Impreuna cu Autostopul. Nimes – Montpellier – Girona.

A venit si momentul sa povestesc prima noastra experienta cu Autostopul . Mi-a luat ceva timp sa o conving pe Andreea sa facem asta, dar uite ca am facut-o. Dupa experientele mele cu Autostopul prin Spania povestite aici si aici, am facut si nebunia asta impreuna. Nu pot spune ca ne-a salvat de multa cheltuiala, dar aventura a ramas. Si o sa o povestim si acum.

Pentru inceput, merita citit acest articol pe care l-am scris cu gandul de a explica cate ceva despre Autostop, ce reguli are si cam ce semnifica el defapt. Autostop/Hitchhike. Care e schema, ce m-a facut sa plec la drum, de ce e o super experienta si ce sfaturi am

Eram in cadrul primului nostru Eurotrip din anul Erasmus la Lyon. Ne am plimbat prin mai ulte orase si mai multe tari. Pe o portiune, am ales sa facem autostopul. Si bine a fost.

Din Nimes trebuia sa ajungem la Montpellier intr-o zi de Duminica. Se stie ca traficul este scazut Duminica, dar am zis ca este o distanta scurta ( 55 km ) si o ruta foarte utilizata. Multa lume face naveta din Nimes spre Montpellier si vice-versa. Gazda noastra de pe CS ne spusese si ea acelasi lucru, ca vom gasi oameni foarte repede.

Asa ca dupa ce ne-am plimbat prin Nimes in dimineata zilei de Duminica, pe la pranz i-am dat plecarea spre Montpellier. Am avut grija sa scriem Montpellier si pe noua noastra tabilita cumparata din Auchan special pentru Autostop.

Pana la iesirea din oras si intrarea pe Autostrada am mers cam 30 minute. Partea amuzanta a fost ca inca nu ajunsesem la locul la care ne gandisem, un giratoriu aflat chiar inainte de Statia de Taxare ( Peage ii zice pe frantuzeste, asa o sa ii spun si eu de acum ), ca am si fost luati de cineva. Noi mergeam de a lungul drumului, ceva gen Centura Veche a Constantei ( dar avea trotuar) si mai aratam pancarta din cand in cand la masinile care treceau. La un moment dat, ne oprim sa scriem mai bine pe pancarta, deoarece aveam impresia ca nu se vede. Chiar atunci, un domn dintr-o masina-duba care rula foarte incet ma vede si imi facea semne. Comunica cu mine intrebandu-ma daca sa opreasca sau nu. Daca vrem sau nu sa fim luati la stop. Eu eram putin blocat, aproape ca m-a uimit rapiditatea cu care s-a rezolvat problema, asa ca am dat din cap repede ca da. Andreea era bulversata. Acum o secunda scria pe tablita noastra, iar acum avea deja o masina care urma sa o duca direct la Montpellier.

Acest domn care ne-a luat vorbea engleza atat de bine incat nu prea stiam daca este englez sau francez. A facut un pic misto de noi pe tema asta. Dar pana la urma era francez. Schema era ca el lucrase in Anglia cand era de varsta noastra si acolo apucase sa invete atat de bine. El se ocupa cu gradinaritul. Adica proiecta si amenaja gradini pentru frantuji emancipati. De aceea avea o duba. Tot in aceeasi duba, el a si dormit cu o seara inainte, pentru ca fusese la un Concert in Arles si ramasese acolo peste noapte. In fine, am petrecut 40 minute foarte placute impreuna cu el. Inca avem cartea lui de vizita. Drumul cu el ne-a dat curaj pentru ce avea sa se intample a 2a zi, adica un drum de 250 km si o trecere de granita.

Am ajuns si in Montpellier dupa ce am luat tramvaiul pana in Centru. Ne a lasat la cea mai buna iesire de pe Autostrada, exact unde era capatul tramvaiului. A 2a zi, tot acolo aveam sa venim.

Luni dimineata, luam tramvaiul, vizitam un pic Facultatea de Medicina din Montpellier – Cea mai veche din Europa. Tot cu acelasi bilet de tramvai ( nu expirase timpul ), ajungem la Gara unde luam un sandvis si apoi luam tramvaiul care urma sa ne duca la Autostrada.

Ajungem la Peage. Aici am stat cam 30 minute, suficient timp cat sa facem si poze. Doar urma sa plecam spre Spania. Tin minte ca aici ne-am certat in legatura cu modul de scriere al ES ( Espana). Pe una din litere, pe E sau S, se pune un fel de caciulita. Eh, noi am pus-o gresit atunci.

Chiar eram putin surprinsi ca am asteptat atat de mult, dar intr-un final a venit un baiat care se ducea acasa la parintii lui din Agde. Noi nimeriseram intr-o saptamana de vacanta pentru elevi si studenti, astfel ne-a fost greu si sa gasim o gazda pe Couchsurfing in Montpellier, un oras eminamente universitar. Tipul acesta nu a fost cel mai vorbaret, dar a fost ok. Ne-a lasat la Peage-ul dinspre Agde. Acolo a trebuit sa asteptam cam 20 minute pana cand ne-a luat alta masina-duba. Tipul asta chiar a fost foarte amuzant, am ras foarte mult cu el pe drum. Am povestit din calatoriile noastre. El se ducea inspre Toulouse, astfel ca ne-a lasat chiar la ultima Benzinarie inainte de bifurcatia Autostrazii. Una se ducea in Sud spre Perpignan si Spania, iar cealalta spre Toulouse si Bordeaux.

Ajunsi la benzinarie, ne-am relaxat un pic. Dar doar un pic, caci apoi am observat ca toate masinile se duc spre Toulouse, nici una spre Sud, spre Spania. Chiar daca aveam pancarta pe care scria Girona, ei tot opreau si ne intrebau daca vrem sa mergem spre Toulouse. Au trecut asa cam 45 minute. Un tip chiar a oprit si ne-a intrebat daca vrem sa ne duca la Gara din Narbonne, orasul cel mai apropiat.

Pana la urma, a oprit o doamna impreuna cu mama ei de vreo 60-70 ani si ne-au dus pana la Perpignan, ultimul oras francez inainte de granita. Perpignan este si cea mai mare asezare catalana din Franta. Catalunia nu este doar in Spania. Doamna aceasta a fost super tare. Am vorbit tot drumul de muzica si Joe Dassin si alti cantareti francezi. Avea un playlist extraordinar. Cateodata te gandesti de ce nu poti sa continui drumul cu unii oameni. Prea te simti bine cu ei.

Ajunsi la Peage-ul din Perpignan, dam de un alt autostopist. Regulile Autostopului spun ca daca cineva asteapta deja intr-un loc, trebuie sa il astepti sa plece, iar apoi te duci si tu. Este o chestie de respect si de bun simt. Numai ca tipul asta nu mergea spre Sud, asa ca nu incomodam. Dar tot el, a redirectionat o masina cu care doar ce vorbise spre noi. Ii spusese soferului ca noi mergem spre Spania. Asa ca ne-am pricopsit si cu o masina spre Spania. Tipul asta mergea pana la granita ca sa cumpere tigari pentru toti baieti de la fabrica de elicopetere la care lucra el.

Eh, sunt multe de spus despre baiatul asta. Un tip mega amuzant, cu care ne am simtit bine aproape in totalitate. Primele minute eram putin in dubii. El a inceput sa vorbeasca cu noi in spaniola, dar o spaniola foarte stricata. El a crezut ca suntem spanioli. Apoi, noi i-am spus ca nu suntem spanioli si am continuat sa vorbim in franceza. El nici franceza nu o vorbea foarte bine. Ne tot gandeam ce se intampla? Asta e beat, e fumat, drogat? Pana la urma, noi ii spunem ca suntem romanii. La care el spune ”ahh, eu credeam ca sunteti francezi. Si eu sunt italian.” Asadar, ne-am explicat si de ce el vorbea un pic cam dubios. Dar asta nu a mai contat apoi. A fost cel mai caterinca sofer pe care l-am intalnit vreodata. Am facut misto de toti soferii care nu iau autostopisti, dar nici nu sunt suficienti de barbati incat sa spuna pe fata ca nu vor sa ii ia. Ori iti fac semn ca se duc in alta directie, dar defapt se duc in aceeasi directie, ori iti arata ca masina e ocupata, dar defapt au loc. Cum spunea si romanul nostru care face Inconjorul lumii cu autostopul, daca cineva vrea sa te ia, te ia.

Pana la urma, ajungem si la Frontiera. Doar ce trecuseram Pirineii. Si eram pe pamant spaniol. Ne-a fost cumva dor de Spania. Dar nu mi-a fost dor de Autostopul in Spania. Stiam ca lumea nu prea apreciaza chestia asta pe aici.

Momentul intrarii in Spania a coincis cu venirea furtunii. Nori negrii veneau dinspre Pirinei. Incepuse si vantul sa bata destul de puternic. Chiar atunci ne intalnim cu inca un baiat care trebuia sa ajunga la Barcelona. Dar pentru ca noi eram primii ajunsi acolo, am plecat imediat cu un cuplu care dorea sa ajunga la Figueres. Hehehe. Si ce cuplu. Si ce masina. Si ce caine.

Pe scurt, am nimerit intr-o masina mica, a carei bancheta din spate era jumatate ocupata si pe care in mod normal statea un caine, dar il luasera ei in fata. Un fel de Bulldog sau Pitbull. Cainele era prietenos de altfel. Ei aveau piercinguri si tatuaje si parul mare si prins in dreaduri. Masina mirosea a iarba. Arta. Nu prea au fost vorbareti de a lungul drumului, chiar daca eu am incercat sa leg o conversatie, dar au fost super ok cu noi. Ne-au lasat in Figueres in centrul orasului. De acolo noi am mers pe jos pana la Gara.

Concluzie

Si cam aici s-a terminat excursia cu autostopul. Nu, nu am ajuns la Girona cu autostopul. Am ajuns in Figueres, iar de acolo am luat trenul. De ce? Eram cam obositi si nu mai aveam chef sa fac autostopul in Spania la Peage-ul din Figueres inspre Girona. Cine stie cat mai stateam acolo? Poate asteptam o ora. Ne mai si ploua. Asa ca am preferat sa luam trenul. Ne-a costat 3,5 Euro ( am selectat optiunea de student si am introdus numarul cardului ISIC ). Mai aveam sa facem drumul acesta inca odata peste o zi. Dus – intors. De ce? In ziua in care am ajuns noi, Muzeul lui Dali din Figueres era inchis. Defapt, este inchis Luni doar in extra sezon. In sezon, este deschis zilnic.

Cum a fost pana la urma cu Autostopul? A fost bine? A fost rau? Ne-a costat 5,5 Euro. 2 Euro Biletul de Tramvai si 3,5 Euro Biletul de Tren pana la Girona. Un autobuz din Montpellier la Girona ne-ar fi costat 15-20 Euro. Depinde cand cumparam biletul. Eu spun ca a meritat. A fost amuzant. Vremea a fost buna. Dar da, a fost un pic obositor. Poate eu m-am stresat mai mult pentru ca nu stiam cat de mult ii place Andreei aceasta activitate. Nu voiam ca ea sa aibe neplaceri si evenimente neplacute. Dar per total, i-a placut. Si mie mi-a placut.

Daca va recomandam si voua, celor care ne cititi sa faceti asta? Da! Recomandam. Vestul Europei e un loc super fain de facut Autostopul. Si pe Autostrada, dar si pe drumurile nationale. Dar sa fiti cu minte deschisa, sa aveti timp, sa nu va grabiti si sa aveti intotdeauna vreo solutie de rezerva. Asta inseamna, ori bani ca sa te cazezi pe undeva, ori cort ca sa dormi pe undeva. Pana la urma, trebuie sa vrei si ajungi oriunde. Si oamenii buni vor veni la tine!

P.S. Daca esti fata si vrei sa faci Autostopul, am aici un articol dintr-un blog al unei tipe care a facut super mult Autostop prin toata lumea. Hitchhiking tips for women