Prima noastra vizita in Iasi a avut loc in 2016. Ce moment mai prielnic pentru a vizita localitatea aceasta cu pregnant iz romantic decat in Luna de Miere? Desi n-am stat mult atunci, cam 1 zi si jumatate sa zicem, ne-a placut. Ne-a atras aerul tineresc datorat atmosferei universitare, dar si melancolic, totodata, pe care il emana strazile si vechile case ale unor familii cum astazi mai putem intalni doar in cartile interbelice. Lumea aceea a murit, dar pe Otilia lui Calinescu o mai puteti intalni efemer in cateva cartiere bucurestene si pe vechile strazi din spatele cladirii Universitatii de Medicina din Iasi.
Astazi, in Romania se vorbeste in general despre vestul tarii. Cluj, adica clar, Clujul e fruncea, cel mai cel oras din tara, nici n-ai cum sa contrazici aceasta axioma, Oradea, da…Oradea…ce frumos…da, apoi se mai vorbeste un pic de Timisoara si cam asta a ajuns pe la urechile mele. Dar de Iasi nu spune nimeni nimic. Unul din motive este ca oamenii de aici nu au o autostrada. Drumul E85 este pentru cei curajosi si cu credinta, iar trenul face cat facea si pe vremea lui George Toparceanu. Care George Toparceanu, a locuit la Iasi, a fost prizonier de razboi in Bulgaria si a fost mult mai mult decat autorul celebrei lucrari Balada a unei greier mic. De aceea trebuie sa-i vizitati Casa Memoriala din Iasi.
3 lucruri despre Iasi
I. Am ajuns la Iasi in 2016 si am savurat o ceșcuță cu licoare neagra la o draguta cafenea cu specific hipsteresc unde m-au servit niste baieti pe treaba lor, foarte…cum sa zic…si hipsteri, aranjat, dar nu fandositi, si mai ales foarte impacati cu tot ceea ce sunt! Deci da, cam asa mi s-au parut oamenii in Iasi la prima vizita, asumați.
II. Ce ne-a mai placut atunci a fost accentul. Ni s-a parut ca lumea aici vorbeste cu si mai mult accent moldovenesc. Dar iarasi, acesta este un lucru bun in opinia mea, e bine ca oamenii sa aibe accent si sa se mandreasca cu el, asta arata ca ei vin de undeva. Asta mi-a zis-o un strain candva, că sa nu mi fac probleme ca am accent est european. L am ascultat, si astazi tot ca Iliescu vorbesc.
III. Alt aspect de care imi amintesc cu mare drag de la vizita noastra din Iasi din 2016 a fost felul in care lumea se raporta la Sfanta Cuvioasa Parascheva. Cu totii am fost bombardati de stirile cu nesfarsitele cozi de la Iasi din luna octombrie cand tot felul de băbuțe stau zeci de ore la coada. Bref, mergem si noi sa vizitam Catedrala Mitropolitana, aflata pe principala strada pietonala a orasului, o veritabila artera, o aorta mai bine spus a acestui frumos oras. Era o zi de Vineri, era dupa-amiaza, dar ce sa vezi, culmea, era coada pentru inchinarea la Moastele Sfintei Parascheva. Am asteptam cam 15 minute din ce imi amintesc, si am trecut si noi pe la Sfânta. Eu pot spune ca aceea experienta a fost una pozitivă si plăcută, luminoasă sa zicem. Dar nu aici voiam sa ajung. M-a uimit componenta sociala a inchinatorilor din biserica: tineri aranjati, tinere imbracate frumos si atragator, oameni de 40 ani, batranele, mame cu copii. Se vedea clar ca erau localnici, ca erau oameni care poate ca erau in trecere, spre o iesire in oras sau spre casa, si care au trecut un pic pe la Sfanta Parascheva pentru a se ruga… Ulterior am discutat cu colegi medici din Iasi care mi-au confirmat relatia de prietenie pe care o au ieseni cu Sfânta.
Deci cam cu asta mi-a ramas in minte Iașul in 2016. Relaxare, accent, asumare, credinta, tinerete, melancolie.
Revelion spontan
Dam pe repede inainte si ajungem in 2020. Pandemie, etc, stiti si voi ce s-a intamplat anul acesta. Decembrie 2020, incepe vaccinarea, iar noi inca nu facusem COVID anul acesta. Ce sa facem de Revelion? Mergem sa ne inghesuim cu alti oameni cu statut epidemiologic incert? Hmm… e pacat de vaccinul acesta pe care il facem acum, ce ar mai fi sa facem COVID intre doze? Ar fi pacat. Asa ca ne uitam pe Hoteluri prin tara. Cautam hoteluri mai de 4 stele, acestea oferind avantajul (cel putin teoretic) unei igienizari mai bune, unui mic dejun luat in camera, unui contact redus cu personalul s.a.m.d. Pretul nu era asa relevant, caci urma sa stam doar 2 nopti. Erau cam 3-4 variante fezabile in Iasi: Grand Hotel Traian si Hotel Unirea aflate in centru, Hotel International aflat langa Palas si Hotel Spa Pleiada aflat undeva mai departe, dar acela era cel mai de fite si nou si cu de toate. Desigur ca alegem sa stam in centru si sa nu folosim masina deloc, asa ca oscilam intre Grand Hotel Traian si Hotel Unirea. Cumva mai scump la Traian cu 20 lei ca la Unirea, iar la Unirea aveai si Piscina. Pana la urma, alegem Grand Hotel Traian unde cu 280 lei pe seara aveam sa stam intr-o camera superba (camera deluxe) intr-un hotel vechi de aproape 140 ani despre care stim ca a fost proiectat de Gustave Eiffel.
Revelionul ca celebrare, petrecere, nu ne emotiona foarte tare. Stim sa petrecem si in doi. Initial ne gandeam sa facem Revelionul la niste prieteni ai caror parinti locuiesc intr-o comuna din judet, dar faptul ca se aduna mai multa lume la eveniment ne-a facut sa ne prelungim sederea in Iasi cu inca o seara. Cumva totul a fost spontan. Ca sa va faceti o idee, ne-am hotarat cu 1 zi inainte sa plecam la Iasi, pe 30 decembrie. Andreea doar ce iesea din garda. Puteam sa stam doar 2 nopti plecati pentru ca pe 1 ianuarie eu urma sa fiu in tura de noapte la spital. Deci pentru noi a fost o aventura acest drum pana la Iasi, dar cu toate ca a fost obositor si ca am condus mult, a meritat pe deplin, o sa tinem minte multa vremea aceasta mica escapadă in Iasi la cumpăna dintre ani.
Ca tot vorbeam de Revelion. Ne-am cumparat frumos din Mega Image cateva bunătățuri si o sticla de șampanie (ceva colectie din pivnitele Rhein de la Azuga – foarte buna), iar seara ne-am delectat cu somon, brie frantuzeasca, humus si alte mizilicuri. Ne-am uitat la James Bond – From Russia with Love pe HBO Go, a carui actiunea se petrece in mare parte in Istanbul, un fel de film reclama al orasului de pe Bosfor. Ora 24 ne-a prins vorbind pe Whatsapp cu baietelul nostru, TAI, si bunicii din Constanta care se bucurau de numeroasele artificii din cartier. Suprinsi am fost si noi sa vedem ca el era entuziasmat nevoie mare de bubuiturile si luminile artificiilor. Din pacate pentru noi, desi vederea din camera noastra era una superba, inspre Palatul Culturii si Bulevardul Stefan cel Mare, fiind la etajul 1 si fiind fix in centrul orasului, nu am beneficiat de spectacolul pirotehnic oferit de cetatenii din cartiere.
Iașul turistic
Sa ne plimbam prin Iasi timp de 2 zile a fost un cadou de care ne-am bucurat la maxim. Pe alocuri mi se pare similar cu Bucurestiul, aceleasi strazi si aceleasi alei cu grad ridicat de melancolie, cu borduri vechi crapate, cu case renovate, cu case prabusite, cu cate o ceainarie aparuta de nicaieri pe vreo straduta. Pare un loc frumos sa te indragostesti la 17-18-19 ani. Sa te plimbi de mana cu aleasa/alesul in timp ce afara este friguț si caldarâmul umed.
Obiectivele principale turistice in Iasi sunt destul de clare si evidente. Se intampla ca sunt destule si diverse. Voi incerca o enumerare succinta in ordinea numerelor de pe tricou.
Palatul Culturii
Ceva mai emblematic pentru Iasi nu cred sa existe. Ba da, ar fi Sfanta Parascheva, dar cum trebuie sa pastram o pojghita de laicitate, nu o punem pe primul loc. Acest superb palat, ce a fost renovat de curand (cand am fost noi in 2016 in Luna de Miere era proaspat redeschis), se afla pe locul vechii curti domnesti. Astazi, Palatul Culturii este muzeu. Un muzeu frumos, proaspat, bine amenajat, cu expozitii diverse. Pe langa asta, te poti poza in cateva sali foarte frumoase si chiar vizita si turnul cu ceas.
In spatele Palatului se afla Palas Mall, in care noi nu am intrat in 2016 decat pentru a cumpara de ale gurii, dar ce ne-a placut in mod deosebit era zona de iarba verde plina de oameni tineri si relaxati ce gustau bunatati de la food-truckurile din zona special amenajata.
Tot langa Palatul Culturii se afla si Muzeul „Sf. Ierarh Dosoftei – Mitropolitul”. Este o veche casuta luata din vederile din Sarajevo. Aici a fost sediul celei de a 2a tiparnite din Iasi. Dosoftei (1624-1693) este considerat primul poet național și primul versificator al Psaltirii în tot răsăritul ortodox, unul dintre cei mai mari cărturari din cultura română, mitropolit al Moldovei (1671-1674, 1675-1686).
Manastirea Sfintii Trei Ierarhi si Catedrala Mitropolitana
In aceeasi zona centrala, de-a lungul strazii pietonale Stefan cel Mare, un fel de aorta a turismului iesean, se afla Biserica Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, ctitorita de Vasile Lupu pe la 1637, si pe care eu o consider o capodopera din punct de vedere estetic, arhitectural si decorativ. Ar fi de discutat despre cat de mare sef a fost Vasile Lupu. Noi discutam mult despre domnitorii razboinici sau martiri, dar oameni precum Dimitrie Cantemir, Vasile Lupu sau Matei Basarab ar trebui sa fie la fel de stimati pentru realizarile lor din acea perioada.
Langa, la 2 pasi, se afla Catedrala Mitropolitana, construita in secolul XIX in stil baroc, pictata de Gheorghe Tatarescu, ceea ce o face sa fie deloc bizantina, aducand cu bisericile din Vestul Europei. In interior se afla Moastele Sfintei Parascheva, protectoarea Moldovei, cea pentru care are loc aici in Iasi poate cel mai mare pelerinaj din Europa de Est.
Manastirile Fortificate din oras si imprejurimi. Golia, Galata si Cetatuia.
Manastirea Golia cu al ei celebru turn a fost vizitata pe inserat cand se cam inchisese cu totul ce era de vizitat. Astfel ca n-am intrat in turn sau in biserica. Dar arhitectura bisericii este speciala, fiind o imbinare a stilului bizantin cu cel baroc. Frumoase momente am petrecut in tihna in aceea seara in curtea manastirii privind biserica luminata de luna de pe cer.
Manastirea Cetatuia a fost tinta noastra in urma cu 4 ani. Auzisem eu ca in Iasi exista o manastire in afara orasului, pe dealuri. GPS ne-a adus aici si am ramas impresionati de constructie. Nu este cu nimic mai prejos decat celebrele manastiri din Bucovina. Ziduri fortificate, o biserica impunatoare, o curte verde si dichisita. Interiorul bisericii a fost pictat de mesteri aromâni, fratii Gheorghe, Dima si Mihai din Ianina. In 2016, am cumparat niste vin de aici pe care l-am daruit apoi cu drag mai departe.
Manastirea Galata nu a mai fost vizitata de noi, desi era in plan si am trecut pe langa ea in repetate randuri. Este manastirea de maici, fata de cele enumerate mai sus in care vietuiesc calugari. Pozele sugereaza ca este un asezamant cel putin la fel de frumos precum Golia si Cetatuia.
Pietonala Stefan cel Mare
V-am tot zis de strada Stefan cel Mare care este pietonala in mare parte, sau cel putin in partea care conteaza. Tot timpul anului in zona vis-a-vis de Primarie, de Teatrul Vasile Alecsandri si de Mitropolie, se afla tot felul de casute ce vand diverse pentru turisti. De la obiecte, la mâncărică, la vinuț si ce mai este necesar calatorului care se relaxeaza.
Ceea ce ne-a placut foarte tare a fost ca orasul era frumos impodobit pentru Craciun si Anul Nou. Nu stiu cate orase din Romania au fost frumos decorate, macar in zona centrala. Stim doar ca la Iasi am simtit si noi un pic de normalitate, am privit un brad frumos impodobit, ne-am plimbat pe o strada frumos luminata si ne-am bucurat. Acum prin țară vine un aer de austeritate, de economie. “Ce lumini de Craciun?!?! Avem nevoie de gradinite, scoli si altele!!!” Desigur, lumea aplaudă caci cumva, sunt spuse lucruri corecte. Astfel de atitudini s-au mai intalnit de-a lungul istoriei. Un exemplu celebru avem aici.
Piata Unirii, Muzeul Unirii si strada cu anticariate
Continuand pe pietonala, ajungi la un moment dat in Piata Unirii, unde se afla Hotelul Unirea si Hotelul Grand Traian. Aici se desfasoara anual festivitatiile cu ocazia Unirii Principatelor pe 24 Ianuarie.
Din Piata Unirii se ajunge imediat pe strada Lapusneanu, faimoasa pentru celebrele sale Anticariate. Galeriile „Dumitru I. Grumăzescu” reprezinta sufletul si esenta zonei. Celebrul anticar Grumazescu a decedat in 2018, dar magazinul sau exista in continuare si este gestionat de familia sa.Cand am aujuns noi aici, in dimineata zilei de 31 decembrie, totul era inchis si nu dadea semne de redeschidere. Nu prea multa lume cumparara carti de la anticariate in ajun de An Nou.
Muzeul Unirii se afla in intr-o veche casa boiereasca, ce a fost resedinta domneasca pe vremea lui Cuza si resedinta regala in timpul sederii la Iasi a Regelui Ferdinand. Muzeul a fost renovat de curand si incearca sa recreeze atmosfera din a 2a jumatate a secolului XIX. Unele obiecte apartin domnitorului Cuza si sotiei sale, Elena. Cu vizitarea sa ne-am inceput noi ultima zi a anului 2020. Aici am descoperit ceva foarte inteligent, anume un fel de suport pentru tacamurile folosite la masa, pentru a nu mai fi nevoit sa le lasi pe servetel sau pe marginea oricarei farfurii precum mujicii.
Parcul Copou, Bojdeuca lui Creanga si Muzeele Literaturii Romane
Iașul este despre literatura. M-as intoarce la Iasi si as sta 2 zile doar vizitand numeroasele case memoriale imprastiate prin oras. Aceasta activitate trebuie sa o faci la picior, caci astfel mergand in cautarea lor vei descoperi tot felul de frumoase imobile si stradute cochete. V-am zis ca pe alocuri este mai frumos ca in Cotroceni?
Parcul Copou este un must. Trebuie sa va pozati neaparat cu Teiul lui Eminescu. Am facut-o si eu anul acesta cand am plecat sa alerg pe 1 Ianuarie. Am zis sa incep anul cu spor, asa ca la 8:30 ma pozam la Tei in Copou. Fenomen interesant…in parc era ceata, caci este mai la inaltime fata de centrul orasului. Drumul pana la Parcul Copou trece pe langa Universitatea Gheorghe Asachi, sediul faimoasei Bibliotecii.
Tot prin zona se afla si Sediul Central al Muzeului Literaturii Romane, acum inchis pentru renovare. Intrati pe site accesand linkul acesta si veti putea vedea programul, adresa, tarifele de intrare in toate muzeele si casele memoriale ce țin de literatură. Noi am vizitat Bojdeuca lui Creanga, Casa Memoriala a lui George Toparceanu si Casa Memoriala a lui Mihai Codreanu.
Bojdeuca lui Creanga a fost prima casa memoriala din Romania si a fost inaugurata in timpul Primului Razboi Mondial, in timp ce toata tara era refugiata la Iasi caci nemtii ocupasera Bucurestiul. Am ramas impresionant ca in acele vremuri teribile, oamenii de cultura din Iasi au facut eforturi pentru inaugurare si amenajare bojdeucii. Se spune ca aici a compus Mihai Eminescu Sara pe deal. Tot aici a si murit Ion Creanga pe 31 decembrie 1989. Alta picanterie este ca avea foarte multe pisici si manca foarte mult. Dar pentru toate acestea merita sa vizitati, iar muzeograful va va prezenta toate aceste lucruri.
Casa Memoriala a lui Mihai Codreanu se afla intr-o zona in care casele costa cam 400.000 euro. Noua ne-a placut zona si voiam sa ne mutam cateva case mai incolo, dar apoi am aflat preturile si ne-am dus acasa. Mihai Codreanu a fost un poet, mason, si mai multe intre timp. Are un set de cescute de cafea decorate cu cranii, primit cadou cand a intrat in Masonerie. Care este relevanta ca este in masonerie? Nu stie nimeni pana la urma. In Romania sunt multi masoni, pana la urma nici nu mai este mare smecherie. Unde mergi, dai de un mason. Dar revenind la casa, cum era si de asteptat, o bucata frumoasa de trecut frumos pastrata de muzeografi. Pana si plapuma este putin ravasita, de parca stapanul casei doar ce s-a dat jos din pat.
Vizitarea Casei Memoriale a lui George Topârceanu m-a atras caci citisem de curand o carte aparuta la Humanitas cu memoriile sale din razboi. Din fericire, se pare ca am gasit cartea online pe siteul Humanitas. Astfel am descoperit un om cu un deosebit simt al umorului, un om viu, un om de lume. Nu un simplu poet care a scris doar Balada unui greier mic, cum eronat credeam in prealabil. Pun pariu ca nu stiati ca el si Otilia Cazimir au fost oarecum un cuplu. Spun oarecum caci el era mare gagicar. Doamna muzeograf compenseaza cu brio spatiul mic al casei memoriale. Daca toti si-ar face treaba precum si-o face doamna muzeograf, am duce-o cu totii mai bine. De aici am cumparat 2 carticele mici. Una despre George Toparceanu, un fel de biografie scrisa intr-un mod amuzant, iar cealalta, Minunile Sfântului Sisoe, o carte neterminata, dar foarte amuzant si actuala deopotriva. Ambele sunt publicate de Editura Muzeului Literaturii. Puteti arunca un ochi la ce are de oferit editura aici. Si daca tot ne-am apucat, niste teatru radiofonic. Si un pic de Wikipedia despre Topârceanu.
Restaurante
Fiind pandemie, nu prea am mancat in restaurant, ci mai mult pe brânci. Dar am stat intr-o seara in acele terase cu incalzitoare si paturi unde am mancat paste bune si altele. De acolo am plecat direct la Hotel caci cam inghetaseram. Dar am tot primit recomandari de restaurante. Unul dintre ele este La Conac. Pare ceva foarte frumos si special. Am trecut pe langa el, fiind aproape de Casa lui George Toparceanu, dar era inchis caci pandemie.
In prima noastra vizita, am mancat intr-un loc mega basic, dupa bugetul nostru de studenti care inca nu aveau salariu.
Drumul
Drumul pana la Iasi dureaza cam 5 ore, daca nu faci prea multe opriri. E85 pare intimidant, dar totusi se circula bine. Cu grija, fara eroisme. Cu trenul faci un pic mai mult, iar cu avionul foarte putin. Instantanee de pe drum si de pe niste drumuri secundare din judet.
Concluzie
Nu multi se plimba pe la Iasi si il descopera in calitate de destinatie turistica. Cam toti care ajung aici sunt placut impresionati. Adevarul este ca ajungand aici descoperi un pic din istoria Romaniei asa cum am invatat o la scoala, cu domnitori, cu poeti, cu scriitori. România modernă s-a construit cu oameni de pe aceste meleaguri. Si trebuie sa cunoastem lucrul acesta.
Cred ca mi-ar fi placut sa fiu student pe aici.
Bonus: la plecare am vizitat repede si Râpa Galbenă. Faimoasa Râpa Galbenă. O tot lasasem mai incolo, mai incolo. Am parcat masina repede, am facut un selfie, o poza si am plecat spre Bucuresti. Imi dau seama ca este inca un alt frumos din acest oras. Probabil si fotografiile de nunta arata frumos.
Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.
Spor la calatorit!
Spor la calatorit!
Lasă un comentariu