu ai lor parinti. In timp ce ei se apropie de partea a2a a vietii, cumva este randul nostru sa le oferim ceea ce ne-au oferit ei noua in copilarie. Pentru noi este atat de facil a calatori, a rezerva bilete de avion, cazari online, dar multi dintre ei nu au avut sansa de a fi tineri in aceasta perioada exuberanta unde lumea este la 2 pasi. Este datoria noastra sa dam ceva inapoi…
Acum 5 ani si jumatate, aproape 6, am vizitat pentru prima data capitala neoficiala a Turciei cu ocazia unui proiect european in Georgia. Prima noastra calatorie la Stambul, acest oras de unde se dadea candva ora exacta in Principatele Române. Nu am apucat sa ne bucuram cum trebuie de oras, apucand sa il vizitam cam 1 zi si jumatate, timp in care am luat la picior destule lucruri, dar parca abia ce zgariam suprafata a ceva de necuprins. Cum era si firesc, se intampla ca plimbarea prin Istanbul de atunci si-a pus amprenta asupra mea si tot cautam motive sa ma mai intorc inca odata la Constantinopole sa mai beau un ceai pe vaporasul care face croaziere intre malurile Bosforului.
Dar din pacate, plimbarile prin Turcia in anii trecuti incepusera sa para mai problematice, mai un atentat, mai o lovitura de stat, mai un regim cvasi autoritar, ce mai… o veselie . Cu toate acestea, incepusem sa ii bat la cap pe ai mei părinti sa facem Revelionul la Istanbul. Lira turceasca se devaloriza, acum avem si noi salariu si putem sa ne mai rasfatam cu lucruri care pe vremea primei noastre vizite pareau total inaccesibile. Totusi suntem din Constanta, la doi pasi de acest loc incredibil.
Tot presându-i si stresând lumea din jur cu ideile mele, i-am convins pana la urma sa plecam spre Istanbul pentru Revelionul din 2018, cu un an inainte sa il avem pe Bebe T. Imi si imaginam cate lumini vor fi pe cerul maretului oras, cat de multa lume se va bucura la trecerea dintre ani, ce mai, eram gata, visam cu ochii deschisi.
Dar pana sa plecam, trebuiau rezolvate niste aspecte importante. In afara de problema cu garzile de sarbatori pe care le-am rezolvat, eu facand Ajunul Craciunului si avand astfel liber de Revelion, mai trebuia sa le fac parintilor mei pasaport. Cu ei a fost simplu, dar apoi a trebuit sa ii facem si fratelui meu pasaport care s-a hotarat in ultimul moment sa vina si el cu noi. Asadar, 5 oameni intr-un Matiz ( masina noastra de atunci ) care pleaca la Istanbul pe 31 Decembrie din Constanta. Era intr-adevar ceva uimitor. Chiar reusim sa ii facem cu mare sansa fratelui meu pasaport de urgenta in perioada dintre Craciun si Revelion , gasesc si talonul de la masina pe care il ratacisem prin casa pe undeva si in mod miraculos chiar eram gata de plecare.
Traseu
Constanta – Istanbul inseamna aproximativ 630 kilometri. Aproape jumatate sunt in Bulgaria, 65km in Romania, noi alegand varianta prin Negru Voda, fiind mai rapida si mai scurta decat cea prin Vama Veche, neavand interes pentru Balcic, iar restul de aproape 270km sunt in Turcia.
Bulgaria te va intampina in stilul ei, cu drumurile ei, dar merita mentionat un lucru. Pe varianta Negru Voda – Varna sunt mult mai putini politisti decat pe Vama Veche – Varna. Aveti grija la dâmburile instalate la trecerile de pietoni din sate pentru iti poti rupe masina in doua, mai ales ca multe din ele nu sunt semnalizate, iar intre Burgas si Varna este o bucata buna de drum cu serpentine si multe curbe periculoase, total nesemnalizate, sau semnalizate prost. Pune alaturi si o ploicica si noapte si ai parte de o calatorie destul de intensa. In rest, Bulgaria nu arata la fel de bine ca Romania in ceea ce priveste drumurile nationale, dar au autostrazi mai multe ca noi, facute in conditii geografice mai dificile, asa ca tot respectul. Dar cine pleaca din Bucuresti sau Constanta catre Turcia nu prea are ocazia sa circule pe ele, mai mult cei care se duc in Grecia. Benzina si motorina au acelasi pret ca la noi, gasiti un OMV in Burgas langa un KFC la fel de mare pe un fel de Magheru al orasului.
La intrarea in Turcia domnul vames ne-a laudat micul gigant, Matizul. A spus ca este o masina buna pentru Istanbul si ne-a urat drum bun! Apropo, la intoarcerea in Bulgaria, masina va va fi deinfectata de catre vamesi. Costa 5 Leva si un pic. Pe noi ne-au prostit cumva si am dat 5 leva si inca 10 lei. Nu ii nimic, eram bucurosi ca eram mai aproape de casa si ca trecusem repede de vămi.
Cardul HGS
In Turcia vei avea ocazia sa circuli pe autostrada o buna bucata de drum, aproximativ 140km, pentru care vei fi nevoit sa iti faci un card HGS, mai degraba un autocolant care va fi citit electronic. Acest HGS poate fi achizitionat de la orice oficiu postal, dar se pare ca si de pe autostrada. Cand am intrat noi, nu era nici o cașcarabetă, asa ca am continuat pana la Istanbul, deoarece eu am citit undeva ca nu vei primi amenda daca iti faci cumva acest cont in urmatoarele 7 zile. Care este schema? Acest HGS-abtipild, este doar al masinii, nu il mai poti schimba apoi, iar ei nu iti vor da amenda pentru ca ti-au retinut numarul masinii si vor stii ca tu ti-ai facut cont intre timp, pe care l-ai alimentat cu minim 60 lire turcesti. Asadar, sa te plimbi pe autostrazi la ei costa minim 60 TL, dar dus -intors segmentul nostru a fost doar 20TL. Deci ne vom mai intoarce si vom mai folosi acest card de pe Matizul nostru. Aceste date le am din 2018.
Acum se intampla ca daca nu reusesti sa iti pui abtipild HGS pe autostrada, te duci la Posta din orice oras. Asa ca noi ne-am dus in ultima zi la Posta Istorica din Istanbul, de langa Gara Sirkeci, adica acolo unde oprea Orient Expressul, foarte aproape de Bazarul Egiptean si Podul Galata. O cladire frumoasa, impunatoare, cu tabloul lui Ataturk mare pe perete. Asteptam 30 minute la coada pana ne vine randul, iar acolo, fata de la ghiseu ne spune ca nu merge sistemul si ca sa mai asteptam. Deja ne cam suparasem ca mai voiam sa vedem si Muzeul Dervisilor Zburatori (inclus in muzeum pass), dar asta era, aveam nevoie de card. Mai asteptam un pic, iarasi, nu merge sistemul, veniti maine sau in alta zi. Tata se cam enervase, noi voiam sa plecam devreme si nu aveam chef sa ne intoarce iarasi acolo, asa ca tata spune: mergem la seful de posta. Seful de posta nu era un domn cu cravata si barba serios, ci era o doamna relativ tanara, imbracata mai bine ca in Occident, care ne explica problema si dupa o mica discutie spune ca ne va ajuta sa luam cardul, dar pe incredere, adica noi plateam si dadeam toate datele acum, iar ea urma sa ne puna banii pe cont cand urma sa functioneze sistemul. Si uite asa am terminat si acest bâlci, ajutati de bunăvointa unei turcoaie de zile mari.
Cazare
Sa gasim o cazare cum trebuie pentru cei 4 fantastici plus unul venit tardiv, care mergeau la Istanbul a fost totusi o incercare. Cazari erau destule, dar noi eram si pretentiosi, mai precis eu. Voiam sa fie si in centrul orasului (asta insemnand ori in Pera – Galata – peste drum de Cornul de Aur si mai exact in zona cea mai europeana a orasului) ori in Sultanahmet (langa Sfânta Sofia si Palatul Topkapi ). Voiam sa fie ieftina, voiam sa aibe mic dejun inclus si voiam sa putem lasa cat de cat masina intr-un loc sigur.
Acestea fiind spuse, prima rezervare a unui hotel am facut-o la sfarsit de octombrie. Numai ca in urma plimbarii prin Japonia, am ramas fara bani pe card, iar hotelul mi-a anulat cazarea. Fac o paranteza si spun ca aici este un fel de eroare in sistemul booking. Adica, ei au observat candva ca nu mai am bani pe card. Apoi, eu am pus bani pe card, dar fara sa-mi mai bat capul pentru a introduce inca o data datele bancare. Cum stateam linistit ca am bani si ca vom merge la acel hotel in liniste, am fost anuntat ca mi-au anulat rezervarea. Cu atat mai bine, pentru ca apoi am gasit un hotel si mai dragut, si mai in centru, si cu mic dejun, la uimitorul pret de 800 lei pentru 3 nopti si 5 persoane cu mic dejun inclus, fix langa Sfanta Sofia si chiar in centrul centrului. Acum trebuie sa recunoastem, am stat 5 persoane intr-o camera de 4 + 1 pat suplimentar. Desigur, acum as lua camere diferite. Ideea ramane aceeasi – daca vrei sa pleci de acasa si vrei sa vezi locuri frumoase, este simplu si se poate orice. Chiar si sa stai impreuna in aceiasi camera cu familia. Copiii poti sa-i faci in alte ocazii, nu trebuie neaparat la Istanbul.
Hanedan Hotel, un fel de boutique hotel, cel putin asa imi imaginsm eu ca trebuie sa fie un boutique hotel, pentru ca nu fusesem pana atunci niciodata la un astfel de amplasament. Camerele nu sunt numerotate, ci au nume de perioade ale istoriei otomane si sunt destul de cochet aranjate. Masina a fost parcata de angajatii hotelului undeva pe niste stradute – noroc ca este o masina mica. Mic dejunul era servit pe terasa, unde puteai vedea Marea Marmara, partea asiatica si un pic din Bosfor, iar in spate inspre oras se inaltau minaretele de la Sf Sofia si Moscheea Albastra. Eu zic ca e frumos asa.
Despre ce am vizitat voi posta un alt articol. Scopul acestuia a fost de a arăta că vacantele cu familia extinsă pot fi foarte dragute si ca daca iti propui ceva, chiar sunt sanse sa iti si iasă.
Inchei articolul cu aceasta melodie, pe care am ascultat o indelung inaintea plecarii noastre la Istanbul.
Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.
Spor la calatorit!
Spor la calatorit!
Lasă un comentariu