“Nurnberg si Mostenirea Nazista – Primul lucru pe care l-am facut in Nurnberg a fost vizitam locul in care Hitler a vrut sa construiasca cel mai mare complex de propaganda nazista. Locul unde a construit un coloseum imens pentru adunarile naziste, terenul pentru parade, o tribuna in care si-a tinut famioase discursuri cat si un bulevard imens pavat pentru mars langa care inca se mai vad scarile de pe care se aplauda. Este locul unde s-au tinut nu mai putin de 6 parade naziste si este locul pe care il puteti vedea in toate filmele legate de acest subiect. Hitler considera Nurnberg-ul ca “cel mai german oras dintre toate” ca sa nu spunem “cel mai nazist”.
Nu doar ca acest vis megaloman nu a fost dus la final dar Nurnbergul a devenit chiar locul unde dupa cel de-al doilea razboi mondial au fost judecati si condamnati marii lideri nazisti. Nurnbergul fiind resedinta marelui proces nazist al crimelor de razboi.
Cel mai impresionant ni s-a parut insa paragina in care am gasit aceste locuri si astfel am putut intelege atitudinea nemtilor de astazi fata de acele clipe.
Vom lasa pozele sa vorbeasca de la sine, noi am ramas total impresionati de acel loc.
Si pe aceasta cale, multumim mult gazdelor noastre, Mia si Didi, care ne-au dus cu masina in aceea seara ploioasa de ianuarie sa vizitam aceste locuri.”
Acest fragment a fost scris acum 2 ani si postat pe Facebook impreuna cu cateva fotografii.
Uau! Dar un “uau” mut , care nu se aude. Asta spui cand ajungi la cea a mai ramas din planurile megalomane ale lui Hitler din Nurnberg. Aici, celebrul dictator cu mustata dorea sa construiasca un complex de cladiri, arene si coloseumuri care urmau sa marturiseasca forta partidului sau.
Acum, nu a mai ramas prea mult, dar invartindu-te pe acolo e ca si cum vizitezi ramasitele unui vechi imperiu din antichitate de care s-a ales praful. Dovada ca nimic nu este nemuritor si totul e desertaciune. Dar cand vorbim de nazism, diferenta este ca treaba asta ne-a afectat pe toti destul de recent, iar ranile inca se simt. Si mai este ceva, cand vizitezi piramidele sau vestigii romane, khmere sau mayase nu ai sentimentul acela ca treaba este putreda. Aici cam ai sentimentul asta.
Am ajuns in Nurnberg in ianuarie 2015. Ne intoarcem la Lyon sa ne continuam stagiul Erasmus, iar cum biletele de avion erau prea scumpe, am hotarat sa plecam cu trenul Dacia la Viena, apoi la Salzburg, Munchen, castelul Neuschwanstein, Nurnberg, Berlin, iar apoi un avion la 25 Euro spre Geneva, unde eram ca si in Lyon.
Ajunsi in Nurnberg, am fost intampinati de Mia, gazda noastra de pe Couchsurfing si Didi, amicul ei, (mai multe despre ei mai tarziu in articol ). Datorita lui Didi am reusit si noi sa ajungem in acest loc straniu din Nurnberg despre care nu stiam nimic. Ne urcam in masina, iar el spune “haideti sa va duc intr-un loc in care nu o sa mergeti prea curand”. Afara era o vreme cainoasa, ploua marunt, umezeala si un frig din acela care iti intra in oase si nu mai iese prea curand.
Mergem cam 10 minute si ajungem intr-un loc care nu arata prea special. Se vedea un camp si un fel de tribuna in paragina. Nu prea aveam chef sa iesim din masina. Vremea era contra noastra. Dar cand ne-am dat jos din masina si mi-am dat seama ce voia sa ne arate, tare m-am entuziasmat.
Daca doriti sa aflati mai multe lucruri despre acest loc, eu m-am informat de pe cateva siteuri destul de interesante: Spectacolul terifiant al adunarilor naziste, Third Reich Ruins, Wikipedia.
Am mers cam 500 m pana in dreptul tribunei si mi-am dat seama ca acolo se agita Hitler in timpul Congreselor partidului tinute aici intre 1932 si 1938. Aici este tribuna Zeppelin, locul in care Hitler aduna sute de mii de oameni si isi tinea discursurile. Nu a mai ramas astazi decat o mica parte din tribuna oficiala si postamentul pe care statea el in timpul actiunii.
S-ar fi gandit el atunci ca acest loc plin de putere nazista va fi astazi abandonat in asa fel… Tot complexul acela seamana foarte bine cu un stadion municipal dintr-o tara post sovietica. Maretia a cam disparut…
Frigul incepea sa fie din ce in ce mai patrunzator si oricat am fi fugit in sus si in jos pe scarile acelea gen Rocky, caci nu prea mai avea rost sa stam. Pe noi nu ne asculta nimeni ca pe Dumnezeu, asa ca degeaba.
Ne urcam in masina repejor, iar Didi ne duce sa mai vedem un monument interesant din complex. Drumul cu masina merge pe Grosse Strasse, mai exact fosta Grosse Strasse. Trebuia sa fie artera intregului complex nazist. Strada se indrepta direct catre castelul din Nurnberg, aluzie la continuitatea dintre vechii germani si noii nazisti. Astazi din ea au ramas cateva borduri mai mari cu rol de mini-tribuna din care cresc copaci. Dar trebuie sa marturisim, acelea au fost borduri puse cu simt de raspundere, nimeni nu ar fi dorit sa le schimbe odata la 2 ani. Daca imi este permis sa spun, singura parte buna a unei dictaturi este ca proiectele de infrastructura se fac cu simt de raspundere. Daca faceai ceva in dorul lelii, maine nu mai erai. Adica nu la postul tau ma refer, la tine ca fiinta.
Ajungem si la Congresshalle. Sala de congres, un fel de Colosseum nazist care astazi adaposteste un mic muzeu dedicat acelei perioade. Muzeul ar merita vizitat pe indelete, noi nu am facut asta si nici cand am revenit in Nurnberg nu am mai apucat sa mergem, fiind departe si nu prea mai avem ce sa vedem oricum in plus. Senzatia o traisem deja, vazusem un imperiu decazut. Stia Didi ce stia, a fost incredibil sa ne duca aici.
Procesul de la Nurnberg
Ca sa terminam tot ce tine de nazism din Nurnberg, trebuie sa mentionam si Tribunalul din Nurnberg unde s-a tinut, ghiciti ce, faimosul Proces de la Nurnberg. Aici au fost judecati nazistii din functiile cele mai inalte. Acest proces a durat mai multi ani si a incercat sa faca dreptate. Ce dreptate poti sa mai faci dupa grozaviile regimului hitlerist si ale celui de al Doilea Razboi Mondial. Din cei 185 judecati, 12 au primit pedeapsa cu spanzuratoarea ( Herman Goring s-a sinucis cu cianura cu o seara inainte ), 8 au primit inchisoare pe viata, iar 77 au stat o anumita peroada in inchisoare.
Chiar la vremea aceea, unii au pus sub semnul intrebarii legitimitatea procesului, in sensul ca semana destul de mult cu o judecata a invingatorilor, crimele lor de razboi nefiind judecate. Legea dupa care au fost judecate faptele era destul de neclara, mai exact nu prea era, si oricum, erau mai multe state implicate in acest proces ( SUA, URSS, Franta, Marea Britanie). asa ca la ce lege te raportezi? Trecand peste aceste neajunsuri, astazi, el este considerat un punct de rascruce in abordarea crimelor de razboi si crimelor contra umanitatii. Ce se judeca la Haga in ultima vreme legat de crimele din Iugoslavia se intampla datorita precedentului Nurnberg.
Oricum, la Nurnberg lucrurile au fost mult mai evoluate decat procesul sotilor Ceausescu din 1989. Si macar nu a lasat atatea urme de intrebare. Asadar, daca ajungeti la Nurnberg, treceti si pe la Tribunal sa vedeti sala in care au fost judecati cativa din cei mai mari criminali ai secolului XX. Tineti cont ca Genocidul armeam, Holodomurul ucrainean, Gulagul sovietic. deportarile romanilor in Siberia nu au prea avut parte de procese…
Despre Procesul din Nurnberg m-am mai interesat si pe aici: Verdictele de la Proces, Despre Proces, Wikipedia
Mia, Didi si spiritul couchsurfing autentic
Flixbusul nostru din Munchen a ajuns pe la 4 dupa amiaza in Nurnberg unde am fost asteptati de Mia, gazda noastra de pe Couchsurfing. Mia este din Romania, mai precis Ardeal si am fost destul de norocosi ca am reusit sa intram in contact. Noi am fost primele ei persoane gazduite cu CS si a fost extraordinar pentru toate partile implicate. Ea ne-a asteptat impreuna cu Didi, un șvab originar din Arad care a fugit frumos peste granita in 1989 si a ajuns in Germania. Șvabi sunt tot un fel de nemti, la fel ca sașii din Sibiu, si provin din regiunea de Vest a Germaniei ( Stutgart, Freiburg ). De exemplu, Duckadam este svab, la fel si Hertha Muller. Didi are peste 45 ani, dar stilul de viata sanatos si sportul practicat nu te lasa sa ii dai mai mult de 35.
Ei au cei care ne-au plimbat pe la ruinele naziste. Nu va imaginati ca in acest timp eram sobri si penetrati de insemnatatea momentului ( va dati seama, calcam pe unde au calcat regimente de nazisti ). Din contra, vorbeam si ne distram. Seara a continuat apoi in acelasi stil, ajungand acasa la Mia, ciocnind un pahar de vin si vorbind de parca ne-am fi cunoscut de o viata. Le suntem recunoscatori Miei si lui Didi pentru ce ne-au oferit in primul rand ca experienta in Nurnberg, dar si pentru ospitalitatea cu care ne-au coplesit. Singurul regret era ca urma sa plecam la Berlin a2a zi dimineata. Si Mia era foarte trista ca nu mai stam, caci intr-adevar ca as mai fi ramas o zi acolo…
Am vizitat Nurnbergul in aceea seara. Am inteles ceva din oras, suficient cat sa imi doresc sa vin a2a oara si sa pot sa ma orientez mult mai bine. In schimb, fotografiile parca au iesit mai bine cand am vizitat orasul in timpul zilei, asa ca o sa postam imagini din oras cand vom scrie despre Nurnbergul medieval, aceasta Sighisoara a Germaniei. Sau cum pentru turisti germani in Romania, Sighisoara este Nurnbergul Romaniei.
Am apucat sa vizitam si hotelul la care lucra Mia, un hotel super cochet si antic, de fite, ce sa mai vorbim, dar pe care ea il ura. Ei ii plac cladirile noi, moderne, cu spatii mari. Se saturase de camarutele acelea mici. Tot aici, Mia ne-a invatat cum se face omleta din praf. Ca si cum, praf de omleta. Deci, si la acest super hotel cochet si burghez, unde camera costa minim 100 Euro, iar camerele au 8m2, omleta este artificiala.
Plimbarea s-a incheiat cu vizitarea unui cinematograf destul de mare, pe mai multe nivele, de la Didi intelesesem ca aici fusese un bunker, iar acum au fost costruite mai multe sali pe fiecare nivel. Desi puteam sa intram chiar si “pe moca” la un film pentru ca nu era nimeni sa ne controleze, spiritul civic din noi a invins si am ajuns acasa intr-un final.
Cumva, am stat foarte putin in Nurnberg in ianuarie 2015. Asa ca in decembrie 2015, dupa ce Mos Craciun ne-a adus o carte cadou “50 de city breakuri in Europa”, a fost foarte simplu sa initiem un Eurotrip in Europa Centrala si de Est cu punct de pornire Nurnberg. Atunci ne-am si luat biletele de avion, fiind bucurosi ca urma sa ne intoarcem la Nurnberg si sa ii mai vedem pe Mia si Didi inca o data. Ce am facut atunci, cititi aici in Nurnberg cel medieval.
Lasă un comentariu