Iata ca am reusit sa ajungem in sfarsit si in Istanbul. Visul era vechi si sperantele erau mari, dar trebuie sa spun ca in mare toate s-au adeverit. Desi poate nu am apucat sa mananc tot ceea ce am vrut , sunt foarte sigura ca ne vom intoarce. Am ajuns in Istanbul intr-o escala de 1 zi si jumatate in drumul nostru spre Georgia si apoi inca jumatate de zi la intoarcere.
Este important sa va spun de pe acum ca desi poate am vrut, noi nu am trait experinta tipica turistica care in Istanbul este asa de simplu de pus in practica.
Si iata cum se pune in practica usor – de la aeroportul Ataturk se poate ajunge foarte usor in orasul vechi luand metroul pe linia rosie de la statia Havalimani ( Ataturk Airport) la statia Zetiynburnu de unde se ia tramvaiul T1 care duce pana in centrul vechi. Unde trebuie coborat depinde de fiecare, pentru ca tramvaiul are statie langa Marele Bazar ( Cemberlitaş station), coboara pe langa Palatul Topkapi si Parcul Gulhane pana la portul Eminomu langa podul Galata si chiar se duce si pe partea cealalta la portul Karakoy si dupa.
Turul simplu consta in faptul ca vii de la aeroport ajungi in centru, vizitezi, totul este minunat, atmosfera este cum ai visat, cladirile sunt superbe, simti aerul Istanbului, vizitezi tot, te duci acasa si spui cat de frumos a fost.
Dar noi am apucat sa traim altfel Istanbulul, am apucat sa-l simtim sa zic asa mai mult asemanator localnicilor si am aflat cel mai important lucru – faptul ca Istanbulul este IIIIIIIMMMMMMEEENNNS. Imi cer scuze pentru multimea de litere dar asa a fost pentru noi, ca un soc, asta chiar si dupa ce vazusem deja un alt oras foarte mare, Cairo. Istanbulul este pur si simplu o contopire de cel putin 4-5 orase unite toate sub acelasi nume.
Ne-am dat seama de asta cu ajutorul lui Simge, gazda noastra in Istanbul, o studenta la Medicina la fel ca noi, activa, plina de viata si dornica de noi experinte interculturale. Astfel ca o asteptam in Romania zilele acestea la stagiu SCOPE. Ea locuieste in partea asiatica a orasului, iar noi trebuia sa dormim la ea dupa ce aterizasem destul de tarziu in acea dupa-amiaza la ora 18:00.
Sa ajungi in partea asiatica nu este greu si sunt lucruri de vizitat si aici. Noi am optat pentru varianta metrou pana la Zetiynburnu si Metrobus pana la Kadikoy ( metrobusul a fost o experienta tare, in special cum sa ne gasim locul de asteptat autobuzul pe un peron imens cu nenumarate opriri si in care aparent toate autobuzele aveau acelasi numar, dar opriri in diferite zone ale peronului). Cu ajutorul a 2 localnici, cuplu, foarte simpatici, vorbitori de engleza, am ajuns in Kadikoy, pe partea asiatica.
Nu aveam telefon, iar un lucru foarte important de stiut – NU exista internet in aeroportul din Istanbul, NU, nici macar la Starbucks-ul de la iesire, deci nu va bazati pe asta asa ca noi.
Simge din fericire ne-a asteptat, ne-am lasat bagajele la un prieten de al ei tot student medicinist, care ne-a oferit branza traditionala si bautura traditionala – RAKI -care este populara si in Grecia si zona balcanica. Este transparenta initial, dar se drege cu apa si atunci brusc isi schimba culoarea in alb. Este o bautura neindulcita cu aroma de anason. Se poate bea si sec, asa cum Traian cel viteaz a vrut sa incerce.
Ce poti vizita in partea asiatica:
Cartierul Kadikoy, fosta colonie greceasca este una din cele mai vechi asezari din Istanbul.
1. Portul Kadikoy – Se poate ajunge foarte placut aici cu feribotul cu plecare de la Eminomu, din vechiul Constantinopol, odata la 15-20 de minute, pret 2 lire. Plimbarea dureaza 20 de minute, in care poti bea un ceai turcesc foarte gustos pentru 1 lira sau suc de portocale proaspat facut. Noi nu am incercat pe ferrybot, ci dupa. Sau desigur, iti poti aduce ce vrei tu de mancare cum ar fi un simit (covrig) cu ayran si poti privi peisajul si marea, bucurandu-te de vantul care iti sufla prin par, iar daca ai inghetat poti merge la parter unde poti sta la masute si caldura cum am optat noi pentru a doua oara.
Aici in port atmosfera este plina de viata, multa mancare, de la doner kebab la simit, la scoici cu lamai, pe care prietena mea mi-a recomandat sa nu le incerc daca vreau sa ajung cu sistemul digestiv intreg in Georgia.
Aici chiar langa port este si statia de autobuze cu plecare in partea mult mai departata a Istanbului asiatic.
Prietena noastra statea la 1h si jumatate de mers cu autobuzul, drum care parea infinit, acelasi drum pe care il urmezi pe o anumita portiune in drumul spre Aeroportul Sabiha Gokcen – 72 de statii pe autobuzul E10. (1h30)
Dar multi studenti sunt nevoiti sa faca zi de zi asemenea drumuri de la locuinta lor catre facultate, aici este un lucru comun, iar noi care ne plangeam pana acum de drumul pana la Spitalul Fundeni. Am realizat ce inseamna defapt sa faci sacrificii cand locuiesti intr-un oras imens. Si faptul ca nu totul este asa perfect aici, traficul fiind si el o problema importanta. Localnici insa sunt obisnuiti cu el si spun ca isi iubesc orasul asa cum este si ca nu ar pleca din el.
2. Haydarpaşa Railway Station – o cladire absolut impresionanta, in stil neo-renanscentist ce seamana cu un castel german. Este incercuita pe 3 parti de apa, o poti vedea minunat din feribotul ce vine aici in port. A fost construita intre 1906 si 1908 de o echipa de germani fiind daruita Sultanului Otoman Abdulhamid II de catre aliatul german Kaiser Wilhelm II.
Noi am vazut-o si ziua si noaptea, noaptea trecand pe langa o nunta incinsa, iar nuntasi coborau de pe ferrybot chiar acolo langa gara. Am facut poze si inauntru, privelistea fiind spectaculoasa si pe interior.
3.Univeristatea Marmara are cele mai multe cladiri din Kadikoy, incluzand marele campus Haydarpasa – pe care nu am apucat sa le vedem, din pacate fiind foarte tarziu, dar aici este si Facultatea de Medicina din partea asiatica.
4. Statuia Kadikoy Boga Heukeli – statuia unui taur, este una dintre cele mai importante din aceasta zona. Situata la Altiyol la intersectia a 6 strazi, a fost constuita in Paris in 1864 si data ca si dar conducatorului armatei otomane de catre Kaiser Wilhelm II. S-a plimbat prin tot Istanbului pana sa isi gaseasca aici locul in 1976. Este un loc important de intalnire pentru localnici, cand am ajuns noi fiind si plina de pancarte referitoare la protestele recente din Turcia.
5. Moda Pier – a fost construit intre 1916-1917, te poti plimba pe el, iar la capat se afla o cafenea. Zona din imprejur este plina de cafenele, puburi, cofetari si gelateri, iar atmosfera seara este plina de viata si de oameni.
Defapt asta este frumusetea partii asiatice, stradutele pline de localuri, cu narghilea, ceaiuri, dulciuri, inghetata si multa voie buna. Iar pauza pe malul marii, pe dig, in zona Moda, pe timpul noptii, a fost minunata. Trebuie sa vizitati si partea aceasta.
De mentionat si faptul ca tot orasul era plin de steagurile echipei de fotbal Fenerbahce care tocmai castigase campionatul.
Sunt sigura ca mai sunt multe alte locuri foarte frumoase de vazut in zona asiatica, si mai ales daca aveti escala lunga in aeroportul low-cost Sabiha Gokcen ( a fost prima femei pilot de razboi din lume si una din cei 8 copii adoptati ai lui Mustafa Kemal Ataturk ) puteti da o tura aici si sa va bucurati de ceea ce are de oferit. Noi din pacate asta a fost tot ce am apucat sa vedem in cele 3-4 ore petrecute aici.
Apoi am plecat in graba sa prindem autobuzul de 23:30, graba dar graba cum s-a dovedit ca vom fugi in intreaga excursie. A doua zi am plecat sa infruntam intr-o singura zi atractiile turistice celebre ale Istanbului si sa degustam bunatatile culinare. In acea seara am mancat la Simge acasa ardei umpluti traditionali turcesti facuti de mama ei special pentru noi, cu gust dulce si stafide in umplutura si baclavale cumparate in graba de la o cofetarie de pe drum…baclava cu fistic…un vis – dar mai multe intr-un articol despre ce mancam in Istanbul…TO BE CONTINUED.
[…] Istanbul. Partea Asiatica […]