Grenoble – O poveste despre tineret si un anume “mode de vie”.

Grenoble este primul oras in care am ajuns in periplul nostru semi-ciclist prin Savoia. Dorinta noastra de a vedea Grenoble era veche. Dupa 2 tentative esuate de a face autostopul pana acolo (desi intre noi fie vorba, eram 3 oameni si am stat 15 minute, iar apoi ne-am decis sa plecam la Auchan ca sa ne cumparam cele necesare pentru urmatoarea saptamana ), am ajuns si noi in Grenoble, din Lyon pana aici fiind cam 100km.  

Atat de aproape, dar totusi atat de departe. Grenoble a fost povestea unui oras aflat la poalele muntilor, fermecator, deosebit, dar cu anumite lucruri care i-au stricat savoarea. Ce anume, veti vedea in cele ce urmeaza.

Unde este Grenoble?

Grenoble este capitala departamentului Isere. El este situat langa Parcul Natural Regional Chartreuse si Parcul Natural Regional Vercors. De aceea este si numit capitala Alpilor. Cu toate acestea, este cel mai plat oras din Franta, el fiind construit intr-o vale, o veche mlastina. Deci un super oras pentru biciclete.

Dar sa va povesesc ceva mai interesant despre acest Grenoble. Este capitala provinciei istorice Dauphine. Aceasta provincie facea la un moment dat parte din Sfantul Imperiu Roman, pana cand Regatul Francez a inceput sa devina din ce in ce mai influent si sa traga de partea sa acest ducat. Cum Dauphine inseamna Delfin, probabil va este familiar termenul de Delfin cand va ganditi la istoria Frantei.

Cand un anumit Humbert II, mai marele Dauphine-ului, a devenit supus al Frantei in 1349, el a cerut ca pe viitor, printul mostenitor al Frantei sa fie numit Delfinul (Le dauphine). A fost conditia pusa de el. Cumva, nefiind un mare istoric, mi-e putin greu sa explic o situatie pe care nici eu nu am prea inteles-o cum trebuie. Cumva, regiunea Dauphine urma sa fie administrata de Delfin, adica de printul mostenitor al Frantei, dar teoretic, ea inca era parte din Sfantul Imperiu Roman. Lucrurile au mers in felul acesta pana in timpul domniei lui Ludovic XIV, Regele Soare, care a incorporat de facto regiunea in Regatul Francez si a pus punct autonomiei regiunii Dauphine.

De ce v-am povestit toate acestea? Pentru ca mi se par lucruri interesante si pentru a vedea si voi cat de alambicata este istoria Frantei.

Tinerii liberi

Ok. Sa trecem la Grenoble si la ce a insemnat el pentru noi. V-am spus in articolul acesta cum am plecat pe fuga din Lyon spre Grenoble dupa ce o romanca de pe Couchsurfing ne-a raspuns imediat si ne a zis ca putem veni fara probleme la ea la camin. Asa ca am ajuns pe la 3 in orasul de la poalele Alpilor. Dupa ce am mers cam jumatate de ora pe bicicleta cu tot cu opriri, am ajuns la marginea orasului, mai exact in campusul universitar in care locuia gazda noastra care ne-a intampinat super lejer, de vara, mergand desculță pana la statia de tramvai unde aveam noi rendez vous. Am mers la camin, ne-a aratat camera ei unde locuia si am inceput sa vorbim despre diverse.

---

Voi incerca sa fac o mica paranteza despre gazda noastra si stilul de viata pe care il practica. Fac acest lucru pentru ca sederea noastra in Grenoble s-a izbit destul de mult de aceste lucruri si merita mentionate.

Ea era o tipa de 19 ani, din Hunedoara, venita in Grenoble sa studieze Geologia. Nu neaparat pentru ca iubea maxim geologia sau Alpi, dar pentru ca i s-a parut interesanta si a putut sa aplice sa studieze in Franta. Primeste pentru faptul ca este studenta in Franta 500 Euro bursa. Ceea ce este nu foarte mult, dar salveaza mare parte din ei. Ea a calatorit super mult cu autostopul dupa ce a facut 18 ani si este o tipa tare. Hardcore am putea spune. Totul bun si frumos pana aici, ne potrivim, dar desigur ca noi nu suntem atat de hardcore. Noi nu facem dumpster diving, adica nu reciclam mancarea din supermarketuri, nu protestam pentru nu stiu ce nebunie si dormim cateva zile intr-o padure alaturi de alti anarhisti, nu mergem la marsuri gay pentru a sustine iubirea (nici daca am fi nu cred ca am merge), nu dormim pe strada in saci de dormit si nu cersim bani trecatorilor doar pentru ca suntem tineri si nelinistiti, iar lumea moderna este rea si nasoala. Nici gazda noastra nu dormea pe strada in saci de dormit si nu cersea pe strada, dar era o persoana care traia dupa un anumit model si cunoastea multe persoane al caror stil de viata era super extrem ca acesta. Poate spun prostii acum, poate asa am vazut-o noi atunci, poate noi nu intelegem nimic, poate acum ea s-a schimbat. Avea doar 19 ani. Peste 5 ani, ea poate fi o cu totul alta persoana.

Daca prin ceea ce am spus pana acuma, am facut poate o impresie mai putin placuta despre gazda noastra, dar nu este asa. Cat a stat cu noi ne-a gatit, ne-a lasat camera ei, cu tot cu un pui de pisica mai nebun, ne-a dat tot felul de informatii si am purtat discutii interesante. Interesante si intrigante. Fusese in Islanda, facuse autostopul pe acolo, dumpster diving, tot ce trebuie. Frumos. De ce sa mint? Mi-ar placea si mie poate sa fac asta. Mi se potriveste? Poate. Poate mie. Dar noua, mie si Andreei, poate ca nu ni se potriveste. Pe aceasta cale, ii uram mult succes in ceea ce face, sa isi traiasca viata cum trebuie si cum vrea si sa nu ii pese prea mult de ce spun ceilalti.

Si ca sa inchei cu o mica idee dezbatuta in timp ce eram la camin si povesteam, eu mi-am dat cu parerea despre acest dumpster diving si modul acesta de a trai fara bani, ca fiind ceva un pic asemanator cu ce fac politicieni si oameni influenti care au acces la anumite resurse ( pentru ca si ca sa faci dumpster diving, trebuie sa stii ce supermarketuri te ajuta si sa nu enervezi pe alti băeți care fac acelasi lucru ca si tine). Tipa mi-a raspuns: Da, poate este la fel, dar noi dam si altora. Intr-adevar, in aceea seara am mancat croissante de la patiserie si tocanita de legume facuta din ingredinte reciclate.

P.S. Ca sa se inteleaga cu dumpster diving-ul in strainatate si reciclatul produselor. Acolo, daca ceva se strica in piata, sau e putin lovit, oamenii o dau deoparte si la final, le lasa pe caldarâm. La supermarket, ambalajele lovite un pic, sunt aruncate la gunoi. Daca dintr-un cofrag de ouă se sparge unul, este aruncat cu totul. Nu va imaginati ca lumea mananca mancare stricata. Potoliti-va ca nu e chiar asa. Chiar si eu, odata, in Lyon, ajungand la piata de pe malul raului Saone la final de program, dupa ce am cumparat ce voiam, am luat si 15 banane lasate de un comerciant pentru ca aveau zone in care se innegreau un pic. Este vreo diferenta intre acest lucru si momentul acela cand te duci la Mega Image si iei la promotie ce sta sa expire? De pret poate, dar faci acelasi lucru pana la urma. Ideea este aceeasi.

Asadar, de ce v-am batut atat la cap cu acest stil de viata? Pai pentru ca atat de multi punkisti si tineri frumosi si liberi ca in Grenoble nu am vazut nicaieri. Intr-un fel, este revolta lor fata de sistem. Vor sa fie rai si sa distruga tot. Sistemul e rau. Iubirea va salva lumea. Sunt peste tot in Europa, in marile orase. Unii dintre ei drogati, unii agresivi, unii se si bateau, chiar in partea istorica. Centrul orasului era plin de baietii care stateau cu cainii dupa ei (cine nu a fost in Vest si nu i-a vazut nu isi poate imagina despre ce vorbesc), imbracati cum pot si ei si fiind “liberi”. Vedeti si voi ca tot ce vine din Vest acum o arde cu libertate si egalitate si eventual fraternitate. Devizele Revolutiei Franceze.

Cam despre asta a fost vorba in Grenoble. Despre noua generatie, despre noul tineret care se revolta si despre vibe-ul neplacut care a planat asupra zilei din cauza acestui stil de viata, care aici, in Grenoble, ne-a fost aratat cu totul. In toata lumina lui. Si nu, nu consider ca emigrand in tarile vestice copiii mei vor avea o viata mai buna si o educatie mai buna.

Despre Grenoble

Chiar daca ne-am lovit de anumite lucruri, totusi ne-am bucurat de oras. Grenoble are 2 mari atractii. Centrul vechi si Bastilia, adica cetatea care apara orasul de invadatori răi.

Orasul este impartit in centrul vechi si centrul nou. Pe de o parte sunt cladirile construite inainte de secolul XIX, dar si cladirile impunatoare in stilul acela parizian cu bulevarde largi care fac deliciul plimbaretului prin oras. In afara de a te plimba si a casca gura, nu prea pot sa recomand ceva anume pentru ca nu am avut timp sa descopar cum trebuie.

Catedrala orasului, in reconstructie cand am trecut noi pe acolo, veche de peste 1000 de ani si construita in stil romanic.

Ar mai fi Muzeul din Grenoble, este un muzeu de arta destul de potent si recomandat de multa lume, dar noi nu ne-am mai dus sa il vedem pentru ca deja vazusem prea multe muzee de arta pe parcursul sederii in Franta.

Un muzeu pe care consider ca este nevoie sa il recomand este Muzeul de Arheologie. Construit intr-o veche biserica care a fost dezafectata, au fost realizate sapaturi sub biserica si au fost descoperite multe ramasite ale vechilor asezari romane. Nu am fost aici din pacate, dar chiar mi as dori sa ajung. Pozele cu altarul bisericii si ruinele de dedesubt sunt extraordinare. Muzeul este localizat tot pe partea dreapta a raului Isere, adica pe aceiasi parte ca si Bastilia.

Muzeul lui Stendhal este o alta atractie a orasului, celebrul autor al romanului Rosu si Negru. Mie mi-a placut foarte mult aceast roman si m-am entuziasmat si mai tare atunci cand am ajuns in Besancon si am putut vizitat fortareata in care a fost inchis Julien Sorel. Tot in Grenoble gasiti si apartamentul in care s-a nascut Stendhal. Din ce am citit, nu am inteles daca este deschis sau nu…

Pe langa Muzeul lui Stendhal, gasiti un parculet dragut ( Jardin de Ville ) in care lumea sta la picnic si o arde frantuzeste, chiar in fata fostei primarii a orasului, Ancienne Mairie. Cred ca e locul din Grenoble care mi-a placut cel mai mult.

Hala Saint Claire este construita pe la 1874 si inca este un loc foarte popular de facut cumparaturi duminica si gustat tot felul de specialitati locale.

Ultimul obiectiv major din oras este fostul Palat al Parlamentului din Dauphine. Acum este sediul Oficiului de Turism din Isere. Pana in 2002 fusese Palatul de Justitie al orasului. Cladirea este foarte frumoasa, jumatate din ea este construita in stil renascentist, jumatate in stil flamboiant.

In fata Palatului este o statuie impresionanta cu un cavaler care tine o sabie si se chinuie. De ce sa va mint, habar nu aveam atunci cine este acest Gigel…de aceea scriem noi articole, ca sa aflam lucruri noi despre orasele in care am mers. Pe moment, te impresioneaza multe lucruri, dar apoi uiti de ele. Asadar, statuia este a lui Pierre Terrail, un super mega ultra cavaler. El era supranumit Cavalerul fara frica si fara repros. Le chevalier sans peur et sans reproche. 

Bastilia este separata de oras de raul Isere. Mie imi plac foarte mult orasele care au un rau sau ceva apa in componenta lor, mai ales atunci cand se imbina frumos. Grenoble nu face exceptie de la regula, iar Isere este un rau nervos. Se vede ca nu a coborat de mult timp din munti si inca nu s-a domesticit.

Odata ce treci raul, eventual peste cel mai vechi pod din Grenoble, Podul Saint Laurent, care multa vreme a fost singurul pod peste Isere, incepi sa urci pe scari spre fortareata. Pe drum, dai de Muzeul Dauphinois. Noua ni s-a parut un super muzeu, relaxat si cu tot felul de expozitii. Afli multe despre ce se intampla in regiune. Un muzeu regional si care iti umple timpul intr-un mod foarte placut. Muzeul este gratis. Uitasem sa spun ca este adapostit de o fosta abatie, lucru care ii sporeste atmosfera de calm si liniste.

Dupa ce treci si de Muzeul Dauphinois, incepi sa urci incet dar sigur spre Fortareata. Pe tot parcursul urcarii, ai parte de privelisti extraordinare. Muntii sunt extraordinari in aceasta zona, iar orasul este superb. Se poate vedea atat dezordinea constructiilor din centrul vechi, cat si bulevardele largi cu cladiri maiestuoase. Desigur, in departare, poti vedea si blocurile socialiste specifice periferiilor franceze.

Destul de salbatic traseul spre Bastilia. Chiar daca ajungi destul de repede la primele fortificatii, de abia atunci incepe partea frumoasa. Vei mai petrece inca 45 de minute prin fortificatii, urcand pe scari interioare si imaginandu-ti cum ar fi fost sa fii un soldat in acel loc. Tocmai de aceea noi va recomandam sa nu luati celebrul teleferic pana sus. Tot o emblema a orasului, telefericul tip “bule” te poate duce imediat sus. Dar noi va recomandam sa urcati pe o parte si sa coborati pe alta. Asadar, noi am urcat pe drumul care vine dinspre Muzeul Dauphinois, iar apoi am coborat pe drumul care pleaca de la Grotele lui Mandrin, care ne-a scos chiar la Porte de France. Astfel, am acoperit cat mai mult din munte. In total, e o diferenta de nivel de cam 200m la urcare. Nu e putin, dar nici imposibil, drumul fiind super accesibil.

Nu o sa va mai plictisim cu multe informatii despre Bastilia. Pozele vor spune multe. Initial, primele asezari defensive au aparut pe dealul care pazeste orasul din secolul XVI. Dar marea reconstructie si imbunatatire a Bastiliei s-a produs in secolul XIX, nu in timpul lui Vauban (secXVII), mare arhitect francez, care a proiectat foarte multe cetati si sisteme defensive. Defapt, fortul a fost construit ca sa apere regiunea de Ducatul de Savoia. Cu toate acestea, niciodata dupa ce Bastilia a devenit ceea ce este astazi, nu s-a mai purtat vreo batalie. Dar morala povestii este ca armata trebuie sa fie puternica nu pentru a purta razboaie, ci pentru a mentine pacea.

Pe platforma de sus a fortaretei sunt destule panouri explicative in legatura cu ce vedem dar si cu istoria locului.

Dupa ce am stat ceva sus si am cunoscut o romanca super care locuieste in Germania si care de atunci ne urmareste blogul, am plecat spre oras. Voiam sa mai vedem si centrul un pic inainte sa se intunece de tot.

De fapt si de drept, noi am vizitat initial Bastilia si apoi orasul vechi. Dupa ce am vizitat orasul si s-a lasat seara, ne-am mai plimbat putin cu bicicleta prin oras. Ne-am si pierdut chiar, caci nu aveam internet pe telefon si am haladuit prin periferii. Vom posta cateva poze cu alte lucruri faine din oras si ce ne-a mai impresionat pe noi.

Cum ajungem si ce mai facem pe acolo

Grenoble este aproape de Lyon, dar si de Torino. Gasesti autobuze Torino Grenoble pe la 15 -20 Euro. Grenoble are si aeroport unde aterizeaza Wizz Air, dar nu din Romania. In zona Grenoble, ai atat de multe lucruri de facut. Iti trebuie masina sau o bicicleta si nu te plictisesti o luna intreaga. Muntii sunt la dispozitia ta, lacuri glaciare, tot ce vrei. Timp si bani sa ai.

Grenoble este un oras dragut, un oras universitar, un oras unde ai ce face. Un oras din care poti evada oricand si poti ajunge in mijlocul Alpilor oricand. 

Articole din Savoia cicloturistica

• Un tur prin Savoia pe bicicleta -Lacul Bourget si Chambery
• Grenoble – O poveste despre tineret si un anume “mode de vie”.
• Annecy – Munti, lacuri si oameni deosebiti

Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.

Spor la calatorit!

Spor la calatorit!