Iran – Un vis aproape devenit realitate

Zilele trecute am citit un articol de al Ancai ( www.oviatabuna.ro ) in care a atins un pic subiectul calatoriilor si s-a dus in zona dorintelor si viselor fiecaruia. Poate nu este visul tau sa faci un anume lucru, dar il faci, caci de ce nu, s-a oferit oportunitatea.  Dar daca este vorbim despre dorinte sau ce anume voiam noi sa facem , poate nu putem spune toti cu siguranta. Ori avem curajul sa ne marturisim, ori nu avem curajul, ori habar nu avem, pentru  vrem prea multe si nimic defapt.

Asa si cu calatoritul. Sa calatoriesti este un vis pentru unii, dar poate pentru altii este doar ceva ce trebuie facut pentru ca trebuie si noi sa mergem undeva, trebuie si noi sa vedem ceva. Nu intotdeauna ai vizitat locuri pe care iti doreai cu tot dinadinsul sa le vizitezi. Desigur, iti face placere sa ajungi acolo, te simti bine, te relaxezi, te distrezi, dar daca este sa vorbim despre vise si dorintele dinlauntrul inimii, poate nu toti si le implinesc, dar pana atunci, isi umplu acel gol cu altele. Este ca in iubire, pana sa vina printul, te descurci cum poti, viata merge si asa. Chestia este ca pentru a iti indeplini acel vis cateodata este nevoie de mai mult decat de o conjunctura sau doar de o oferta bun la un zbor undeva, trebuie sa vrei sa faci lucrul acela.

De ce Iran?

Dar la un moment dat ai sansa sa faci si acel lucru pe care ti-l doreai si te roade de ceva vreme. Cam asa era pentru mine Iranul. Am avut ocazia sa plec in Iran intr-un stagiu IFMSA in vara 2015 si am scris despre asta in articolul despre plecarea in Asia.  Ce-i drept ma pasionasera mult relatarile celor care trecusera deja prin Iran si fusesera impresionati de acele taramuri, dar si aura de mister, istoria, exoticul emanat pana si de numele neoficial al Iranului, Persia…. Dar nu am fost atunci in Iran, si tot tanjesc de atunci sa ajungem cumva acolo.

Ce este Iranul pana la urma? Este tara care isi asuma titlul de mostenitor al fostului imperiu persan. Iranieni nu vorbesc araba, vorbesc persana. Ei ii spun farsi ( derivat arab de la parsi ). Cel mai prost lucru pe care il poti face intr-o discutie cu un iranian este sa ii spui ca este arab. Despre razboiul iraniano iraqian din anii ’80, despre Revolutia Islamica din Iran si despre societatea iranian contemporana ar fi mult de zis. Vom spune mai multe cand ne vom intoarce de acolo.

Dar stiti de ce merg acum toti in Iran? Pai in primul rand pentru ca nu stii cand isi va pierde misterul de tara izolata si va fi si ea invadata de turismul de masa. Pana acum au suferit mult din cauza programului nuclear si embargoului impus de tarile care conduc lumea. Daca mai tineti mine, ei erau pe Axa Raului de la George W. Bush citire, alaturi de Coreea de Nord. In al doilea rand, toata lumea a auzit ca iranieni sunt foarte simpatici si ospitalieri. Te invita la ceai, la masa, la ei acasa, vor sa te ajute, si sunt foarte bucurosi ca strainii le viziteaza tara. Ei sunt cam cum ne place noua sa ne consideram. Romanian hospitality.

Avion sau nu avion

Acum ca v-am spus de Iran, va zic si ca acum jumatate de an am comandat de la Lonely Planet 3 ghiduri: Iran, Asia Centrala si Transsiberianul. Iranul era obiectivul central, dar tot nu reuseam sa gasim niste rute bune spre Iran. Cum cautam noi bilete de avion si eram pregatiti sa cumparam niste bilete cu cei de la Ukrainian Airlines ( 220 Euro dus intors cu escala prin Kiev ), am aflat ca un coleg de la Aikido, fotograf National Geographic, intentioneaza sa plece in Iran inca o data pentru a face poze timp de 1 luna. Ar fi fost extraordinar pentru ca am fi plecat la dus cu el cu masina, am fi traversat Turcia si ar fi fost o aventura pe cinste. Din pacate, cei de ACR ( Automobil Clubul Roman ) i-au cerut si mai multi bani pentru vestitul Carnet de Passage fara de care nu poti calatori cu masina personala in unele tari, cum ar fi Iranul. Asa ca el si-a amanat excursia, iar noi trebuia sa mergem tot cu avionul.

Ma asteptam sa dau mai putin de 200 Euro pe avion, caci asa gasisem candva, dar perioada aleasa de noi nu ne prea oferea astfel de preturi. Erau tot felul de variante, din Istanbul cu Azerbaijian Airlines si escala in Baku. Zborul pana la Istanbul ar fi fost separat cu TAROM sau Pegasus, sau cine stie, autobuz. Tot negasind bilete la preturile dorite de noi ( cam 270 in total ne-ar fi costat de persoana ), marturisesc ca ne-am gandit sa mergem in Kazakhstan cu Wizz Air ( Budapesta-Astana era cam 120 Euro dus intors la un moment dat ), iar mai apoi, in cateva zile, stiam si conditiile obtinerii vizei pentru Uzbekistsan. Mai mai ca urma sa facem si Tadjikistanul si ajungeam si in Pamir. Pana la urma am pus frana viselor si scenariilor, dar nu inainte de a mai cocheta cu ideea Rusiei. Moscova si Sank Petersburgul sunt intotdeauna o idee buna.

Dar intr-o dupa amiaza de iulie, dupa ce a intrat salariul pe card, mi-am dat seama defapt ce voiam sa fac. Asa ca am cautat iarasi bilete spre Teheran din Istanbul. Surprinzator, dau de un tarif bun, 140 Euro dus intors cu Pegasus Airlines, plecarea duminica 28 august la 11 noaptea din Istanbul, si intoarcerea intr-o sambata, pe 9 septembrie, dimineata la prima ora. Combinat cu un zbor TAROM Bucuresti Istanbul la 110 Euro dus intors, am iesit la 250 Euro Bucuresti Istanbul Teheran, urmand sa avem  cate o zi de vizitat Istanbulul, la dus si intors.  Era cea mai lejera varianta, se pupa bine si cu concediile. Defapt, ar fi fost primul concediu pentru noi. Emotionant de a dreptul.

Traseu

Ce sa facem 12 zile full in Iran. Ajungeam in ziua 1 la 4 dimineata in Teheran si plecam in ziua 13 tot la 4 dimineata. Initial, mi-as fi dorit cam 15 zile full in Iran, dar nu am reusit sa gasim zboruri bune, asa ca mai aprofundam Istanbulul.

De acum inainte o sa vorbesc la trecut. Nu voi mai spune urmeaza sa facem, sa mergem, ci urma sa facem, urma sa mergem. De ce? Va povestim mai incolo. Dar mai intai sa vedem traseul

De ce sa pierdem timpul in Teheran la inceputul excursiei? Multi spun ca este un oras mare si haotic, cu obiective turistice dispersate intr-o metropola de aproape 20 milioane de locuitori.  Urma sa luam primul autobuz spre Isfahan din autogara cea mai apropiata de aeroport. Ce este Isfahanul? Pai este o jumatate de lume, asa spun iranieni. Apoi plecam spre Yazd, caminul zoroastrianismului, o religie veche al carei loc a fost luat incet incet de islam in vechea Persie.

Apropo, Freddie Mercury era practicant al acestei religii, el avand origini persane. Unii persi au ales sa plece din calea musulmanilor invadatori si sa isi pastreze religia, asa ca au ajuns pana in India. Pe aceasta filiera, a ajuns si Farrokh Bulsarape numele lui din buletin in Marea Britanie. Practic, este pe baza de imigranti din vechile colonii.

Yazd este un oras al desertului, un oras al carui centru vechi iti ofera posibilitatea sa chiar crezi ca te afli intr-un oras de pe Drumul Matasii. Daca mai tineti minte jocul acela de pe vechile calculatoare, Alladin, cam asa este si Yazd.

Din Yazd plecam spre Kerman. Aici suntem langa cel mai fierbinte desert de pe pamant, Dash et Lut, langa cel mai mare oras din argila, Bam si o citadela superba, Rayen. Dar si de aici se cam termina securitatea, dupa Bam drumul duce spre Pakistan si spre traficul de droguri. Nu spune nimeni ca patesti ceva daca te duci mai departe, dar Bam este considerat de multi ca limita care poate fi atinsa de turisti fara vreun risc.

Din Kerman, luam autobuzul de noapte spre Shiraz, orasul poetilor, al moscheilor cu vitralii superbe in care toate bloggeritele straine isi fac poze de printese persane. Din pacate, pe adevaratele printese din ziua de azi le poti gasi la Dubai.

Multi dezbat daca Shiraz este mai frumos decat Isfahan, dar sincer, habar nu am. Probabil imi veti spune voi daca ajungeti inaintea mea acolo. Dar pe langa partea umana si culturala, m-as fi dus in Iran ca sa vad vechile orase persane. Si asta o faci aici, langa Shiraz, unde poti vizita Persepolis, vechiul oras unde a poposit Alexandru. Un pic mai incolo, este mormantul lui Darius.

Ce am fi facut pana acum este traseul clasic iranian. Unii opresc  in Kashan sau Qom, intre Teheran si Isfahan, viziteaza ceva satuce traditionale, unii se duc in nordul Teheranului sa viziteze castelele de pe Valea Alamut, asa zile ale asasinilor. Unii ajung si in estul extrem, la Mashad, cel mai sfant loc pentru lumea islamica, dupa Mecca si Medina. Daca nu stiati, va spun ca iranieni sunt siiți, iar restul lumii musulmane este formata in mare parte din sunniti. De aceea exista si multe din conflictele din zona, ei practic fiind inca in stadiul catolici versus ortodocsi sau catolici versus protestanti. Din ce am citit si din ce am inteles de la cei care au mers prin lumea islamica mai mult, siiți sunt mai simpatici, mai relaxati. Desi in Iran fiind obligatorie purtarea de hijab de catre femei, ele poarta baticul mai relaxat, ca româncele acum 50 ani la sat. Pai vedea cineva femeie la tara fara batic in cap? Era rusine.

Ca sa termin partea despre itinerariul iranian, dupa ce ajungeam la Shiraz, noi voiam sa mergem in zona de Vest, aproape de granita cu Iraq, sa vedem un ziggurat foarte vechi, Choqa Zanbil, sa vedem Shush, un alt vechi oras persan, sistemul hidraulic antic de la Shushtar, iar apoi sa strabatem muntii Zagros la bordul unui tren local care urma sa se miste foarte incet, dar care ne va fi oferit niste privelisti demne de Asia Centrala si Stanurile aferente. Aveti un link aici cu un cuplu care au facut acest drum, de la ei am aflat. https://www.lostwithpurpose.com/train-dorud-andimeshk/ . Apoi hopa in Teheran, unde urma sa vizita fosta ambasada americana, si direct la Aeroport.

Cam asta poti face, daca te ingramadesti in 12 zile in Iran. Isfahan, Yazd, Kerman, Shiraz, si daca chiar ai ambitii, mai poti adauga ceva. Noi inca nu eram decisi daca sa mai vedem zona Shush-Shushtar-Choqa Zanbil, sau sa o luam incet , dar nici nu am mai apucat sa analizam prea mult.

P.S. Am pus doar cateva poze gasite pe wikipedia commons. Candva o sa punem si noi pozele noastre. Ideea nu este sa va fac sa mergeti in Iran uitandu-va la aceste poze. Pe mine m-au convins pozele cu iranieni de rand si cu societatea actuala. Da, si mancarea ma atrage, recunosc…

Pana la urma…

Din pacate, a fost nevoie sa anulam toate planurile si am acceptat faptul ca nu mai putem pleca in vacanta in Iran din cauza unor probleme medicale. Astfel, ca am anulat tot ce stabilisem cu oamenii pe care ii cunoscusem pe Couchsurfing si pe grupul de Facebook See you in Iran, dar mai ales, a trebuit sa ne chinuim sa anulam biletele de avion, sau macar sa putem sa le folosim cu alta ocazie, fara penalizari.

Anularea biletelor

Cei de la Pegasus au o firma care se ocupa cu reprezentarea lor in Romania. I-am contactat, ne-au spus la trimitem pe mail scrisoarea medicala de la Spital prin care certificam problema, dar noi am zis sa fim mai cu moț si am tradus-o direct in turca. In engleza tot trebuia sa o facem, asa ca am dat cativa euro in plus si am tradus-o in limba locala. De la trimiterea documentelor si pana la raspunsul turcilor au trecut 4 ore. Raspunzul a fost pozitiv, asa ca vom putea folosi biletele in curs de 1 an, fara penalizari, vom plati in plus doar daca noile bilete vor fi mai scumpe. Cum se spune: Tesekurler!

CU TAROM a fost altfel. Am cumparat biletele prin Paravion, asa ca i-am contactat pe ei. Le-am trimis documentele medicale prin care mentiona specific  ca se recomanda evitarea zborurilor cu avionul, iar raspunsul de la TAROM, companie de linie, legacy, cu traditie, a fost negativ. Drept si prin urmare, m-am dus la una din cele 2 reprezentante TAROM unde o doamna foarte simpatica si binevoitoare m-a ajutat cu trimiterea inca o data a si mai multor documente certificatoare ale problemei de sanatate ( cam 4 bilete de externare in total din 4 spitale diferite in care a pacientul a fost internat in decursul a 21 de zile. Turcii avusesera nevoia doar de una ). Raspunsul a fost negativ inca o data. Doamna de la reprezentanta TAROM de la Agentie m-a ajutat inca o data si a retrimis mesajul specificand ca o companie low-cost turceasca a aprobat derogarea si cerand macar posibilitatea de reprogramare a zborului. La ora scrierii articolului, nu am primit inca un raspuns final. In cazul unui raspuns negativ, voi merge mai departe la Customers Service TAROM si eventual Protectia Consumatorului. Partea amuzanta este ca pana si Wizz Air a dat banii inapoi unor calatorii care fusesera internati in spital in perioada zborului, si acest lucru dupa ce nu se prezentasera la zbor, fara sa anunte. Iar TAROM, compania nationala, prestigiu, istorie, considera ca un caz medico-chirurgical nu este scutit de regulile tarifare.  Iar sincer va spun, daca Pegasus refuza, atunci nu ma mai agitam nici cu TAROMul. Dar cand niste turci de la vreun birou din Istanbul, hotarasc sa te ajute, atunci il intelegi pe Stefan cel Mare care spune ca e mai bine sa inchini tara la turci decat la crestini.

Daca vreunul dintre cei ce citesc aceste randuri are experienta in aceste probleme, ne-ar ajuta desigur cu un comentariu.

---

Altfel, noi astazi urma sa plecam in Istanbul, iar mai apoi spre Teheran. Nu am mai plecat. De ce am scris acest articol? Pai era si pacat, dupa atatea vise, atatea planuri, macar atat sa ramana, o poveste frumoasa cu o planificare decenta si aventura limitarii pagubelor de la final. Am aflat multe despre Iran in aceasta perioada, am interactionat cu multi iranieni pe retele de socializare si am aflat si alte lucruri despre noi ca oameni. Pana la urma, aventura acestei veri a fost o boala pe care a trebuit si trebuie in continuare sa o depasim, cu ajutorul lui Dumnezeu speram sa fim bine candva, in curand. La anul facem si Iranul.