Candva prin primavara anului 2019, am apucat sa vizitam cateva locuri deosebite de la noi din tara pe care le aveam de mult in vizor. Fiind situate in vestul tarii, accesul era cumva mai dificil din Bucuresti, astfel incat o excursie de doar 2 zile si o noapte nu ne lasau foarte mult spatiu de manevra. Dar cu ocazia unui Congres Medical dedicat Bolilor Infectioase, desfasurat la Craiova intr-o zi de vineri, am ales ca la finalul orelor de Educatie Medicala Continua (EMC) sa plecam spre Manastirea Tismana, aproape de Tirgu Jiu, apoi spre Manastirea Lainici, fix in mijlocul Defileului Jiului si a doua zi la Manastirea Prislop, situata la Nord de Muntii Retezat in Tara Hategului. Toate aceste manastiri sunt nepretuite din punct de vedere cultural si istoric. Iar faptul ca ele sunt strans legate de activitatea Sfantului Nicodim de la Tismana, face oportuna prezentarea lor intr-un singur articol.
Prin tara noastra noi am putea spune ca am calatorit ceva. Iata ca e timpul sa mai scoatem din comorile calatoriilor din anii trecuti. Cand eram studenti mergeam mai mult cu trenul si cum se mai putea, iar apoi cu masina parintilor, un Matiz, Micul Gigant. Oarecum am vizitat multe locuri din tara noastra, dar inca nu am scris mare lucru dupa cum puteti vedea. Ori ne-am gandit ca nu avem poze frumoase, ori ne-am luat cu altceva. Dar sa stiti ca noua ne place tara noastra, iar daca am avea mai multe autostrazi ne-am duce chiar mai des in Nordul Tarii ( Bucovina, Maramures ) sau in Vest ( Oradea, Arad, Satu Mare ).
In Romania unele din cele mai importante obiective culturale/turistice sunt manastirile. Lasand o parte perspectiva religioasa evidenta, vizitand o manastire in Romania primesti liniste, frumos, iar daca esti pasionat si atent la detalii, arhitectura, pictura, detalii despre istoricul acestor asezarii. Ai putea spune ca atunci cand iesi pe poarta esti mai castigat. Unde mai pui ca multe dintre ele sunt in drum, asa ca ai de ales intre un popas la OMV/ Rompetrol si o vizita intr-un loc cu verdeata, flori si cladiri vechi de cel putin doua sute de ani…
Dar poate ca frumosul si starea de reverie si energie sufleteasca pe care le primim vizitand manastiri sunt o mica parte din ce au oferit aceste lacase de a lungul timpului. Ele au fost adevarate vetre de educatie si cultura romaneasca in perioada medievala. Aici s-au scris primele carti in romana, aici au fost primele scoli. De aceea consider ca aceste locuri merita respectate si protejate datorita contributiei lor la dezvoltarea Țărilor Române.
Manastirea Tismana
Plecand din Craiova intr-o sambata dimineata, am luat-o spre Tirgu Jiu, iar dupa un drum de 2 ore si ceva, mergand aproape numai prin localitati cu maxim 60km/h, ajungem la Manastirea Tismana, situata intr-o vale plina de verdeata si cocotata sus aproape de stanci.
“Este asezata pe o stanca a Muntelui Starmina, inconjurata de culmi impadurite si stancoase, langa gura intunecata a Pesterii Sf Nicodim, si de sub zidurile sale tasneste apa rostogolindu-se in cascada , cu o cadere de circa 40m in raul Tismana”
Numele de Tismana ar veni de la lemnul de tisa folosit la constructia primei biserici. Cel care a pus bazele acestui frumos asezamant este Sfantul Nicodim de la Tismana, de neam aroman se pare, calugar in Sfantul Munte Athos, ce a cutreierat mult taramurile acestea in cautarea locului pentru a zidi aceasta manastire.
Dar Tismana este mai mult decat numele unei manastiri aratoase si cautate de credinciosi. Aici, in stanca Starminei, a fost adapostit tezaurul Romaniei, peste 200 de tone de aur in perioada 1944-1947. Maresalul Antonescu impreuna cu BNR au luat decizia de a nu lasa tezaurul in depozitele BNR avand in vedere evolutia nefavorabila a frontului de est. Mutarea s-a realizat in 3 zile, lucrarile au fost tinute secrete avand ca paravan lucrari de intretinere ale manastirii.
De aproximativ 2 ani, BNR a deschis un muzeu interesant pentru cei pasionati de istoria recenta a tarii chiar in pestera unde au fost adapostite cutiile cu lingouri de aur. De apreciat ce au facut in acele vremuri tulburii o mana de oameni care nu doreau ca aurul Romaniei sa ajunga iar la Moscova si sa nu se mai intoarca niciodata.
De la Tismana plecam spre Defileul Jiului, el fiind in sine un obiectiv turistic. Un obiectiv turistic greu de fotografiat pentru ca nu ai unde sa opresti, atat de stramt este drumul, dar spectaculos pentru pasageri. Partea draguta a fost ca Andreea a fost cea care a condus pe aici, fiind unul din primele ei drumuri ca sofer pe astfel de drumuri sinoase.
Manastirea Lainici
Manastirea Lainici este situata in mijlocul vaii Jiului intr-un peisaj de poveste, cum altfel. Foarte multi pelerini vin aici in weekend, multe autocare, multi oameni cu masina personala care opresc pentru a se inchina, iar apoi in 10 minute pleaca mai departe la drum. Este bine si asa.
In urma cu 2 ani am avut pacient un parinte de la Manastirea Lainici ce suferea de mai multe probleme pulmonare, el fiind inchis in inchisorile comuniste si fiind trimis la munca fortata in mine, astfel ca aceste lucruri si-au pus amprenta pe sanatatea acestuia. De atunci mi-am tot propus sa ajung la manastire si sa-l vizitez iar pe parinte.
Se pare ca tot Sf Nicodim de la Tismana a pus bazele vietii monastice la Manastirea Lainici in sec. XIV. Primele 2 biserici nu s-au pastrat, iar frumoasa biserica veche pe care o vedem astazi a fost ridicata cu ajutorul boierilor olteni la inceputul sec. XIX.
Tudor Vladimirescu ar fi stat ascuns aici deghizat in calugar, iar pentru aceasta turcii au distrus si jefuit ulterior manastirea. In timpul Primului Razboi Mondial este iarasi pustiita de trupele germane, ramand parasita o perioada, apoi fiind revitalizata de calugari de la Manastirea Frasinei. In perioada comunista devine casa de oaspeti.
Recent, au fost redescoperite moastele Sf. Cuvios Irodion, duhovnic al Sf. Calinic de la Cernica, lucru ce a bucurat intreaga suflare crestin-ortodoxa.
In timp ce achizitionam diverse de la Pangarul/Magazinul Manastirii, am intrebat despre un parinte ce a venit la Bucuresti pentru o boala la plamani, eu uitandu-i numele intre timp. Din vorba in vorba, ajung sa fiu prezentat unui alt calugar care era fratele mai mic al fostului nostru pacient. Ne bucuram tare de aceasta intalnire, discutam un pic si pastram un contact al parintelui ca poate sa revenim aici candva in calitate de pelerini un pic mai seriosi. La final parintele ne-a daruit o frumoasa icoana a Maicii Domnului.
Dupa ce am vizitat manastirea si ne-am bucurat de frumusetea picturii bizantine din interiorul bisericii vechi, am urcat in paduricea de peste drum pentru a-l hrani pe Bebe T. Pe vremea aceea doar ce incepusem diversificarea astfel ca era important sa ne tinem de program si sa-l alimentam cum trebuie. Alimentarea bebelusului nu a iesit cum ne doream, mai multa mancare fiind imprastiata pe langa decat a mancat el cu adevarat, dar toti parintii stiu ca asa sta treaba uneori.
Drumul nostru a continuat apoi pe Valea Jului spre Hateg unde aveam sa ne cazam pentru o noapte. Am luat cina intr-un restaurant dragut din oras, probabil singurul, iar apoi am dat repede o tura pana la Sarmisegetuza Ulpia Traian, cam 20 minute ne-a luat drumul pana acolo. Am ajuns pe inserate, Bebe T a rezistat eroic, iar la intoarcere l-am culcat direct.
Manastirea Prislop
A 2-a zi, am mers sa vizitam manastirea Prislop, cunoscuta publicului larg in zilele noastre pentru ca acolo se afla mormantului Parintelui Arsenie Boca, aici fiind locul in care el a vietuit in a 2a jumatate a vietii sale. Dar manastirea Prislop este un lacas de cult vechi si cu traditie in monahismul romanesc. Aici s-a nevoit Sfantul Ioan de la Prislop, iar acest centru monastic a fost un reper al ortodoxiei in Transilvania pana cand a fost inchis de administratia habsburga in perioada prigonirilor din secolul XVIII din timpul Mariei Teresa. Acest lucru explica penuria de manastiri si locase de cult ortodoxe din Transilvania. Mai ales ca cele ce nu erau construite din piatra si cu temelie solida au rezistat mai greu. In prima parte a sec XX manastirea a fost condusa de egumeni greco-catolici, iar apoi, la sosirea comunistilor, a fost inchisa. Cel ce a reaprins flacara manastirii a fost Parintele Arsenie Boca, de prin anii 70 aici fiind puse bazele unei manastiri de maici.
Ne asteptam ca la Prislop sa fie nebunie. Si a fost oarecum, dar nu chiar asa de nebunie. Adica era multa lume, dar traseul pelerinului catre mormantului Parintelui Arsenie Boca era bine conturat, iar coada nu a durat foarte mult, mult mai putin decat ne-am fi asteptat. Nu am vazut excese si atitudini de dat la ProTV, ce-i drept nici nu cautam sa vad astfel de lucruri. De la mormant se poate merge spre Pestera in care s-a nevoit Sf Ioan de la Prislop.
Este multa lume totusi la manastirea Prislop. Mai ales cand ajungi aici duminica in timpul slujbei de dimineata. Dar cred ca in anumite ceasuri ale zilei locul acesta se aeriseste si devine calm si linistit. Dar nu e vina oamenilor din jur ca ne enerveaza ca sunt multi. E vina noastra ca ne enervam. Asa ca merita sa mergeti la Prislop daca nu ati ajuns. Daca nu pentru Arsenie Boca, ci pentru frumusetea vechii biserici si a locului.
Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.
Spor la calatorit!
Spor la calatorit!
[…] lungi, astfel ca am ajuns si la Cluj cu ocazia Maratonului Wizz Air, dar am facut si o tura prin Oltenia, Valea Jiului si Tara Hategului cu ocazia unui congres medical la Craiova. Deci baiatul se plimbase cu masina, stiam la ce sa ne […]