Despre Aikido si o calatorie frumoasa

Aikido si calatorie noastra in aceasta lume a artelor martiale. Nu credeati ca Andreea si Traian, cei doi plimbareti inocenti prin Europa vor merge pe aceasta cale. Suna deja impresionant, razboinic, dur si deja va imaginati cum noi scrasnim din dinti la antrenamente si scuipam sange in timp ce ne punem articulatiile in ghips. Ehh, sa stiti ca nu e asa. Cea mai dura parte pentru incepator in Aikido este sa se vada pe sine cu adevarat in ochii sai. Pentru ca Aikido nu este despre tu si adversar, este despre tu si tu. Sa fii mai bun decat erai ieri si sa inveti sa fii smerit.

Desi noua ni se spune Medicinistii Calatori, pe buna dreptate, iar pe acest blog postam in general lucruri despre calatoriile noastre si oportunitati studentesti, incercam acum sa aratam si ce facem cand nu calatorim si cand nu invatam pentru examenul de Rezidentiat. Mai ales ca acum, noi mai avem doar 2 repere in viata de zi cu zi. Invatatul pentru Rezidentiat si antrenamentele de Aikido impreuna cu Sensei Florin Trisca la Nobori Dojo.

Sambata 11 Iunie, de la ora 17 la 19 , Sensei va organiza un seminar pentru cei ce nu stiu mare lucru despre Aikido si vor sa schimbe ceva. Restart EU, punct si de la capat 

Departe de noi gandul de a incepe sa povestim ce mancam, cu ce ne imbracam si ce facem in fiecare zi. Nu. Vrem doar sa aratam cum un sport ne-a schimbat viata in ultimele 5 luni, la fel de mult ca si o calatorie intr-o tara indepartata. Ne-a impins limitele mai mult decat o zi dificila printre soferii de Tuk-Tuk din Asia, dar satisfactiile au fost mai mari atunci cand am pus capul pe perna.

Despre Aikido

Aikido este o arta martiala japoneza creata de Morihei Ueshiba ( noi ii spunem O Sensei adica Marele Sensei)  pe la inceputul secolului XX. Adica este destul de proaspata. Aikido inseamna Calea energiilor unite..sau a armoniei. Conceptul de baza este ca eu nu trebuie sa ma opun atacului cuiva, ci trebuie sa ma folosesc de energia lui pentru a il infrange. Asadar, simplist vorbind, practicand Aikido, cineva de 60 Kg pune la respect pe cineva de 100kg si plin de muschi. 

Aikido este un mix din mai multe arte martiale printre care si jujutsu. Diferenta la Aikido este ca nu avem competitie. Exista un Tori care face tehnica de aparare si un Uke care ataca. Si facem schimb. Eu te atac, tu ma ataci. Desigur, cu unii iti ies mai bine tehnicile, cu altii mai putin. Cum am spus si mai sus, e vorba despre armonizare. Si armonizarea asta, o putem folosi peste tot. In viata reala, la scoala, la servici, in viata de cuplu. Este multa filosofie in Aikido. Chiar foarte multa.

Astfel, multi spun despre aikido ca este doar despre aparare. Nimic mai gresit. Sensei ne spune tot timpul ca noi nu trebuie sa asteptam atacul, ci noi trebuie sa fim cu un pas inainte intotdeauna. Chiar daca asta inseamna sa il si momesc pe adversar provocandu-i o reactie pe care apoi o voi folosi in ce directie doresc.

Cum ne-am apucat de Aikido

Fratele meu face Aikido in Constanta de vreo 4 ani de zile avandu-l ca Sensei pe Ion State. Chestia asta l-a ajutat si l-a schimbat foarte mult. Fizic, psihic si ce mai vreti voi. Dar e normal ca sportul sa faca bine unui copil de 10 ani. Partea faina este ca si parintii mei s-au apucat de Aikido, la 50 ani. Sa vezi oamenii de 50 de ani care nu au mai facut sport de ceva vreme cum se dau peste cap si fac tot felul de nebunii pe tatami, nu este ceva foarte intalnit. I-am admirat foarte mult ca au ales si ei drumul acesta si ma bucuram cand ii vedeam cat de mult bine le face. Efectiv au intinerit.

Pai si acum vine intrebarea. Eu de ce nu ma apucam de Aikido. In primul rand, mi-era putina teama. Nu neaparat de tehnici si activitatea din Dojo, dar mai mult de ideea de a face un sport, un sport foarte complex, in care orice detaliu conteaza. Ma speria ideea de a merge la un Dojo oarecare din Bucuresti unde sunt multi care stiu meserie, iar eu voi fi un incepator care nu stie cum il cheama. Asa ca tot amanam treaba asta. Pana cand, in decembrie 2015, parintii mei mi-au spus ca Sensei Florin Trisca s-a mutat din Cluj si si-a deschis Dojo la Bucuresti. Ei il stiau de la seminariile si antrenamentele tinute de el la Constanta si mi-au apus ca acum este sansa mea sa ma apuc de Aikido. Asa ca am zis DA. Ma apuc si eu. Dar am mai lasat sa treaca o luna si sa se faca Ianuarie 2016. De atunci, restul e istorie. Avem deja centura neagra si levitam. Glumesc, cu fiecare antrenament pe care il fac, inteleg ca ceea ce credeam ca fac bine este de fapt gresit. Si ma lupt cu mine in fiecare zi ca sa devin mai bun. Suna simplu.

Ce facem noi la Nobori Dojo

Ca tot vorbim despre lupta cu noi insine. Pai prima lupta o ai de dat atunci cand pleci de acasa. Sa pleci sau sa nu pleci. E bine acasa, asa ca de ce ai pleca. Faptul ca suntem 2, ne ajuta sa ne mobilizam unul pe altul. Cealalta lupta cu tine este atunci cand esti in sala si trebuie sa fii acolo. Repet. Sa fii acolo. Sa fii IN. Sa fii Prezent. Sa fii Aware. Vre o 3 luni cred ca inca ma gandeam la altele cand eram la antrenamente. Apoi am inceput sa ma conectez mai mult la ce se intampla si am inteles mai bine ce se intampla acolo. Ca sa o dau pe partea de energie pana la capat, am inceput sa iau informatie de la Sensei si sa nu o mai las sa treaca. 

Un mare avantaj pe care il avem noi la Nobori Dojo cu Sensei Florin Trisca este ca suntem mai putini si suntem in mare parte incepatori. Astfel ca am putut incepe de la Zero si nimeni nu s-a simtit pe dinafara. Practic, suntem toti ca o echipa. Niste mici ninjalai imbracati in kimonouri albe care incearca sa devina mai buni. Si stiti ce frumos este sa nu fie competitie?

Un alt motiv pentru care eu nu ma apucasem de Aikido a fost ca in eu imi imaginam sa practic o arta martiala undeva prin muntii incetosati din China sau intr-o gradina plina de ciresi din Japonia. Cred ca ce fac acum este insa mai productiv. Prefer in Bucuresti.

In ultima perioada, la Dojo au inceput sa vina colegi noi. In general, la orice sport, colegi noi si care nu prea stiu mare lucru nu sunt de mare interes penru veterani. Aici, noi nu prea facem asa. Sensei insista de fiecare data sa ne schimbam si sa nu facem cu acelasi partener. Iar Rares, o centura neagra care practica Aikido de 20 ani, ne-a spus ca el are ce invata de la fiecare. Vedeti, ce vorbeam la inceput. Smerenie. Sa inveti de la fiecare. Nu e usor sa faci asta. Si asta te invata Aikido.

Ca sa sintetizez Aikido printr-o comparatie, Aikido este asemanator ramasului in tara ca tanar medic. Pe termen lung, tu esti avantajat pentru ca vei avea satisfactii majore de-a lungul timpului. In schimb, alte arte martiale competitionale sunt asemanatoare cu plecatul afara. Nu te chinui in Romania si ai un salariu decent cu care poti trai. Pe termen scurt, te ajuta. Dar lipseste sufletul.

” Andreea: Daca nu as fi practicat Aikido, nu stiu cum as fi trecut prin aceasta perioada foarte stresanta din viata mea. Perioada in care timpul meu liber inseamna doar invatat. Invatatul non-stop te baga incet intr-o stare de drepresie, moleseala si frustari. Pe langa asta mai mergem si la stagii diminetile. Vin complet obosita dupa invatat si scoala la antrenamente, cu chiu cu vai, dupa ce trage uneori Traian de mine, dupa ce trag si eu de mine, sa ajung pe tatami. Acolo viata mea se schimba complet 100%, este gura de aer care ma face sa traiesc iar. Si nu oricum, ci foarte intens. Energia imi revine la loc, devin atenta, vigilenta si foarte curioasa.

Nu credeam ca un sport te poate face sa afli atat de multe lucruri despre tine si ca poate cu adevarat sa te schimbe. La inceput este un pic frustrant, ai impresia ca nu stii nimic, ca tu nu poti sa faci, ca nu poti sa retii tehnicile, ca de ce vreodata tu ai putea sa zbori – pe fata, pe spate sau sa te dai cu tot corpul peste mana in aer. Nu glumesc, dupa 5 luni facem toate astea. Este un sport care iti intinde limitele la maxim, si defapt te face sa constientizezi ca nici nu iti cunosti limitele, nici nu stii  ce esti de fapt capabil sa faci.

Am zile in care imi doresc doar sa ajung pe tatami, sa cad, sa ma trantesc, sa-mi elimin toata energia negativa si sa ma umplu cu o energie noua. Cel mai frumos este ca trebuie sa lucrezi cu oameni, trebuie sa incerci sa te armonizezi cu ceilalti – cum face partenerul asa si tu trebuie sa-l urmezi si sa vezi ce va face mai departe, sa controlezi energia. Devii mult mai constient de oamenii din jurul tau, mai atent, observi noi lucruri in viata ta. Pentru ca dupa ce pleci de la Aikido te duci in viata reala si iti dai seama ca Aikido e inca cu tine, pentru ca te schimba.

Trecand timpul am avut si momente de suparare, in care aveam impresia ca nu mi iese nimic, ca nu fac bine pe cand ceilalti fac. Dar am aflat ca trebuie doar sa am rabdare cu tine, sa privesc viata cu mai multa liniste, sa ma relaxez si sa nu renunt, lucrurile vor veni la tine apoi, asta am invatat din Aikido, marti si joi, saptamana de saptamana, 2 ore de antrenament pe care nici nu le simt cum trec. Ma duc acolo obosita, nervoasa, epuizata fizic si mental si plec un alt om, plin de viata si incredere si energie sa o iau de la capat.

Dar vezi luptele interioare ale tuturor, si mai fascinant vezi cum se schimba si ceilalti de cand i-ai cunoscut prima data si cum ati mers impreuna pe aceasta cale a Aikido. Daca pe tine nu te vezi, ii vezi pe ceilalti. Si e fascinant, sa vezi cum revine bucuria de viata in oameni.

Iar oamenii cu care lucram noi la Aikido, nu sunt doar echipa noastra, pentru ca mai degraba au devenit o familie pentru noi. Oameni minunati carora nu pot decat sa le multumesc pentru tot ajutorul.

Iar pe langa toate astea, sa vedeti ce six pack fac pe abdomen! O spun la sfarsit – sa nu uitati ca dupa fiecare antrenament de aikido aflii ca ai grupe noi de muschi care nu te-au mai durut niciodata. Este un efort sustinut, intens pe care nici nu stii ca l-ai facut. Esti atat de concentrat cu mintea ta sa realizezi tehnicile si  exercitiile incat nici nu -ti dai seama ce antrenament frumos muscular faci, pana cand nu termini si nu te mai poti misca sau respira. Pentru mine este singurul sport care m a adus timp de 5 luni saptamana de saptamana la antrenament si m a cucerit. Eu voi continua pe aceasta cale, si sper sa reusesc sa le arat si altora cat de frumoasa e.

Andreea”

Asadar, daca cumva, prin ce am scris mai sus, v-am trezit un mic interes despre Aikido si despre ce facem noi la Nobori Dojo cu Sensei Florin Trisca, va asteptam si pe voi acolo. Promitem sa nu va facem niciun rau! Dojoul este la Timpuri Noi, la 3 minute de Metrou, iar antrenamentele se fac Luni de la 7 la 8, iar Marti si Joi de la 7 la 9. Dar pentru cele mai exacte informatii, contactati-l pe Sensei.

Pentru cei din afara Bucurestiului, aveti in Cluj Sediul Fundatiei Romane de Aikido Aikikai, cum s-ar spune, la sursa. Iar pentru cei din Constanta, sunt mai multe dojouri, intrati pe www.aiki.ro