Liov sau Lviv, Lwow, Lemberg sau Lvov ( dar ma voi referi la el ca Liov, caci asa i se spune in limba romana ) este orasul care ne-a suprins cel mai mult in calatoria noastra central-est europeana de acum 4 ani. Ne asteptam cumva sa fie dragut, ceva in stilul Cracoviei si al altor orase central europene, dar a fost diferit. In ce sens, poate ca nu voi reusi sa il explic, dar acordati-mi o sansa.

Lwow – Oras polonez
Cam toata lumea este de acord ca Liov este un oras polonez. Toata lumea in afara de ucrainieni. Liov-ul poate fi considerat un oras polonez in masura in care si Clujul este considerat austo-ungar, mai exact referindu-ne la istoria sa in care lumea buna ( polonezi sau maghiari ) stateau la oras, iar taranimea ( ucraineana sau romaneasca ) la sat.
Numele lui face referire la Lev, fiul regelui Daniel al Galitiei. Ulterior, Regele Casimir al Poloniei a cucerit Voievodatul Ruteniei pe la 1400, iar orasul a luat numele de Lwow. Pana la startul celui de al Doilea Razboi Mondial, Polonia avea granita mult mai la rasarit si incorpora si o bucata sanatoasa din Belarus si Ucraina, avand chiar granita cu Romania.


Desigur, Liovul a fost parte si a Imperiului Habsburgic inca din secolul XVIII ( atunci a primit numele Lemberg ) cand Polonia a fost prima data impartita in bucati, dar cu toate acestea, tot nobilii polonezi erau printre cei mai puternici. Dupa Primul Razboi Mondial, vechea provincie Galitia a fost reincorporata in Polonia, dar nu pentru mult timp caci apoi au venit tata Stalin si tata Hitler.
Ca sa accentuez ideea ca Liovul este un oras polonez sau mai bine zis, un oras cu o influenta puternica central-europeana, cu o cultura aproapiata de cea a Vienei, Budapestei sau Cracoviei, marturie sta unul din cele mai faimoase cimitere din Polonia dinainte de 1940. Un fel de Bellu. Cimitirul Lychakiv . Destul de aproape de Facultatea de Medicina si Gradina Botanica. Aici sunt inmormantati multi Eminescu, Caragiale si Creanga de ai poporului polonez. Dar de ce sa nu fim sincer si sa spunem ca si ucrainieni au multe personalitati care se odihnesc in acest Panteon al Galitiei… .
Lviv – Oras ucrainean
Reiterez ideea ca Liovul era un oras polonez, dar taranii din jur erau ucrainieni. In acest context, se intampla ca si din taranime sa se mai ridice cativa si sa faca facultate, se emancipeaza, iar apoi isi dau seama de inegalitatile sociale. Asa ca nu a durat mult pana la revolta ucrainienilor si inceperea miscarii nationaliste ucrainiene. Miscarea Nationalista Ucraineana isi are originea aici, in Liov. In 1919, dupa destramarea imperiului austro-ungar, polonii si ucrainieni s-au luptat pentru oras, castig de cauza avand urmasii lui Casimir. Apoi in perioada interbelica, comunitatea ucraineana a avut de suferit, scoli au fost inchise, si tot felul de tertipuri clasice atunci cand doresti sa carotezi vreo minoritate. Dar nu pot sa ii plang de mila nici pe ucrainieni, caci si ei ar fi facut la fel, si nu numai ei, ci oricine.


Este importanta ideea acestei dualitati a orasului si a miscarii nationaliste ucrainiene pentru ca in timpul vizitei noastre am tot observat steaguri colorate in rosu si negru, asociate mai ales cu Stepan Bandera, o figura foarte controversata in Ucraina si condamnata de cercurile polone, evreiesti si rusesti. Chiar si Philip mi-a spus referindu-se la solidaritatea ucrainienilor in acest moment al razboiului cu separatisti pro-rusi, ca se bazeaza pe un criminal, ucis la Munich de catre KGB in 1959. Se poate asocia imaginea acestuia cu cea a lui Zelea Codreanu, dar doar din punct de vedere al imagini contestate si controversate, dimensiunea spiritual-crestina fiind aproape inexistenta la Bandera. Mai degraba l-as compara cu un Che Guevara datorita activitatii de guerilla si sabotaj intreprinse de el in URSS, dar si aceasta comparatie poate fi un pic fortata.

Experienta noastra la Couchsurfing
Era deja noapte cand autobuzul rudimentar a oprit in fata garii. A inceput brusc sa ninga ca in povesti, din senin, cu fulgi imensi. Ninsoarea spontana cu aer de Craciun, privelistea Garii din Liov si emotia descoperirii unui nou oras ne-au facut sa propriu sa topaim tinandu-ne de mana, fericiti ca am ajuns si aici cu bine, dupa o zi lunga. Fusese o experienta interesanta, sa ajungem din Cracovia pana in Liov schimband mai multe mijloace de transport in comun. Acum urma intalnirea cu gazda noastra de pe Couchsurfing.

Despre Philip
Philip este un polonez de 20 de ani care studiaza la Facultatea de Medicina din Lwow ( Lviv in poloneza, de dragul lui Philip ). De fel, el este din apropiere de Cracovia, dar a hotarat sa faca Medicina in Ucraina pana la urma. L-a avantajat si faptul ca invatase in copilarie limba rusa, iar cum ucraineana este un fel de rusa cu destul de multe elemente polone, nu s-a chinuit prea tare. Sa nu va ganditi insa ca Filip este un sustinator al Estului. Din contra, este pro-Europa, pro-Vest, pro-Nato, pro-globalizare, pro-egalitate intre gandaci de bucatarie si furnicile amazoniene, pro pro pro. Dar lasand asta la o parte, Philip este un tip inteligent care stie in ce lumea traim si experienta pe care o traieste momentan in Liov ii prinde foarte bine. Philip vrea binele omenirii, asta este clar, dar poate ca omenirea nu vrea binele acesta pe care el vrea sa il ofere.

Orientarea intr-un oras cu alfabet chirilic fara roaming si internet
Convenisem cu Philip sa ne vedem undeva prin oras. Dar cand am ajuns in Liov, i-am dat mesaj, el ne-a sunat si ne-a spus sa venim direct la el acasa. Urma sa ne asteapte el in statia de tramvai. Problema este ca Roamingul aici este foarte scump, si am consumat 1 Euro intr-un minut. Cam atat mai aveam pe telefon, 1 Euro, obisnuiti fiind cu taxele mici din UE, asa ca nu am mai fost atenti. Ar fi trebuit sa nu raspundem la telefon. Dar iata ca, dupa ce am vorbit cu el la telefon si ne-a dat mesaj cu tamvaiul pe care trebuia sa il luam si statia unde trebuie sa coboram, am realizat si noi ca nu mai avem centi nici macar pentru un mesaj. Ce sa facem, ce sa facem? Nu eram siguri nici de unde sa luam tramvaiul. Eram initial undeva in jurul Garii, dar apoi ne-am indreptat un pic spre Centru, sau ce parea a fi mai central. Stiti cum este, te cam prinzi in ce directie trebuie sa mergi, e un simt pe care il dezvolti de-a lungul calatoriilor, dar care la randul lui poate sa dea gres oricand.

Dupa multe angoase si incercari de a depisa tramvaiul nostru intr-o intersectie incalcita, ne-am urcat in el. Marele nostru noroc a fost ca Liov a gazduit cateva meciuri la Europeanul din 2012 si inca mai erau harti care aratau statiile de tramvai si in alfabetul latin, astfel ca ne-am dat jos unde trebuie, ajutandu-ne un pic si de telefonul Andreei pe care functiona Google Maps. Cred ca incarcasem harta dimineata in Cracovia si apoi ne-am folosit doar de GPS. Dar cine mai stie cum a fost exact.


Calatoria cu tramvaiul a fost primul contact cu populatia ucraineana care la acea perioada era anuntata prin televiziunile din Romania ca fiind infestata cu virusul gripei porcine. Am scris in acest articol despre temerile noastre legate de o eventuala vacanta in Ucraina, avand in vedere epidemia de gripa care facuse peste 200 de victime. Asa ca momentul in care ne-am urcat in tramvaiul aglomerat, aproape ca imi imaginam cum particulele virale zboara prin aer catre mine, eu le inspir cu pofta, iar virusul patrunde in nucleul celulelor mele.
Pe parcursul calatoriei cu tramvaiul, Andreea a cerut de la operatorul nostru de telefonie mobila 1 Euro imprumut pentru a putea da un mesaj lui Philip sa-i spunem ca ajungem. Dupa ce am asteptat in statie vreo 20 de minute, ne am hotaram totusi ca trebuie sa-l contactam cumva, asa ca am rugat un grup de tineri ucrainieni, care erau prin preajma, sa ne lase sa dam si noi un telefon. Foarte simpatici, ne-au lasat sa sunam si astfel am dat de Philip care nu primise nici un mesaj de la noi.
Despre Abdul, colegul lui Philip
Apare si Philip, jovial si foarte bucuros ca ajuta niste studenti la medicina si ca poate impartasi opinii despre cum este viata prin alte parti. Ajungem repejor in apartamentul in care el si alti studenti straini isi faceau veacul, dintre care singurul pe care am avut placerea sa-l cunoastem a fost un sirian de vreo 20 de ani a carui opinie legata de imigranti era ca….tineti-va bine….ei nu trebuie primiti. Philip era revoltat, cum adica, tu sirian, sa nu vrei sa ii primesti. La care Abdul ( sa zicem ca il cheama Abdul, nu mai stiu exact ) “cum sa ii primim domnul, oameni astia nu se comporta normal, sunt salbatici. Eu sunt ceva diferit, am o educatie, am veniti aici sa studiez, imigrantii acestia nu vor fi asa, va fi prapad.” Ce sa mai spun si eu, ce pot adauga, pai nu prea mult. Colegii sirieni de la Facultate din Bucuresti au aceeasi parere despre fenomen, poate ca stiu si ei ceva, ma gandesc. Dar daca tot facem politica, pentru ca oricum calatoritul inseamna si politica, nu exista calatorit pe bune doar cu pozat cladiri si mancat chestii ciudate, treaba cu refugiati si Siria se poate rezolva printr-o pace si prin implicarea unei armate europene. Acesti refugiati nu voiau sa plece din Siria, chiar o duceau bine. Multi isi doresc sa se intoarca acasa candva si sa isi creasca copiii in a lor tara.
Alcool ilegal dupa ora 22
Philip a fost mai mult decat o gazda minunata, ne-a gatit, am baut un vin, iar dupa ce s-a terminat vinul, el a decis ca trebuie sa mergem sa mai cumparam unul. Dar era o mica problema. In Ucraina este interzis sa cumperi alcool dupa ora 10 seara. Cumva ma resemnasem, pana ce Philip a spus ca in Ucraina nimic nu este interzis si ca totul face parte din ipocrizia guvernului. Asa ca am plecat impreuna cu el si cu sirianul nostru sa cumparam vin. Am ajuns la magazin, ne-am uitam pe strada sa vedem daca nu vine cumva vreo masina de politie, am cumparat vin si cateva oua pentru omleta de a-2a zi si ne-am intors spre casa. Eu m-am speriat un pic cand am vazut o ambulanta cu girofaruri care trecea pe strada. Ce ar mai fi fost sa primesc amenda in Ucraina pentru ca am cumparat bauturi alcoolice dupa ora 22?

Seara a decurs in mod corespunzator situatiei, discutiile cu Philip fiind mai mult decat interesante si am facut si 2 poze cu pasapoartele noastre, cel roman si cel polon. El face colectii de poze cu pasapoartele prietenilor din alte tari.
A 2a zi, eu m-am invartit cu Andreea prin oras, ne-am lasat bagajele la gara si ne-am cumparat bilete pentru trenul de Cernauti. Apoi ne-am plimbat asteptand sa vina ora sa ne intalnim cu Philip in fata Operei. El a intarziat cam 30 de minute, dar bine ca l-am asteptat si astfel am inteles orasul acesta mai bine. Fara Philip cel polonez, nu am fi inteles acest oras profund polonez. Ne-a dus in cele cateva ore pe care le-am petrecut impreuna, intocmai unui ghid turistic profesionist, prin toate locurile frumoase si ascunse din oras si am inteles mai bine istoria acestui loc.

CE VEDEM PRIN LIOV
Trecem peste partea de istorie si politica, si ne axam pe oras. Acesta este cunoscut pentru multe lucruri. Cele mai importante pentru noi, turistii clasici care au bani pentru ca grivna e la pamant, sunt ciocolata si cafeaua. Liovul era un important oras al industriei ciocolatei si al cafelei inca din perioada habsburgica, iar daca nu intrati in magazinele acelea apetisante din centru, degeaba ati ajuns in Liov. In magazinul de cafea din Piata Centrala, ne-am cumparat chiar si un sac de cafea frumos din Brazilia pe care acum il avem acasa. Stiti cat am dat pe acest sac suvenir ce miroase puternic a cafea? Doar 5 lei. Dar in magazinul de cafea o sa intrati pentru a va plimba prin subteranele parca luate direct dintr-un film din razboi. De aceea veti primi si o casca ca sa nu dati cu capul aiurea. Nu va faceti griji, aveti si masute unde sa va beti cafeaua.



La magazinele de ciocolata nu prea am cheltuit, faceam economie pe atunci si am considerat-o mai “scumputa”. Acum probabil nu am crede la fel. Plus ca erau atat de multe sortimente incat nu voiam sa facem ca magarul care moare de foame intre 2 capite de fan. De la magazinul de cafea in schimb ne-am luat o cana, o cescuta si un suvenir destul de dragut care sta langa aparatul nostru de facut cafea.
Filip a tinut sa ne faca turul orasului asa cum stie el mai bine si ne-a bagat in toate barurile sa vedem cat de faine sunt pe dinauntru. Cel mai fain a fost in Barul Legendelor, unde am putut urca pana pe acoperis si ne-am urcat intr-un Trabant care se balansa deasupra orasului. Ne-a dus in barul-faramacie avand in jur medicamente, dar si prin tot felul de localuri. Nu are rost sa va recomand eu aceste obiective, pentru ca nu tin minte nici unde erau, nici cum se numesc. Eram efectiv tarati de Filip prin toate, dar ideea este ca sunt tururi organizate in oras care se ocupa cu treaba aceasta. Nu am intrat insa la cafeneua lui Masoch, tipul cu masochismul, dar se pare ca aici poti fi fortat sa faci chiar lucruri dubioase, cum ar fi sa ti se picure ceara pe piele si alte nazdravanii.


In schimb, de baut o cafea si ceva tarie, asta am facut in restaurantul evreiesc aflat langa fosta sinagoga, acum distrusa. Ca orice mare oras din vechile imperii europene, evreii erau numerosi. Atmosfera este foarte evreiasca, constand si in faptul ca nu exista preturi, si trebuie sa te targuiesti la tot. De targuit s-a ocupat Filip, noi stateam si ne uitam la ei cum ii dadeau pe ucraineana. Pana la urma ne-a facut o reducere pentru ca ne-am pus o palarie de aceea de a lor in cap. Am facut si poze, dar nu le aratam, le pastram intr-un mod egoist doar pentru noi.

Revenind la obiectivele turistice clasice, avem Opera, o cladire frumoasa aflata in centrul orasului. Langa Opera am dat de o piata de vechituri si artizanat foarte interesanta, de unde ne-am si cumparat cate ceva, cum ar fi manusile Andreei.


Primaria, situata la km zero, are un turn unde se poate urca si vedea panorama orasului. Urcati un pic pe scari, dar merita. De aici o puteti lua in mai multe directii, dar in toata piata aceea sunt multe cladiri frumoase, cum ar fi Casa Neagra care adaposteste un Muzeu de Istorie, de asemenea Muzeul Farmacie, cat si alte conace si resedinte de baroni de pe vremuri. In fiecare colt al pietei este o statuie reprezentand zeitati grecesti ( Poseido, Artemis, Adonis si Amfitrita ), iar intr-un colt puteti gasi o Biserica Catolica superba, Catedrala Latina din Liov.


De la Piata Centrala o luati un pic in sus pe langa liniile dragute si inguste de tramvai si ajungeti langa o biserica mare ortodoxa cu hramul Adormirea Maicii Domnului, iar in fata ei veti gasi un targ de carti si de vechituri. Bisericii i se mai spune si Biserica Valaha, construirea ei fiind sponsorizata de multi domnitori moldoveni, Alexandru Lapusneanu, Ieremia si Simion Movila. Petru Movila, fiul lui Simion Movila, a devenit Mitropolit al Kievului si a fost canonizat si este recunoscut drept Sfant de catre romanii, ucrainieni si polonezi deopotriva.
In Liov mai exista o bisericuta cu istorie moldoveneasca, Biserica Sfintei Parascheva , si a fost ctitorita de Vasile Lupu in 1645 aici fiind lacasul de cult al negustorilor moldoveni care treceau prin Galitia. Bisericuta este mai greu de gasit, noi nu am ajuns la ea, dar am inteles ca veti gasi bourul moldovean pe frontiscipiu.

De la biserica Valaha ajungeti imediat la Depozitul de Arsenal, o constructie ca sa spun asa “sighisoreana”, apoi prin spate ajungeti imediat la zona evreiasca, cu fosta sinagoga si Barul Legendelor despre care va povesteam mai sus.

Uitasem sa va zic, sa ajungeti neaparat in zona bisericii armenesti. Foarte interesant complexul si un alt loc istoric important, dar nu atat de vizibil, trebuie cautat un pic. Este foarte aproape de zona Operei.

Liov este un oras ce merita vizitat in cadrul unei excursii prin Europa Centrala
Cu drag va recomandam sa ajungeti aici. Pentru noi orasul acesta a insemnat bucurie, relaxare si faptul ca am gasit ceva frumos intr-un loc neasteptat, a sporit emotia calatoriei. Pentru ca de aceea calatorim, ca sa fim uimiti de frumos si sa ne intelegem si pe noi mai bine. Ne vedem in Liov!

Cum să spui despre ucraineană că e un fel de rusă cu destul de multe elemente pozoneze? Trebuie să fii total incult, Traian!