Prima mea calatorie in strainatate. O carte pe care Andreea a gasit-o ascunsa in rafturile Bibliotecii Metropolitane Bucuresti. Desigur ca ne-a atras din prima subiectul. Chiar daca am trecut de mult de emotia primei calatorii peste hotare, stim despre ce este vorba si stim ca de fapt, cu fiecare calatorie pe care o facem, suntem iarasi la prima calatorie. Sau cel putin asa ar trebui. Chiar daca locul este la fel, acelasi Paris, noi suntem diferiti. In definitiv, orice zi din viata noastra poate fi ca o calatorie in necunoscut, iar datoria noastra este sa fim bucurosi ca o traim. Dar prea multa filosofie. Ce vreau eu sa spun este ca indiferent de cate experiente ai si cat de uimit esti in calatorii, prima data nu se uita niciodata.
Daca azi, este atat de simplu sa pleci peste hotare (si sa nu te mai intorci), acum 30 ani lucrurile nu stateau asa. Chiar si dupa Revolutie, sa pleci in Europa insemna vizite la tot felul de ambasade. Nu era ca acum. Eurotripuri in care vizitezi 5 Tari in 3 zile. Nu, nu, nu. Dar deja povestesc prea mult din aventurile altora. Si nu asta este intentia mea. Ce vreau eu sa spun este ca… trebuie sa mai ascultam si din povestile altora. In ziua de azi citim bloguri de calatorie. Desigur, ele sunt actuale, pentru ca vrem o informatie care urmeaza sa ne ajute. Dar sa citim adevarate jurnale de calatorie( din epoci mai mult sau mai putin actuale), ne poate oferi mai mult. Ne transmite o stare, o traire. Poate de aceea, cei care m-au convins sa incep sa scriu pe blog au fost cei care chiar transmiteau ceva. Si scriau. Anca de la O Viata Buna, Radu Diaconescu care a plecat cu bicicleta pana in Asia si inapoi, Timotei Rad care se tot chinuie sa faca Inconjurul lumii cu autostopul si Imperator, care chiar daca acum este destul de comercial, este un calator. Dar despre ce bloguri urmarim, vorbim alta data.
Nu toate povestirile mi-au placut. Din 30, mi au placut cam 20. Tot felul de oameni cu tot felul de abordari. Daca mi-ar fi placut toate, era clar ceva in neregula cu mine. Dar simt ca m am identificat cu aceste personaje. Ca i’am inteles. Le spun personaje si nu persoane pentru ca a trecut ceva timp de la prima lor calatorie. Ei sunt altfel acum, iar proiectia lor in ziua de azi, poate fi destul de diferita de omul real de atunci.
10 povestiri nu aveau nici o treaba cu calatoritul. Aveau treaba cu bisnita peste granita in tarile limitrofe. Dar era vorba despre o epoca. O epoca in care oamenii aveau alte valori, dar aceleasi nevoi. Asadar, avem o mica carte de istorie. Tocmai de aceea, multe din calatorii au ca subiect principal Ungaria. Pentru bisnita si pentru tranzit. Apoi avem desigur tarile din Vest. In 2 Epoci. Cea dinainte de 89 si cea de dupa. Fascinatia ramasese aceiasi, numai ca devenise ceva permis. Ceva accesibil.
Am scris cam mult despre aceasta carte, acest Hanu Ancutei sau Decameron al calatoritului. Dar povestea care m-a fermecat cel mai mult a fost cea a unui student care pleaca in anii 90 in Chisinau la o Conferinta despre un scriitor, JL. Borges. Acolo, timp de cateva zile, o studenta localnica ii arata orasul. Se bucura de tot ce se pot bucura 2 tineri. De bomboane Bucuria, de o tigara fumata si o cafea, de o vodka, de plimbari interminabile prin oras, de ei. Intr-un final, se facuse deja prea tarziu si domnisoara nu a mai putut sa ajunga acasa, deoarece programul rutierelor se terminase. Asa ca s-au dus la Hotelul in care era cazat si tanarul din partea stanga a Prutului. Din pacate, cei din hotel ii bagasera un coleg de camera. Un profesor de Limba Romana din Balti care sforaia puternic dupa ce bause o sticla de vodka. Asa ca, din pacate, pasiunea lor nu a avut unde sa se desfasoare. A2a zi, el a plecat la Bucuresti. El i-a dat numarul de telefon si adresa lui din Bucuresti. Ea urma sa vina sa il viziteze si sa se iubeasca in Bucuresti. De atunci nu a mai vazut-o si nu a mai vizitat Chisinaul.
Va recomand si voua sa cititi aceasta carte. O puteti cumpara si de pe Elefant, e doar 8lei. Noi am luat-o de la Biblioteca Metropolitana Bucuresti ( trebuie sa ai buletin de Bucuresti sau viza de flotant ca sa imprumuti carti acasa). Dar consider ca toti ar trebuii sa vorbim despre Prima mea calatorie in strainatate. Toti avem asa ceva. Ce ar fi daca am strange cateva povestiri de acest fel intre noi ? Apoi le publicam cumva ? Ar fi o treaba ! Dati un comment si povestiti in cateva randuri, cum a fost prima voastra experienta pe afara!
Lasă un comentariu