Insula Creta, Grecia. Istorie și situri arheologice

Insula Creta din Grecia are atat de multe lucruri de oferit, este un amalgam de peisaje, senzatii si trairi, depinde doar de cum decizi tu sa o privesti. O poti privi din perspective diferite, astfel ca poate fi o insula greceasca cu plaje senzationale, o insula plina de posibile aventuri sportive, o insula cu orase frumoase gata de a fi descoperite si biserici bizantine deosebite, un loc cu o istorie antica de exceptie si nu numai. Sa nu uitam de mancarea senzationala greceasca si zecile de pisici, dar acestea sunt peste tot in Grecia.

Noi trei am petrecut o saptamana de vis la finalul verii lui 2022, si a fost cea mai frumoasa vacanta de familie de pana acum. In cele sapte zile cat ne-am plimbat am reusit sa atingem o mare parte din obiectivele noastre, avand zile pline de activitati, dar si unele de completa relaxare. Ne-am minunat la numeroasele locuri frumoase, toate atat de variate si diferite intre ele. O sa scriem articole despre orase, plaje, locuri speciale pentru distractie in familie si un sumar a tot ceea ce am facut, dar in primul rand lasati-ma sa incep cu istoria acestui loc, pentru ca ma arde limba sa pornesc conversatia in directia asta.

---

Istoria insulei Creta

Istoria Cretei, cel putin cea pe care o stim noi, incepe acum peste 4000 de ani si este impartita in multe etape, dar cea care m-a fascinat pe mine continua sa fie incredibila civilizatie minoica, care s-a dezvoltat pe aceasta insula si a carei urme le putem vedea si astazi datorita unor visatori precum sir Arthur Evans.

Etape ale istoriei insulei Creta:

• 1.Creta preistorica.
• 2. Civilizatia Minoica si Miceniana
• 3. Epoca de fier si Creta Arhaica
• 4. Creta clasica si elenistica
• 5. Creta romana, bizantina si araba.
• 6. Creta venetiana (1205–1669)
• 7. Crete otomana (1669–1898)
• 8. Creta moderna

Civilizatia minoica din Creta a fost prima mare civilizatie mediteraneana, prima cultura bogata, literata, urbana si vie din punct de vedere artistic care a aparut in lumea mediteraneeana.

Davil Abulafila, O istorie umana a Mediteranei

Civilizația minoică

Nu sunt de meserie istoric, sunt doar un doctor, dar am cateva pasiuni ce imi sunt tare dragi si simt ca ma definesc cumva ca persoana, arta si istoria antica.

Una din cartile care m-a fascinat inca dinainte de ajunge in Creta este “Marea cea Mare- O Istorie umana a Mediteranei” – scrisa de David Abulafia, din care am folosit foarte multe pasaje in acest articol pentru a putea recrea pe scurt ceea ce am inteles eu din istoria acestui loc.

Pacifista si rafinata civilizatie minoica s-a dezvoltat intre secolele al XXVII-lea si al XV-lea ÎHr, pe o insula aflata practic intre Europa, Asia si Africa in Mediterana Orientala. Spre deosebite de egipteni, minoicii navigau in mod constant pe Mediterana si lucru remarcabil, marea era prezenta in nenumarate feluri in cultura lor – in modelele de pe obiectele lor de olarit si cermica si probabil in cultul inchinat zeului marii, Poseidon.

Erau, mai mult ca sigur, descendenti ai unor migratori veniti din Anatolia. Insa ei au creat o civilizatie cu totul aparte in ce priveste stilul artistic, cultele religioase, viata economica si ogranizarea sociala. Deschidere catre multe culturi i-a permis sa-si rafineze propriile forme artistice originale.

A fost practic prima civilizatie din Antichitate care si-a bazat economia in principal pe comertul maritim. Cautarea de materii prime a stat la baza dezvoltarii navale. A mentinut astfel relatii navale stranse cu Egiptul, Siria, Grecia continentala si Cipru. Ambarcatiunile puteau atinge si 50 de metri lungime si in medie erau manevrate de cincizeci de vaslasi.

Istoria civilizatiei minoice, ca multe altele in antichitate, a fost reconstituita pornind de la informatii fragmentate, obtinute prin sapaturi arheologice, cu multe incertitudini inca prezente.

O personalitate vitala a istoriei insulei este regele Minos, legendarul rege din Knossos, de unde vine si numele civilizatiei, si care a creat prima monarhie pe insula. Acesta isi extinde suprematia asupra tuturor celorlalte orase din Creta, insula atingand perioada sa de apogeu. Pentru prima data sub puterea lui, Creta avea o conducere centralizata, cu un palat principal si o aristrocratie care locuia in palate mai mici. Unificarea a fost realizata intr-o relativa armonie.

In mitologia greaca se spune ca regele Minos era fiului lui Zeus si al Europei. Europa, cea care a si dat numele continentului nostru, fusese rapita de Zeus din Fenicia, preschimbat sub forma unui taur, si adusa aici pe insula Creta, pe paja Matala. Aceasta a dat nastere celor trei fii ai lui Zeus, care au fost apoi adoptati de regele Cretei, Asterius, ea devenind astfel prima regina a Cretei.

Ca sa intelegem mai bine istoria minoicilor ne e mai usor sa impartim mai intai perioadele civilizatiei:

• Perioada timpurie minoica (3300-2300 BCE)
• Perioada Pre-Palatiala (2300-1900 BCE)
• Perioada Proto-Palatiala (1900-1700 BCE)
• Perioada Neo-Palatiala (1700-1450 BCE)
• Perioada tarzie minoica (1450-1200 BCE)

Apogeul civilizatiei minoice a fost in perioada 2000-1500 i.H. In aceasta perioada s-au construit primele palate.

Marturiile despre Creta straveche au dainuit pana in secolul V Î Hr (secolul de aur atenian). Ateninenii isi mai aminteau inca de tributul sacrificial de tineri atenieni care i se platea in mod regulat regelui din Creta.

Palatul Knossos – Mitul minotaurului

Dintre toate siturile arheologie antice, Palatul Knossos iese in evidenta. Se afla la maginile orasului Heraklion pe dealul Kephala. Noi am ajuns aici chiar in prima zi, cu masina inchiriata cu care ne-am plimbat pe toata insula. Aterizasem la 1 noapte pe aeroportul din Heraklion si ne-am cazat undeva aproape, caci voiam sa incepem vacanta cu cel mai interesant loc.

Palatul Knossos a fost capitala politica si administrativa, sediu al palatului regal in perioada de varf a civilizatiei minoice, care avea sa fie distrus in anul 1700 i.H din cauze necunoscute si sa fie ulterior reconstruit, ramanand in picioare pana la invazia doriana (circa 1150 i.H). Se crede ca orasul avea undeva in jur de 12 000 locuitori.

Knossos a ramas mereu cel mai impunator dintre palate. Termenul “Palat” este imprecis, se poate ca aceste structuri sa fi fost si complexuri de temple.

Constructia palatului din Knossos nu pare sa urmeze un plan prestabilit si nici nu are un caracter impozant. Este mai degraba o constructie ridicata in mai multe etape in care au fost juxtapuse curti, galerii, sali si porticuri care comunicau intre ele. Aceasta dezordine aparenta, la care se adauga si cultulul taurului, infatisat in mod repetat in decoratiunile salilor palatului, esti posibil sa se afle la baza legendei labirintului din Creta.

Palatul de la Knossos a fost de mai multe ori avariat de incendii si cutremure, iar in istoria sa de mai bine de 200 de ani aspectul lui s-a schimbat in numeroase randuri. Incendiile si cutremurile au pus capat primei perioade palatiale in secolul al XVIII-lea i.H.

In interiorul incintei se afla o curte mare, ale carei coridoare si usi de acces erau rafinat decorate cu fresce colorate. Curtea furniza lumina numeroaselor camere din interior (circa o mie), unele private, altele publice, care comunicau prin intermediul unor coridoare si curti secundare de diferite dimensiuni.

Curtea centrala era si scena unor ritualuri religioase, era prevazuta cu altare si cu gropi de sacrificiu.

Cel mai izolat loc din palat era sala tronului. Aici Evans a descoperit un tron de piatra incadrat de o banca plasata de-a lungul celor patru ziduri ale salii, alaturi de fresca grifonilor.

Palatul regal gazduia nu mai putin de douazeci si una de camari cu faimoasele phytoi ( vase de depozitare) pentru pastrarea ofrandelor aduse regelui – mirodenii.

---

Privind frescele cretane, aparent femeia cretana se bucura de o libertate si exercita o influenta nemaiinalnita in alte imperii din epoca si din secolele urmatoare. In multe dintre picturi, femeile sunt infatisate in atitudini seducatoare, cu solduri late si sani plini. Poarta fuste matasoase, vaporoase, decolteuri care lasau uneori sanii descoperiti si maneci foarte largi. Erau impodobilte cu perle si pietre rare, lucrate de bijutierii orasului Gournia. Imbracamintea barbatilor era mai putin sofisticata, iar turbanul era elementul vestimentar distinctiv din tinuta lor. Toti aveau corpuri svelte, probabil rezultat al importanei pe care acest popor o acorda practicarii sportului.

Aceasta civilizatie a fost mai putin atrasa de fast si lux fata de alte popoare, ci mai mult de arta si pictura. Pictura care ne-a oferit toate aceste informatii vitale despre istoria lor. Tot ea ne-a oferit informatii si despre religia din Creta, cumva influentata de marile civilizatii orientale, cu zei antropomorfi si simboluri in forme de arme, tauri si serpi.

Cultura de la curtea palatelor era organizata in jurul cultelor religioase, in care Zeita-Sarpe , probabil o divinitate htoniana, avea un rol extrem de important. Ca si in alte culturi mediteraneene timpurii, divinitatile feminine erau dominante.

Minoicii aveau incredere in propriile stiluri, pe care le putem recunoaste in unele dintre cele mai faimoase obiecte descoperite la Cnossos – figurinele care o reprezinta pe Zeita-Sarpe cu sanii goi si cupele atent si elegant lucrate, decorate cu modele in forma de caracatita.

Cultura minoica de altfel a fost intens exportata – ceramica de calitate produsa in Grecia continentala prezinta aceleasi modele si forme precum ceramica minoica, inclusiv desenele cu caracatite.

Mitologia cretana era populata de animale inaripate si de fiinte monstruase cu corp uman si cap de animal. Deasupra tuturor domnea o Mare Zeita, zeita-mama, care veghea asupra rodirii pamantului si era capabila sa controleze mania lui Vulcan, echivalentul lui Zeus in mitologia cretana.

Festivitatile erau consacrate in cea mai mare parte unor divinitati feminine sau unor zeite ale fertilitatii in conformitate cu calendarul agrar: momente precum semanatul si recoltatul erau sarbatorite prin procesiuni, muzica si intreceri sportive la care luau parte barbati si femei. Printre ele se remarcau boxul, de care cretanii erau pasionati, si asa-zisul salt al taurului, pe care il putem observa in aceasta fresca.

Cretanii au avut propriul sistem de sciere numit Linear A, care nu a fost niciodata descifrat si care apoi a evoluat in scrierea Linear B, utilizata apoi si de micenieni si care a fost descifrata cu timpul.

Bineinteles ca nu puteti rata Muzeul de Arheologie din Heraklion, de unde sunt multe din pozele de mai sus cu exponate. Merita mers chiar in aceeasi zi in care vizitati si Knossos. Biletul de intrare este 12 euro adult si gratis pentru tinerii sub 25 ani din tari UE.

Legenda minotaurului

Inainte sa ajungem la palat, am oprit sa luam o cafea buna undeva cam la 5 minute de Palat intr-o cafenea a localnicilor si acolo am vizionat cu cel mic un filmulet pentru copii care explica legenda minotaurului pe intelesul lui. Ne-a ajutat mult sa-i crestem interesul pentru vizitarea palatului.

Poeti si istorici din Antichitate amintesc ca regele Minos isi dorea un mostenitor, dar cum numeroasele sale sotii nasteau doar serpi si scorpioni, a gasit-o pe Pasiphae, care a reusit sa ii dea urmasi umani. Zeul marii, Poseidon, care conform legendei il ajutase pe Minos sa cucereasca tronul Cretei, i-a daruit regelui un taur alb care ar fi trebuit sa fie sacrificat in onoare lui. Insa Minos i-a incalcat porunca si a pastrat taurul, asa ca Poseidon s-a razbunat pe rege facand-o pe Pasiphae sa se indragosteasca de animal. Rezultatul acesti iubiri nefiresti a fost o fiara ciudata, cu corp de om si cap de taur, Minotarurul. Regele Minos a fost atat de rusinat de existenta acesti creaturi ingrozitoare si salbatice, incat a hotarat sa o inchida intr-un labirint construit de arhitecul Dedal.

In urma unui razboi castigat impotriva Atenei a poruncit ca locuitorii din Attica sa trimita la fiecare noua ani cate sapte baieti si sapte fete pe care sa le sacrifice monstrului. Printul atenian, Tezeu, s-a oferit voluntar pentru cel de-al treilea sacrificiu ca sa-l invinga pe Minotaur si sa elibereze Atena de aceasta soarta teribila.

Tezeu si fiica lui Minos cu Pasiphae, Ariadna, s-au indragostit si au nascocit un siretlic. Astfel Tezeu, dupa ce avea sa-l ucida pe locuitorul labirintului, sa poata gasi lesne iesirea, a folosit un ghem de ata pe care i l-a inmanat printesa dupa ce l-a sfatuit sa-l desfasoare pe traseul labirintului si sa nu se desparta de el. Dupa o lupta crancena, Tezeu a reusi sa-l invinga pe minotaur, a urmat firul Ariadnei si i-a condus pe tinerii atenineni spre iesirea din labirint.

---

Pentru noi aceasta a fost prima calatorie in care cel mic a fost 100% interesat de tot ceea ce am facut si amintirile pe care le are de aici si pe care ni le reaminteste mereu sunt uimitoare.

Palatul Phaistos

Palatul Phaistos are cea mai frumoasa privelise dintre toate palatele din Creta. Daca reusiti si sa nu ajungeti in mijlocul unei zile extrem de calduroase, este un loc perfect. De asemenea nu este la fel de aglomerat ca si la Knossos.

Palatul de la Phaistos a fost excavat pe la inceputul secolului XX de arheologul italian Halbherr. Acesta fost construit in perioada protopalatiala (1900-1700 i.H). Este construit pe mai multe terase care pot fi observate si astazi. Suprafata de vizitat este mare si nu asa de ingradita ca la Knossos, putand astfel sa te plimbi pe langa diverse locuinte, camere si drumuri.

Faimosul disc de la Phaistos este unul dintre cele mai cunoscute descoperiri arheologice din Creta, o sa il vedeti pe la toate magazinele de suverniruri stand langa statuile cu tauri. Evident ca nu ne-am putut abtine nici noi sa cumparam un cap de taur, mai ales ca celui mic i-a placut mult.

Acesta este un disc din argila, ca o farfurie, descoperit in 1908. Este inscriptionat cu 241 hieroglife care nu au fost niciodata descifrate si multe supozitii se fac in continuare despre insemnatate sa.

Civilizatia minoica i-a supravietuit lui Minos cel putin un secol, si se presupune ca ar fi fost distrusa de explozia vulcanului din insula Thera ( Santorini) care a avut loc undeva intre 1500-1450 i.H . Evenimentul se numeste chiar explozia minoica a Therei. Explozia a distrus per se orasul minoic antic Akrotiri, pe care am reusit si noi sa il vizitam cand am fost in Santorini. Iar tsunamiul de dupa eruptie a ajuns in Creta unde a distrus flota cretana, a lasat palatele in ruina si agricultura grav afectata.

Minoicii vor mai parcurge o epoca inainte sa dispara: cea miceniana ( minoicul tarziu) incepand cu 1450 i.H, odata cu instaurarea civilizatiei miceniene in Creta. A fost sfarsitul unei civilizatii, dar nu si a culturii sale, caci aceasta a fost asimilata si conservata de micenieni, care au profitat de golul lasat de catrastrofa pentru a se instala in Creta. Micene isi va asuma hegemonia asupra Marii Egee, dupa caderea puterii din Cnossos. Noua civilizatie va aduce laolalta cutumele indo-europene si cultura minoica, dand nastere unei noi perioade istorice.

Alte site-uri arheologice care mai pot fi vizitate in Creta:

Noi am reusit sa mai ajungem doar la Gortyna, desi aveam foarte multe salvate pe harta.

Gortyna

Gortyna este o zona arheologica vasta, cu portiuni aflate inca in excavatie, care include si biserici crestine timpurii. Zona a fost locuita inca din neolitic, dar cu o importanta mult mai scazuta in perioada minoica, a atins apogeul abia in secolul V i.H. Dar locul este cel mai cunoscut pentru asa numitul Cod de legi de la Gortyna, sapat in piatra, apartinand anilor 450 i.H. Inscriptii asemanatoare au fost gasite si in alte zone arheologice cretane precum Dreros si Prinias. In acest link puteti citi pasaje din textul tradus, pentru a putea intelege mai bine realitatea legilor din acea vreme.

---

Puțin din atmosfera grecească…

Cărți citate

• – Marea cea Mare – O istorie umana a Mediteranei – David Abulafila
• – Originile civilizatiei grecesti – Ed. Litera – Colectia Descopera Istoria

Articole Creta

• Insula Creta. Istorie si situri arheologice

---

Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.

Spor la calatorit!