Gibraltar – O aventura la capatul Europei

 

Gibraltar era cunoscut in mitologia greaca ca si Calpe, unul dintre Pilonii lui Hercule care marca sfarsitul Marii Mediterane cat si a lumii cunoscute. Celalalt pilon este ori Muntele Acho din Ceuta ori Muntele Jebel-Musa, situat pe teritoriul Marocului, munte pe care il puteti vedea in minunata priveliste de pe varful stancii.

Este un loc unic, cu o adevarata comunitate fidela Marii Britanii de peste 300 de ani, aflat in Peninsula Iberica. Si are si niste locuitori speciali pe care nu ii puteti gasi nicaieri in alt parte in Europa.

In Marea Britanie nu am ajuns inca, dar sa va povestesc despre cum am ajuns aici.

Cand am plecat in vara anului 2014 in Spania singura, in stagiul meu de practica de vara in Sevilla, ma gandeam ca majoritatea peripetiilor din excursiile pe care le facem sunt datorate lui Traian. Eu in general sunt mult mai calculata, imi planific din timp ceea ce am de facut si in mare merg conform planului meu. Eh, s-a dovedit ca prima mea aventura cu plecare din Sevilla, din primul weekend dupa ce  tocmai ajunsesem acolo, avea sa-mi dovedeasca ca defapt orice calatorie este o aventura si ca niciodata nu stii la ce sa te astepti indiferent de cat de mult ai planifica. Si am mai aflat ca nici eu nu sunt departe de nebunia lui.

Am ajuns in Sevilla dupa 2 zile in Madrid, intr-o miercuri, mi-am cunoscut colegii de stagiu, dar mai ales am cunoscut-o pe colega mea de camera, unguroaica Kata. Precis ne-au pus in camera special. Glumesc. Kata care avea sa devina una dintre cele mai buna prietene ale mele. Pur si simplu o ador.

Dupa 2 zile in care le-am povestit eu colegilor despre planurile mele nebune, si tot ce am de gand sa vizitez ( abia atunci mi-am dat eu seama ca nu e Traian la mijloc, ci asa sunt si eu ) , am realizat ca nu prea am cu cine sa calatoresc pe acolo. Le-am spus ca eu vreau sa plec in Gibraltar o zi, weekendul ce va urma. Asta pentru ca toate celelalte weekenduri le aveam planuite la minut. Din cei 14 cati eram, doar Kata a zis ca vine cu mine, a zis ca vrea si ea putina aventura. S-a dovedit a fi exact omul de care aveam nevoie.

Dupa ce am cercetat optiunile de a ajunge in Gibraltar din Sevillia, mi-am dat seama ca va fi destul de dificil sa ajungem cu transportul public desi cu masina distanta este de doar 200 km si dureaza cam 2-3 ore. Pana la urma tot documentandu-ma am aflat despre un autobuz care merge din Sevilla – autogara  San Sebastian  pana in La Linea, care este localitatea de granita Spaniei cu Gibraltarul. De acolo mai sunt de mers doar 500m.  Autobuzul a costat 25 euro, stiu, cam mult, iar durata a fost de 4 ore. Din pacate nu am reusit sub nici o forma sa gasesc un autobuz de intoarcere. Puteti ajunge in Gibraltar si din oraselul apropiat Algeciras unde se poate ajunge cu trenul sau autobuze din Sevilla, Malaga, Cadiz, Granada. Cumva programul autobuzelor nu se pupa deloc iar sambata circulau mai rar. Am fi ajuns foarte tarziu si prost. Nu reuseam sa gasesc nimic care sa fie cat de cat mai ieftin si care sa ne si aduca inapoi, ultimul autobuz pleca la ora 16:00 din La Linea iar daca nu-l prindeam, ramaneam acolo.

Atunci mi-am amintit de o croata pe care o cunoscusem in Georgia, la proiectul european la care fusesem in urma cu o luna, care facuse Erasmus in Sevilla. Tot povestindu-mi ea despre cum a fost acolo, mi-a spus ca trebuie neaparat sa folosesc Blablacar. Atunci am auzit eu prima data de Blablacar. Sa imparti masina cu un necunoscut pe un traseu comun si sa iesi super bine la bani fata de autobuz si poate si mai convenabil cu timpul. Suna a aventura! Si da, asa am folosit eu prima data BlablaCar, eu singurica, defapt cu Kata, si aveam sa mai folosesc de inca 11 ori cat am stat acea luna in Spania.

Programul era asa: plecat la 9 din Sevillia cu autobuzul si pe la 12:45 ajungem in La Linea. Trecem granita, cat de dificil poate fi? si apoi ne intoarcem cu autobuzul pana in Tarifa ( cel mai sudic punct defapt al Europei, de unde se si pleaca cu fast-boat-ul de 35 minute in Africa). De ce Tarifa? Pentru ca doar de aici reusisem sa gasim pe cineva care pleca spre Sevilla cu BlaBlaCar, la doar 10 euro. Aveam 3 ore sa vizitam Gibraltarul, nu era mult, dar s-a dovedit suficient pentru noi.

Programul suna asa usor, dar avea sa devina cea mai mare aventura a noastra.

De unde avem noi sa stim oare ca alarma noastra de dimineata nu o sa sune? Ca o sa ne trezim la 8:30, pentru ca na, nu era setata si pe Sambata. Nu stiam ca aveam sa traversam tot orasul pe care abia il cunoscusem de cateva zile, in fuga, spre o autogara pe care o vazusem doar o data si ca apoi eu o sa mi dau seama ca Kata este dansatoare profesionista de dansuri folclorice unguresti si deci mult mai in forma decat mine.

Cu limba pe afara am ajuns intr-un final la 9:05 in autogara dupa ce m-am ratacit singura si am tot intrebat ”Donde es bus” si am regasit-o pe Kata rugandu-se de sofer sa nu plece ca vin si eu din urma. Atunci lesinata scot biletele, doar ca sa mi spuna soferul ca sunt facute cu data de ieri. Sa-mi pice fata nu gluma. Alerg repede la ghiseu, tip in lacrimi sa-mi schimbe biletele pentru ca trebuie sa plecam si el ma ia cu calmul, ca n-am de ce sa ma agit, ca trebuia sa ma uit cand le-am cumparat. Ma uit insa cu o privire manioasa la el si in cele din urma imi schimba biletul. Ne urcam in autobuz si apoi o ora nu m-am miscat de pe cele doua scaune pe care ma intinsesem. Niciodata nu mai alergasem asa. Nu mai aveam nici alti 25 de euro si nici alta zi, trebuia sa plec atunci! Mi-am jurat ca nu voi mai intarzia niciodata la autobuz, dar se pare ca nu am putut sa mi tin mult cuvantul.

Dupa 4 ore ajungem in La Linea de la Conception. Din departare se vedea marea stanca care consitutie micul spatiu britanic al Gibraltarului.

De altfel, Gibraltarul face parte din teritoriile transmarine ale Marii Britanii, din care fac parte in total 14 regiuni. Este singura care se afla in Europa. Are o suprafata totala de 6,7 km2 si o populatie de 30 000 oameni. P.S. Traian. Tot aici se fac inginerii financiare prin companii offshore.

Teritoriul a fost luat din posesia Spaniei in 1704, de catre forte anglo-olandeze in timpul Razboiul de Succesiune Spaniol si apoi cedat Marii Britanii in 1713. A jucat un rol foarte important in cel de al 2-lea Razboi Mondial, fiind locul prin care Armata Britanica controla intrarea si iesirea din Marea Mediterana. De atunci, acest teritoriu a fost ca un ghimpe in coasta Spaniei, pe care a tot incercat sa si-l recastige. Dar prin referendumuri in 1997 si 2002 a fost respins de catre locuitorii de aici aceasta unire, si conform constitutiei din 2006 guvernul isi controleaza singur statul in afara de unele probleme legate de relatii externe si militare care sunt controlate de catre Regina.

Cam asta ar fi istoria acestui teritoriu, iar din momentul in care treci granita, care este foarte lejera (iti arati pasaportul asa, mai degraba zburand cu el prin fata granicerilor), simti imediat ca ai intrat pe teritoriu britanic. Veti gasi tipicele cabine de telefon britanice, restaurantele fish&chips cat si plata care se face in lire. Ei bine daca nu ai lire merge si in euro, nu se supara nimeni, preturile sunt afisate in ambele valute. Ah, si dupa 1 saptamana in Spania, in sfarsit cineva imi vorbea fluent engleza.

 

Ah, nu trebuie sa uit sa va spun, ca imediat dupa granita, este aeroportul din Gibraltar! Da, trebuie sa treci pista aeroportului ca sa intrii in tara lor. Da, efectiv treci pe terenul de aterizare. Dar cred ca asta nu voi uita niciodata, va povestesc mai incolo de ce.

 

Stiind ca avem doar 3 ore la dispozitie, eu si Kata am plecat agale spre principala atractie turistica, dupa ce ne-am luat o limonada si am facut inca cateva poze cu simbolurile britanice.

 

Dar sa va spun despre principala atractie turistica:

Stanca Gibraltarului –  este o roca monolit din calcar, cu o inaltime de peste 426 metrii. Cu un versant dintre Spania care se inalta mai lin, si unde se afla si telecabina , rezervatia naturala si orasul si un altul pe partea dinspre Africa, care se prabuseste abrupt in apa.

Pentru a urca stanca poti merge ori la picior ( am inteles ca nu dureaza mai mult de 30-45 de minute ) ori poti lua telecabina. Pretul dus-intors cu telecabina este pentru adulti 9,5 lire si dureaza doar 6 minute pentru a urca pana in varf. Aveti grija din timp sa terminati tot ce aveti de mancare, sa nu aveti pungi de platic la voi si sa va puneti bine lantisoarele si ochelarii de soare.

De ce va dau aceste sfaturi? Ei bine pentru ca partea de sus a stancii este o rezervatie naturala care adaposteste aproximativ 250 de macaci barbary, singura specie de primate salbatice din Europa. Se spune ca atunci cand nu o sa mai fie macaci pe stanca Gibraltarului, nu vor mai fi nici britanici pe acolo . A fost prima data cand am vazut maimute asa libere, in mediul lor natural.

Noi am luat telecabina pentru ca nu aveam deloc timp, si de cum urcam am vazut deja prima maimutica care ne astepta la locul unde se deschid usile de la telecabina. Acolo este si un panou mare care te avertizeaza sa ai mare grija cu ele. Sunt sirete si furacioase, asta mai bine aveam sa mi dau seama in Asia mai mult. Acum aveam sa fiu doar tare fascinata de ele.

Ne-am petrecut cam o ora aici sus, am facut poze cu maimutele, si am privit fascinate peisajul. Ai impresia ca ai Europa la picioare de aici de sus. Privelistea asupra Africii si a Stramtorii te lasa cu gura cascata. Ne-am luat momente de relax si ne-am bucurat cand am realizat ca am reusit, am ajuns pe Gibraltar, la capatul Europei!

 

Am privit cu pofta la plajele ce se aflau pe pe versantul dinspre Africa, si cu ocazia asta trebuie sa va spun ca aici sunt 6 plaje, unele chiar superbe. Daca aveti timp, nu ca noi, aceasta este inca una dintre activitatile pe care le puteti face.

.

Aproape toata flora si fauna stancii este una unica. Si este un loc perfect de observare al pasarilor, fiind punct de oprire al acestora in timpul migratiilor.

 

Pentru un bilet ce include urcarea cu telecabina, cat si intrarea in rezervatie pretul este de 19,5 lire, bineinteles puteti plati si in euro.

 

Coborand de pe munte in rezervatie, mai puteti vizita Pestera Sf. Mihail, apoi tot coborand o sa dati peste un al doilea loc cu maimute, Apes Den. Si apoi tot coborand puteti ajunge la faimoasele Tunele sapate in aceasta masiva stanca, vechi de peste 200 de ani, din timpul Marelui Asediu de catre spanioli din anii 1779-1783. Intrarea in aceste locuri am inteles ca este inclusa in biletul de rezervatie. Mai este inclusa si Expozitia orasului sub asediu si Cimitirul Evreiesc. Pretul separat este de 10 lire pentru adult. Adica puteti lua traseul la picior si aveti inclusa intrarea in aceste locuri.

 

Daca veti cumpara doar biletul de telecabina puteti cobora gratis pe drum sau urca, dar nu puteti intra la aceste atractii turistice. Daca vreti doar sa mergi pana sus, fara sa luati telecabina si fara sa intrati la nimic tot trebuie sa platesti o taxa de intrare, care nu prea reusesc sa aflu cat e.

 

Mai puteti vizita si Tunelele din timpul celui de al doilea Razboi Mondial. Puteti vedea locul in care Eisenhower si Churchill au lucrat la planurile de invazie a Africii de Nord in 1941. Aceste tunele se afla si ele in rezervatie, dar din cate inteleg biletul este separat. Deoarece locul nu este operat de guvernul din Gibraltar.

 

Dupa ce am terminat cu maimutele, am zis ca ar fi cazul sa plecam, deja mai aveam cam 1h pana sa plece autobuzul, si am zis ca de data asta nu mai alergam. Distanta de la locul unde coboara telecabina si pana la iesirea din tara este cam de 30 minute de mers, ne-am mai uitat la magazine, la stradute, la arhitectura, si bucuroase mergeam spre iesirea din tara. Eram super in termen mai aveam 20 de minute pana pleca autobuzul si de la iesirea din tara si pana la statia de autobuz din La Linea erau doar 5 minute de mers.

Dar va spun eu, ziua aia a fost haos. Sa vezi si sa nu crezi, drumul de iesire era inchis. Va imaginati de ce? Bineineteles, singurul avion din ziua aceea tocmai urma sa aterizeze. Au inchis barierele in fata noastra. Vreau sa va spun ca am luat-o razna, dar am zis ca poate, poate va fi rapid. V-am zis deja, era ultimul autobuz care mai pleca de acolo in ziua aceea spre Tarifa, iar noi aveam deja Blablacar-ul care urma sa ne astepte acolo. Si am asteptat, si am asteptat, nu venea avionul. Apoi a inceput sa se zareasca un pic si a aterizat in fata noastra. British Airways. Nu zic ca a facut apoi tot turul pistei pentru a se duce unde avea nevoie. Eram acolo amandoua speriate si am fugit efectiv, era 15:56, imi amintesc si acum. Ne-am fluturat pasapoartele si am fugit de am mancat pamantul. Iarasi ca de dimineata. Curgea transpiratia si adrenalina pe noi. Stresul si sperietura. Chiar a fost un cosmar. Ajungem in autogara, autobuzul din fericire era tot acolo. Dar nu aveam bilet, nu se luau de la sofer, tipa cu biletele era in pauza de cafea. Pana la urma luam biletele si dam nas in nas cu soferul de dimineata iar. Total rusinate, ne luam locul pe primele scaune. Va dati seama, ne-a vazut toata ziua fugind ca niste nebune.

Am ajuns in Tarifa, am vizitat oraselul cam o ora. Este o statiune mai mult, pentru cei pasionati de surf. Vantul si valurile sunt perfecte, si plaja este fina si frumoasa in comparatie cu altele din Spania. Ne-am plimbat pe la ruinele din oras, printre casele vechi si am baut o sangria. Meritam, fusese o zi nebuna si nu avea sa se sfarseasca prea curand.

Era prima noastra experienta cu BlablaCar. Kata a zis sa ma urmeze, pentru ca eu tot insistasem sa mergem asa. Parca eram eu cu Traian, asa se intamplau lucrurile. Dar de data asta, eu eram cea care propunea toate nebuniile. Dupa cateva telefoane si o engleza mai zbarcita am reusit sa ne intalnim cu Alex. Alex era cu prietena lui si inca un prieten. Ghici ce? Tocmai fusesera la surf in Tarifa si acum mergeau acasa in Sevilla. Eram 5 intr-o masinuta mica, dar era atat de distractiv. Am vorbit de toate nebuniile din lume, si ne-am dat seama ca este cel mai tare mod de transport.

Dar nu voi uita niciodata ca la primul meu Blablacar, am avut si singurul mini-accident. Tocmai plecam din benzinarie si baietii schimbasera locurile. Era la volan acum cel care nu detinea masina. Cand sa iasa de la pompa, iese atat de prost ca loveste masina efectiv de stalpul de pompa. Evident proprietarul se crizeaza in ultimul hal, iar apoi incep ei in spaniola sa tipe unul la altul. Eu, Doamne Ajuta, intelegeam tot ce spuneau. Kata in schimb nu are prea multe in comun cu limbile latine. Eu tot ii traduceam totul pentru ca saraca se speriase, desi nu era nimic serios. Pana la urma, se pupa se imbratiseaza si ajungem cu bine acasa in Sevilla. Seara pe la ora 20:00.

Pentru noi a fost o nebunie, si prima aventura a noastra care avea sa ne lege intr-o prietenie de durata. I love you Kata!

Iar in Gibraltar, merita sa faceti o vizita, cel mai bine o excursie de o zi din sudul Spaniei. Sau cine stie, Maroc?