Musala din Rila 2926m. Vihren din Pirin 2917m. Lacurile glaciare din Rila. 3 zile de trasee în munții Bulgariei. Vara lui 2021.

Aceasta vacanta in frumosii si inaltii munti ai Bulgariei a venit pe fondul unei indecizii cu privire la viitoarea noastra destinatie. Aveam 3-4 zile la dispozitie pentru o vacanta in care voiam sa urcam cu orice pret pe munte. Am inceput planurile cu Moldoveanu, dar faptul ca nu este chiar cel mai accesibil varf ne-a facut sa dam inapoi, si ne-am reorientat spre Retezat. Numai ca din Constanta, de unde avea sa fie startul vacantei, pana in Hateg urma sa facem 8 ore. Si atunci a venit momentul in care tot cautand pe harta destinatii si munti mi-am dat seama ca pana la Borovets – la poalele Rilei, puteam face 7h30, iar pana in Bankso– la poalele Pirinului, puteam face 8h20. Si decizia nu a mai fost deloc grea de aici.

!!!Intamplarile prezentate au avut loc in vara 2021.

Am mai dezbatut un pic si ce trasee sa facem si in ce ordine. Daca sa urcam si in Pirin pe traseul cel mai greu, cel cu Koncheto, si cand anume sa facem asta. Inca de la inceput stiam ca ar trebui cam 3 zile de trasee ca sa vedem “esentialul” : varful Vihren din Pirin, varful Musala din Rila si traseul cu cele 7 lacuri din Rila. Am riscat cumva si am luat decizia sa urcam pe Musala in ultima zi, iar apoi pe la ora 15-16:00 sa plecam spre Bucuresti. Si a fost bine, in cele din urma dupa traseu am ajuns acasa pe la 22-23:00.

Cum am urcat si am coborat de pe munte

Titlul acestui lung paragraf este totusi sincer. Am fost tupeisti pentru ca asa este frumos si am decis sa facem traseul complet, cel mai frumos, cel mai plin de adrenalina. Nu avem cum sa mergem pana acolo si sa regretam ca nu l-am facut.

Traseu Vihren

• Cabana Vihren 1900m – Saua Premkata 2700m ( saua dintre Kutelo si Vihren) 2h 30.
• Saua Premkata – Kutelo 1 2908 Kutelo 2 2907 – Creasta Koncheto – Saua Premkata. 2h 15.
• Saua Premkata – Varful Vihren 2914m. 40 minute
• Varful Vihren – Cabana Vihren. 2h 30.

Prima zi si deja am inceput cu avant spre varful Vihren din masivul Pirin. In opinia mea, aceasta zi avea sa fie cea mai importanta si frumoasa zi a intregii expeditii. Asa a si fost.

Parcam masina in apropiere de cabana Vihren, ne echipam si incepem urcusul. Pentru ca voiam sa mergem spre saua Koncheto prima data si apoi pe varf, am luat-o prin dreapta muntelui. Muntele, adica Vihrenul este foarte reconoscibil. O piramida imensa de piatra alba ce se ridica semet deasupra noastra. Unul dintre cei mai frumosi munti vazuti de mine vreodata. Urcarea este nu foarte grea, dar nici nu e o plimbare prin parc. La un moment dat se ajunge in dreptul celui mai sudic glaciar al Europei, Snezhnika, aflat la 450m sub varful Vihren. De aici urcarea devine un pic abrupta si se inainteaza printr-un fel de grohotis pentru o scurta perioada.

Ajungem in 2h30 in saua Premkata, locul in care puteam alege sa continuam spre Vihren sau sa continuam spre varfurile Kutelo si apoi spre saua Koncheto. O luam si aici la dreapta si continuam pe marcaj. Marcaj care nu este atat de evident in urcarea spre Kotelo, muntele fiind destul de faramitat pe aici. Dar ajungem si in varful Kutelo 1, el fiind mai degraba un fel de creasta lunga impreuna cu Kutelo 2. Priveam spre Vihren care era pe partea cealalta si tare ne mai minunam de spectacolul muntilor. Dar nu am apucat sa ne relaxam prea tare caci am inceput coborarea spre saua Koncheto –căluțul-.

Saua Koncheto este asigurata cu lant pe toata lungimea ei. Daca ai echipament de via ferrata la tine cred ca ar fi super pentru toata lumea. In opinia mea sunt cam 2 locuri in care ajungi sa ai doar 1 punct de sustinere, un picior si o mana pe un lant care se mai misca uneori. Haul in dreapta este infricosator, iar pe stanga este tolerabil, dar totusi fatal in caz. Este bine sa priviti filmari cu parcurgerea acestui segment de traseu pe youtube pentru a va face o impresie cat de cat, desi si filmarile pot accentua senzatia de nesiguranta. Noi nu am fost inca nici pe Strunga Dracului, Portile Inchise, Spintecatura Vistei ca sa spunem ca e mai ok sau mai rau.

Dupa ce se termina saua Koncheto, traseul poate continua creasta in continuare, sau se coboara iar spre saua Premkata. Din saua Koncheto in saua Premkata traseul nu este chiar lejer, mai existand zone unde poate fi utila folosirea lanturilor disponibile, dar restul de deces prin cadere in prapastie se reduce semnificativ. Toata distractia aceasta cu saua Koncheto ne-a ocupat inca 2h si 15 minute.

Catre Varful Vihren se urca pe 2 trasee. Cel din saua Premkata este cel considerat mai tehnic, abrupt si are lanturi in multe locuri. Nu mi s-a parut ca sunt neaparat de folosit lanturile, poti sa te ajuti si de maini si picioare destul de bine. In 40 minute se ajunge lejer sus. Nu am stat foarte mult pe varf caci vedeam in zare un plafon de nori cam intunecat si ne-am grabit sa coboram. Aici am dat de 2 cetateni israelieni care erau contrariati de faptul ca pe aici prin Balcani toti au echipament montan de la Decathlon, incercand si mici caterinci cu ocazia asta.

Plecam de pe Vihren grabiti, dar fericiti ca am reusit sa ne atingem obiectivele zilei. Traseul pe partea cealalta este mai lung, nu atat de abrupt, dar pare a fi o urcare foarte plictisitoare.

Coborarea este destul de decenta apoi, in 2h 30 intorcandu-ne la masina. Traseul urmeaza latura stanga a muntelui, cum privesti dinspre cabana Vihren si se intoarce in traseul de pe care am plecat cam cu 20 minute inainte de final, undeva prin jnepenis si un izvor.

Am cinat apoi la o terasa cu cateva serpentine mai jos de cabana. Cartofi prajiti, friptura si multa salata cu rosii si castraveti.

---

Traseu Musala

• Telegondola Yastrebets – Cabana Musala 50 min.
• Cabana Musala -Refugiul Everest 1h 15min
• Refugiul Everest – Varful Musala 35 min
• Varful Musala – Refugiul Everest 25 min
• Refugiul Everest – Cabana Musala 1h
• Cabana Musala – Telegondola Yastrebets 50 min.

Prin comparatie cu Vihren, drumul pana in varful Musala este atat de neremarcabil. Sigur, ajungi in cel mai inalt varf al peninsulei Balcanice, cel mai inalt din Bulgaria, asta da. Dar in rest, nici peisajul, nici traseul nu se ridica la inaltimea celui din Pirin. De 10 ori daca m-as mai duce in Bulgaria, m-as invarti in alte locuri, dar pe Musala nu ma mai duc. Bine, sunt dur.

Ca sa urci pe Musala, like a boss, iei telegondola din Borovets. Ea te urca pana sus, 2363m. De aici pana in Musala ai sub 600m diferenta de nivel. Realizabil de catre multa lume.

Drumul incepe cu o ora de mers pe o poteca pe care poate merge oricine pana la cabana Musala. Piatra Arsa-Babele este o ascensiune mult mai abrupta in comparatie. De la cabana, urmeaza o succesiune de urcari pe langa cateva lacuri glaciare, iar dupa 1h 1/2 se ajunge la refugiul de sub varf, Everest. Urcarea pana in varf este un pic mai abrupta si se mai aglomereaza, dar in rest, totul este foarte facil. Dupa ce ajungi pe acoperisul Bulgariei, faci poze cu steagul Romaniei, mai stai un pic si cobori.

Noi ne-am grabit tare la coborare, doream sa ajungem in Romania. Am mancat undeva bun in apropiere de Borovets si dusi am fost. Am ajuns pe la 10-11 seara si am platit amenda pentru lipsa vignietei. Eu platisem cu cardul, dar defapt nu platisem, caci nu primisem notificarea de accept de plata, iar apoi m-am luat cu altele, netul mergea prost in granita la Negru Voda. Si asta a fost.

Traseu Cele 7 Lacuri din Rila

Acesta traseu l-am facut in ziua din mijloc, dintre cele 2 varfuri. Trebuia sa fie un traseu de relaxare dupa ziua in Pirini care ne cam terminase, la propriu si la figurat.

Dupa ziua precedenta cu urcarea in Pirin, eram obositi si fara mult chef. Dar pentru ca stiam ca traseul de azi nu urma a fi cel mai chinuitor ne-am permis sa o lalaim mai tare. Mic dejun, relaxare, si plecam spre punctul de plecare in traseu, 2 h de condus din Bansko. Un telescaun te urca apoi pana la startul traseului. Se poate plati si cu cardul. Aceasta era angoasa noastra atunci, altfel plecam din Bulgaria fara traseul celor 7 lacuri.

Traseul merita cu prisosinta facut. As duce pe toata lumea aici. Mama, Tata, bunicul, copilul. Cumva sunt serios, dar cumva este si un spirit de gluma in afirmatia mea. Da, nu e bine sa meearga oricine pe munte fara putina pregatire. Dar totul aici este atat de compact si facil de vizitat, fara multe sanse sa te ratacesti, incat e greu sa te gandesti ca se pot intampla si lucruri rele.

Dar s-au intamplat. La intoarcere, o doamna mai corpolenta era cu piciorul scos din uz, probabil entorsa, si era la mila celor de la Salvamont care urmau sa ajunga in curand. Eram la 30 minute de telecabina, dar lumea trebuie sa inteleaga ca este suficienta o ploaie zdravana insotita de o scadere brusca a temperaturii ca sa intelegi de ce pe munte se moare din cauza hipotermiei mai mult vara decat iarna.

In orice caz, toata Bulgaria era pe munte atunci, intr-o zi de saptamana. Era full. Nu-mi imaginez cum este in weekend, probabil un fel de Balea Lac.

Din pacate, scriind acest articol la ceva timp de la momentul intamplariilor, am cam uitat cat ne-a luat tura. Cred ca un total de 3 ore cu multa lalaiala si urcat pana sus de tot. Dar pentru cine nu vrea sa urce foarte mult, poate sa se plimbe pe un fel de cvasi-platou si sa vada astfel 5 din cele 7 lacuri. Suficient zic eu pentru cineva care si-ar dori sa urce in sandale.

Restaurantele vacantei

Hanul Krum. Lungul drum dintre Constanta si Bansko a avut un singur popas mai lung pentru pranz, Hanul Krum pe drumul dintre Shumen si Karnobat. A fost exact locul pe care il doream, intr-un loc rustic cu verdeata, fripturi si salate.

Banderitsa Camping. Cabana Banderitsa ne-a oferit popasul de care aveam nevoie dupa lunga drumetie din Pirin. Situata cum trebuie, chiar la finalul traseului, genul acela de locatie unde te asezi la masa si in cateva minute vin bucatele, iar portiile erau masive, special pentru turistii obositi de pe munte.

Restaurantul Валявица ( cred ca se citeste Valiavitsa ) se afla pe coborarea de la telescaunul catre cele 7 lacuri, intre orasul Sapareva Banya si mica statiunea Paniciste. Locul este frumos, in padure, relaxant, iar servirea si mancarea au fost corespunzatoare. Aici am mancat cel mai bine si cel mai mult. A fost si cel mai scumput dintre toate ( dupa standarde bulgaresti), adica 120 lei, cu tot cu limba de vita prajita in unt si ce a mai fost. Nu avem poze cu mancarea, ne-am pus la masa fara telefoane. Merita sa lasati telefoanele cateodata in masina!

Restaurant Bistritsa Park din Samokov. Coborand rapid din Borovets, ne dam repede seama ca nu avem cum sa ajungem la Bucuresti in aceiasi seara daca nu mancam repede ceva. Andreea a vazut afisul ce ne indruma catre acest restaurant aflat intr-un parc din Samokov, orasul de la baza masivului Rila. Nu am mancat foarte mult aici, canicula facandu-ne sa comandam ayran, o supa si niste salata. Dar mancarea a fost in regula si locul este foarte dragut, cu o gradina frumoasa si locuri de joaca pentru copii. Noi am stat inauntru, cum am spus, caldura era infioratoare.

Hotelurile vacantei

Hotelul Green Life Resort din Bansko este unul in care m-as intoarce sa mai stau si sa ma relaxez cateva zile. Incepand de la arhitectura, personalul cat de cat zambitor (mai ales pentru tarile est europene si balcanice), atmosfera de la micul dejun plina de energie (era o gasca mare de copii de pana in 10 ani ce erau acolo in cadrul unei expeditii a Cercetasilor), camera spatioasa si frumos decorata pana la piscina si cele 4 saune din spa-ul hotelului, toate ma fac sa ma gandesc ca o intoarcere aici nu ar fi inoportuna. Noi am dat 35 Euro pe seara, mic dejun inclus, si am inteles ca in timpul sezonului de ski ar costa cam 60 Euro. In Poiana Brasov pe aceleasi conditii ai da minim 100 Euro. Bucuresti Poiana se face cam in 3h, iar Bucuresti Bansko in 6h. Fiecare trage linia cum stie. Nota 9.50

Hotelul Lion din Borovets a fost mai scumput un pic, cam 42 Euro, dar mai putin frumos. Camera mai mic, micul dejun mai putin divers si mirosea cam urat in camere. Bine, nu atat de urat, dar se simtea ca in cursul zilei nu functionase canalizarea in zona pentru ca se schimbase nu stiu ce conducta de apa. Am schimbat noi o camera cu alta la un etaj superior pentru a scapa de miros si cumva a functionat. Merita spus ca ne-au oferit vin din partea casei in camera. Nota 7.50

Pe scurt, la Green Life in Bansko m-as intoarce clar, la Lion din Borovets nu prea.

Concluzii

Tarile din vecinatatea Romaniei ascund munti frumosi si mai inalti decat Carpatii. Musala este neremarcabil, sunt atatea trasee in Romania mai frumoase. Vihren in schimb este remarcabil, muntele care mi-a dat cele mai frumoase sentimente in ultimii ani. Traseul celor 7 Lacuri Glaciare este foarte frumos, iar desi si noi avem lacuri glaciare in tara, destul de munte fiind situate in Retezat, aglomerarea celor 7 lacuri intr-un traseu facil de 3 ore face ca o vizita aici sa fie foarte binevenita.

In perspectiva, as vrea sa urc pe varful Botev din muntii Balcani (Stara Planina). Mi-ar place sa ajung in muntii Durmitor din Muntenegru iar si sa fac trasee pe bune de data aceasta. Mi-ar place sa urc in muntii din Albania.

Peninsula Balcanica nu dezamageste niciodata.

---

Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.

Spor la calatorit!

Spor la calatorit!