Mai toti românii au auzit de Vulcanii Noroiosi. Cel mai probabil multi din cei care locuiesc precum noi in Bucuresti si in tinuturile apropiate deja au vizitat vulcanii de cateva ori, chiar si cei care vin de mai departe e posibil sa fi pasit in aceste tinuturi de o bogatie naturala fascinanta. Dar oare cati dintre noi am explorat cu adevarat Tinutul Buzaului? Stiti cate minuni naturale se ascund in acest teritoriu? Desi noi apucasem deja sa vizitam de exemplu asezarile rupestre din Tara Luanei de la Nucu-Bozoioru si am scris despre ele aici, nu stiam de fapt nici noi cate multe alte locuri nu am descoperit inca.
Si partea frumoasa este ca am gasit si surse de informare turistica la nivel de top. Intr-o tara in care turismul nu este inca la nivelul multor altor, care iti vand orice mica atractie turistica, am gasit insa, Asociatia Tinutului Buzaului si proiectul Geoparcul Unesco Tinutul Buzaului. La o simpla cautare pe Google am gasit o pagina de informare care ne-a raspuns la toate intrebarile pe care le aveam si ne-a ajutat sa facem repede un plan de bataie cu ce vrem sa mai descoperim.
Tot de ei tine si centrul Geogate, un punct de informare turistic aflat in satul Satuc, chiar inainte de a lua drumul spre Berca si Vulcani. Aici turismul a inceput a fi gandit la nivel international. Punctele de atractie sunt prezentate prin imagini si coduri QR atasate, casti dar si ochelari VR cu care explorezi diverse zone. Am oprit in ambele calatorii recente aici deoarece am vrut sa aratam tuturor colegilor de calatorie acest loc. Merita sa opriti si voi. Iar la 2 pasi este un magazin alimentar unde au niste covrigi deliciosi proaspeti la sirag si un cozonac de lesini ( daca aveti noroc si fac atunci).
In ultima luna am legat repede 2 calatorii prin Buzau si planuri pentru altele in viitorul apropiat. Am inceput cu o tura de 1 zi pana la Vulcanii Noroiosi si apoi un weekend cu o noapte de cazare in Nehoiu cu familia extinsa, in care am atins mai multe atractii turistice. Nu uitati ca suntem o familie activa cu 2 copii, nu stiu daca mai puteam spune mici, caci cel mare are 5 ani deja, dar sugarul de 8 luni este inca definit ca mic.
X Race
In anii trecuti am avut parte si de aventuri solo adults-only pe aici, cea mai remarcabila fiind in urma cu 2 ani cand am participat la X-Race. ” X-race este o competitie de alergare montana organizata de Asociatia Club Sportiv Legendary Sports din pasiune pentru natura, miscare si dorinta de a promova o zona deosebit de frumoasa si mai putin cunoscuta a muntilor Siriului”. Dar fie ca sunteti familie cu copii sau liberi de obligatii, este loc de aventura pentru orisicine.
Aici am avut o prestatie buna amandoi, fiecare scotand un timp bun pentru timpul dedicat antrenamentelor. Desi a plouat in a 2-a parte a cursei si am avut parte de noroi pe coborare, ne-am simtit foarte bine aici.
Daca doriti sa parcurgeti drumetii in zona, trebuie sa tineti cont ca desi muntii nu sunt neaparat inaltii, exista o diferenta de nivel important, astfel ca o drumetie de la Siriu pana la Lacul Vulturilor poate acumula 1000m diferenta de nivel. Informati-va in prealabil, aplicatia Muntii Nostri fiind un bun punct de plecare.
De mentionat! Ne-am cazat atunci la Pensiunea Begonia din Crasna, aflata la 15 minute de lacul Siriu. Pensiunea draguta si gazdele foarte amabile.
In curand se va desfasura editia 2024 pe 8 Iunie.
Slow Food. Punctul gastonomic local La Motoare.
Planificand calatoriile am ajuns si pe pagina de facebook Slow Food Buzau, care posteaza constant optiunile de activitati, cazari si experiente culinare pe care le puteti alege in calatoria prin Buzau.
De exemplu pe noi ne-a ajutat sa gasim un super Punct Gastronomic Local, la care ne-am oprit deja in fiecare din cele doua calatorii. Mai auzisem de locatie, caci nu este una noua, iar proprietarul ne-a vrajit de la primul contact. Este vorba despre La Motoare, din localitatea Hales. Ne-a vrajit apoi si mancarea, dar si ocazia ca cei mici sa se uite la animalutele din curte si sa zburde linistiti prin curte. In astfel de locatii este important sa suni inainte si sa faci rezervare, iar apoi doar sa te bucuri de povestile proprietarului, un domn maestru la arta vorbitului si de mancarea buna (punem si niste poze asa ca sa va facem pofta).
Intre timp, chiar weekendul acesta ne intorceam de la Focsani. Am vrut sa trecem pe la Bisoca unde este de vazut Manastirea Poiana Marului. Dar pentru ca doamna care a infiintat Zestrea Bisociana si pentru care aveam un cadou se afla de fapt in Berca in acel moment, am lasat-o pe alta data. Ne-am dus sa ne intalnim cu ea pana la urma la Berca, unde de altfel in Piata Artizanilor avea loc Buzau Slow Food Festival, unde am mancat niste sarmale delicioase de capra si porc, marca tot La Motoare si am mancat cei mai buni papanasi.
Vulcanii Noroiosi
In Europa exista putine locuri in care se creaza ceea ce noi numim vulcanii noroiosi. Formatiuni create de gaze naturale provenite din adancime, combinate cu solul argilos si apa din panza freatica care erup intr-un mod spectaculos formand un peisaj selenar.
Zonele in care “pamantul fierbe” se impart in Paclele Mici, Paclele Mari si cele doua fierbatori, de la Berca si de la Beciu, cu un total de aprox. 30 h ca si areal.
Noi mai fusesem inainte si la Pâclele Mici si la Pâclele Mari, zonele sunt destul de asemanantoare ca si aspect, dar cred ca Paclele mici raman zona cea mai impresionanta dintre cele doua. Daca insa vrei sa vezi nu doar bule iesind din cand in cand, ci vrei sa vezi cu adevarat pamantul fierband ca o cafea pe aragaz, atunci trebuie sa mergi la Fierbatorile de la Beciu.
Cu ocazia acestei excursii noi am parcat la Paclele Mici in parcarea campingului Muddy Land, unde si planificam sa ne intoarcem pentru o experinta de camping. Este de urcat cam 10-15 min pe Aleea Vulcanilor pana sus in deal unde te asteapta vulcanii. Pe alee poti sa citesti si despre legenda luptei dintre Arbanaș si balaur, care explica in contextul folclorului romanesc aparitia vulcanii noroiosi.
Experienta este una placuta atat pentru copii cat si pentru adulti. Copii s-au catarat in voie peste tot si inclusiv sugarul s-a bucurat de experienta senzoriala.
Langa Paclele Mici se afla si Paclele mari. Domnul de la intrare zice ca cele mici sunt cele mai numeroase si mai nou sunt si cele mai mari. Ele sunt intr-o continua transformare. Eu zic ca daca aveti timp merita sa ajungeti la amandoua pentru o comparatie. Noi ne-am dus de data asta, dupa Paclele Mici, direct la Fierbatoarea de la Beciu caci nu mai aveam timp. Chiar voiam sa vedem cum fierbe serios un crater din acesta si nu am fost dezamagiti. Trebuie sa stiti insa ca drumul este neasfaltat aici pe ultimii 500m pana sus in deal unde este o mica parcare si unde tragi repede masina. Nu multi se avanta pana aici. Avantajul este ca locatia este imediat langa parcare.
Peisajul vulcanilor se schimba la intervale scurte sub influenta ploilor si a activitatii seismice, asa ca fiecare vizita este ca una noua.
Dealurile de sare, platoul Meledic și grunjul de la Mânzălești
Prima oprire din cea de-a doua calatorie, cea de weekend, a fost in acest loc extrem de interesant. Ca sunt dealuri, ca sunt munti, e greu de spus, dar canioanele adanci delimitate de versantii plini cu sare sunt cu adevarat impresionani. Aici se adauga zeci de km de pesteri naturale de sare, aparent unicate in Europa. Noi am oprit prima data jos unde am admirat peisajul complet al muntilor de sare si apoi ne-am avantat prin canionul care pleaca de la locul de parcare la o scurta plimbare de 20 de minute. Nu au lipsit degustarea de sare de pe pereti si tot felul de pietre interesante pe care le-am gasit pe drum, verdele fiind culoare predilecta a pietrelor colectionate de cel mic. Am urcat apoi sus pe Platoul Meledic dorind sa tragem cu ochiul si de sus la peisaj, dar nu am apucat sa intram in Complexul Turistic Meledic unde se afla si cateva lacuri si de unde incep aparent aceste trasee spre zidurile de sare, caci ne grabeam cumva spre Focurile Vii.
Pana la urma sarea este o roca sedimentara formata prin precipitare, acum milioane de ani, iar toate dealurile Buzaului sunt pline de ea. Dupa cum va puteti imagina traditia culinara locala este plina de retete de conservarea a hranei utilizand saramura, de la muraturi la carne.
Chiar fara sa ai cine stie ce cunostinte despre locuri, iti poti da seama doar din numele localitatilor si raurilor de prezenta sarii in aceste teritorii – Slănic, Sărăţel, Sările, Săruleşti, Săreni sau Izvoru Dulce.
Chiar la 2 pasi de muntii de sare se gaseste un alt munte alb, care desi nu o sa ma credeti, nu este format deloc din sare. Grunjul, un pintene de 30 m, aflat la confluenta dintre Paraul Slanic si Paraul Jgheab este alcatuit din tuf dacitic si marne albe (cenusa vulcania ) si a fost format in urma cu aproximativ 16 milioane de ani. Este practic cenusa vulcanica de la un vulcan subteran de pe fondul Marii Tetis.
Focul Viu de la Terca
Pentru a ajunge la Focurile Vii trebuie sa faci o drumetie pe deal de aproximativ 40 min. Nimeni nu iti spune insa ca pentru a ajunge la Focurile Vii trebuie sa faci o drumetie cu masina pe un drum neasfaltat, cam 7 km, care iti ia cel putin 25-30 minute . Pentru noi a fost distractiv, caci am avut ocazia sa testam Dusterul, dar nu cred ca este pentru orice masina. Sunt oameni care merg linistiti si cu masini joase, dar depinde de tine cum vrei sa iti tratezi masina.
Drumul insa te duce printr-un peisaj de vis, prin localitatile Lopatari, Luncile, Terca. Sunt trovanti peste tot. Am vazut o masina parcata pe un trovant gigantic, un alt trovant care apare intamplator la marginea drumului si altii in curtile oamenilor. Peisajul devine treptat unul cu adevarat montan, cu pereti de stanca, cum nu ne asteptam sa vedem prin aceste zone ale Buzaului.
Odata ajunsi la locul de parcare, ne-am inceput urcarea prin salbaticii munti ai Buzaului. Ne-am cam chinuit putin prin namolul de pe poteca initial, dar am ajuns cu bine in varful dealului, unde se afla si focurile vii, dar unde si exista o priveliste minunata.
“În acea luptă, din zbuciumul pământului, râpile s-au dărâmat, pietrele s-au prăvălit, apele şi-au deschis văi cu şuvoaiele lor şi încet, încet, peste smoala care clocotea s-a clădit de la Dumnezeu dealul sărac şi cocârjat care a astupat gura prăpastiei şi căruia i-a rămas şi azi numele Smoleanul, adică munte crescut pe smoală. S-a astupat gura iadului, dar flăcările ce se preling din adâncimile pământului nimeni şi nicio putere n-au putut să le astupe. Ele ies mereu, cu mirosul lor de catran, ca o răsuflătoare veşnică a iadului. E ,,focul nestins” ce pâlpâie deatunci ziua şi noaptea într-una, în vatra lui arsă din coasta Smoleanului." Din cartea - Calatorie in Tinutul Buzaului 2007 - o puteti accesa aici. Legenda culeasa.
Zona in care ard focurile nu este mare, dar este spectaculoasa, ca un cuptor subteran ce coace ceva bun. Flacarile izbucnesc din pamant si depind de presiune gazelor naturale. Sunt aprinse de razele soarelui. Uneori aparent nu ard. Azi cand am ajuns noi ardeau minunat. Copilul, dar si noi ne-am bucurat de exprienta si de mica drumetie. La urcat cam 30-40 min, la coborat cam 20 min. Nu uitati noi aveam si un sugar in spate, iar cel de 5 ani a urcat din fericire singur pana sus.
Muzeul Chihlimbarului din Colți
Cand eram mica, cred ca clasa a 3a sau a 4a, am mers cu doamna invatatoare in excursie in Tinutul Buzaului, ne-am cazat la o pensiune frumoasa, am facut drumetii si cel mai mult imi amintesc de vizita la Muzeul Cihlimbarului care m-a vrajit atunci. O expozitie de bijuterii facute din aceste materiale naturale uimitoare, create din rănile copacilor stramosesti, cu bucati de cetina de brad sau insecte.
Mi-a luat multi ani sa ma intorc, dar am ajuns iar zilele acestea in localitatea Colti unde se afla frumosul muzeu. Aici o doamna ghid ne-a facut o frumoasa prelegere despre istoria acestei rasini fosile. Pe aceasta cale ii si multumim, caci fara ea probabil nu am fi inteles atat de multe lucruri.
Muzeul adaposteste cateva sute de obiecte, de tip bijuterii, pepite de diferite marimi, diverse ustensile de extractie a rasinii din pamant si de prelucrare. Cea mai mare bucata de chihlimbar din tara noastra o gasiti insa la Muzeul Judetean Buzau, 3480g, unde noi inca nu am ajuns. Culorile exponatelor variaza de la galben la brun-roscat sau verde-negru, iar consistenta poate fi translucida, transparenta sau opaca. Culoare specifica de la Colti este cea inchisa la culoare, spre negru, rumanitul.
Bonus! Am oprit intamplator la o biserica pentru ca eram in ziua de Florii si vazand ca iese multa lume cu salcie in mana din curtea unei bisericii frumoase, foarte vechi, despre care am aflat ulterior ca este monument. Ne-am dat seama atunci cand am vazut-o ca este deosebita. Biserica Sf Maria din Sibiciul de Sus, un sat aflat langa Patarlagele, dar de partea cealalta a raului Buzau.
Mânăstirea rupestră de la Aluniș
O alta oprire in calatoria noastra a fost la Biserica rupestra de la Alunis. Dupa calatoria noastra in zona Nucu-Bozioru aceasta era singura zona in care nu ajunsesem.
Biserica din satul Alunis functioneaza de peste 700 de ani, fiind una dintre putinele biserici sapate in piatra in care inca se mai slujeste. Despre toate aceste asezaminte de cult din zona Buzaului se afirma ca au fost sapate si locuite pe parcursul a 2500 de ani si nu este exclus ca o mare parte din ele sa fie incepute in antichitate. Multe par sa aibe si urma ce dateaza din vremea geto-dacilor.
Cel mai accesibil dintre ele este cu singuranta complexul de la Alunis unde poti trage masina chiar in parcarea de langa. Complexul de aici are o biserica de lemn, trei chilii sapate in stanca si inca cinci greu accesibile. Biserica are hramul Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul fiind unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult din Romania, dateaza din 1274. Spectaculos este cum biserica are un pridvor de lemn, dar altarul este sapat in stanca. Atestarile documentare dateaza din Evul Mediu.
Sunt multe cazari dragute in zona, o sa vrem si noi sa le mai exploram, le puteti gasi pe pagina Geoparcului. Pana una alta am cumparat un borcan de ghebe marinate de la doamna ce vindea in fata bisericii diverse produse locale.
Manastirea Bradu din Hales
Pentru ca ne-am intors la punctul gastronomic din Hales, de data aceasta in a doua calatorie am avut timp sa vizitam si Manastirea Bradu sau mai bine spus Manastirea cetate Bradu. O aparitie cu adevarat spectaculoasa, o biserica inconjurata de fortificatii impunatoare, cu ruine alea chiliilor si spatilor de locuit si turnuri pe colt. Biserica Sfantul Dumitru mai este cunoscuta si ca Manastirea Doamnei Neaga, fiind refacuta de sotia domnitorului Mihnea Turcitul. Biserica a fost vizitata si practic folosita de domnitorul Constantin Brancoveanu care s-a ascuns aici fiind cautat de turci (din porunca lui fiind construita Casa Domneasca de pe proprietate).
Complexul este iar manastire (pentru multi ani fiind biserica de mir), avand un calugar care vietuieste acolo si care ne-a intampinat si pe noi cand am fost in vizita. Au loc regulat si tururi ghidate aici, am vazut anunturi tot pe pagina Slow Food Buzau.
Barajul Siriu si Cascada Casoca
Noi am innoptat la un apartament inchiriat in orasul Nehoiu. Eu sincer chiar nu ma asteptam sa fie asa frumos. Privelistea din apartamentul nostru a fost superba. A doua zi am inceput dimineata cu o poza de sus a lacului Siriu, dar si o vizita la cascada Casoca aflata la cativa km departare.
Parcarea este chiar langa cascada, deci nu aveti de facut un traseu prea lung pentru a ajunge la ea. Cascada este numita in fapt Pruncea, dar cu numele imprumutat Casoca de la localitatea de langa si raul cu acelasi nume. Cascada e frumoasa si au si masute unde te poti relaxa, deci clar merita o oprire.
Orasul Buzau
La intoarcere din excursia de la Focsani ne-am oprit si in orasul Buzau. Aici am parcat repede in centru, langa parcul Crang, si ne-am dus sa vedem Muzeul Judetean Buzau. Am prins si un festival de teatru. Nu am apucat sa aprofundam, dar putem sa va zicem sigur ca Muzeul Judetean merita o vizita.
In primul rand am venit sa vedem cea mai mare bucata de chihlimbar de care va povesteam mai sus, apoi am descoperit o colectia stufoasa si diversa. In primul rand stim ca Closca cu puii de aur de la Muzeul de Istorie din Bucuresti au fost de fapt gasite in 1837 atunci cand se extragea piatra pentru constructia Seminarului Teologic din Buzau. Au participat la Expozitia Universala de la Paris in 1867, la prima iesire in lume a Romaniei.
O sala foarte interesanata a fost cea dedicata lui Dan Dumitru – Povestea celor 497 de opinci. Romanul care a primit titlul ” campion mondial pentru inconjorul Pamantului pe jos”. Omul aflat in Cartea Recordurilor Guiness pentru ca a parcurs pe jos 100.000 km intre anii 1910-1916. M-am minunat cum nu am auzit de el pana acum, dar nu m-am minunat cand sotul meu mi-a zis ca el stia despre el, asa cum stie el despre toate. Atunci mi-am dat seama ca mi-a mai povestit. Este uimitor cat de necunoscut este de fapt acest om.
Cred ca am ajuns la concluzia ca Judetul Buzau are multe lucruri de oferit.
Spor la calatorit!
Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.
Spor la calatorit!
Lasă un comentariu