De ce merita Odessa vizitata la timp?

Traian:

De ce incepem cu Odessa?  Pentru ca desi nu e prima noastra destinatie cumva “exotica”, este orasul care ne-a facut sa ne simtim ca niste calatori adevarati. Toata experienta a fost una care ne-a facut sa ne dorim si mai mult sa calatorim si sa nu mai tinem cont de regulile clasice ale turismului, ci sa incercam sa vedem cat mai multe cu putinta. Pentru tot poti descoperi lucruri si oameni care sa iti incante inima. Retrospectiv, realizez ca Odessa mi-a incantat inima poate la fel de mult ca Vienna si Budapesta. Ce e drept, asemanarile arhitecturale sunt destul de consistente, mai ales datorita faptului ca arhitectii orasului proveneau din Imperiul Austro-Ungar.

Odessa este un oras la malul Marii Negre, mare port al Ucrainei, fosta colonie greceasca, oras cucerit de armata româna in al-2lea Razboi Mondial si destinatie de vara pentru ucraineni si cei de peste Prut de asemenea.

Cum am ajuns sa vrem sa mergem la Odessa?

In martie 2013,  noi eram plecati la Chisinau, R.Moldova. Cum si de ce am ajuns acolo? Pentru asta trebuie sa multumim SSMB si FASMR si proiectului TRANSMED pentru ca in acest fel am avut ocazia de a pleca la un schimb de experienta in Chisinau timp de o saptamana. Deci mai exact, timp de o saptamana aveam ocazia de a vedea care este atmosfera la Facultatea de Medicina din Chisinau ” Prof. Dr. Nicolae Testemitanu”, de a vedea cum sunt profesorii, de a vedea orasul si de a trai ca un student de acolo. Mai multe am povestit in alte 2 postari, Acum 3 ani prin Chisinau. Cu trenul prietenia. Ep.1, si Acum 3 ani prin Chisinau.Facultate, Transmed si altele. Ep.2, deoarece sunt multe lucruri frumoase de zis despre aceea saptamana si despre oamenii pe care am avut placerea sa ii cunoastem in Chisinau. 

Cine eram curajosii? Traian si Andreea, desigur, impreuna cu prietenul Mircea. Trei studenti de la UMF Carol Davila. Ideea plecarii la Odessa a incoltit in trenul Prietenia. A pornit ca o gluma initial, ceva nu foarte serios, dar in orice caz, povestirile bunicului lui Mircea despre Odessa ne- au facut sa ne dorim si mai mult sa ajungem acolo. De ce? Poate nici noi nu stiam, dar simteam ca trebuie sa facem asta. Ar fi fost pacat sa nu mergem, asa gandeam noi atunci.

Dupa 2 zile de stat in Chisinau, luam decizia ca trebuie sa plecam la Odessa. Incercam sa racolam alti doritorii de senzatii tari, iar in cele din urma, am fost 5 oameni. Noi 3, Aura de la Cluj si Stefan de la Iasi. Daca va intrebati cum de ne-am gasit, schimbul de studenti era unul generalizat, adica eram un grup de vreo 25 de oameni din toata Romania la Chisinau, adunati de pe la toate facultatile din tara, dintre care 5 curajosi urmau sa plece in Ucraina.

Plecarea

Dupa scurte informatii legate de cum si cu ce plecam, luam decizia ca la ora 5:00 si ceva sa fim in autogara si sa luam microbuzul spre Odessa. Trezirea a fost una dificila, dar cumva reusim sa plecam toti 5 impreuna intr-un taxi. Ajunsi la gara, soferul microbuzului ne intreaba pe ruseste ceva, noi dam pe romaneste, o da si el pe romaneste. Platim, ne urcam si ocupam locurile din spate. Eram fericiti. Plecam apoi si in fata noastra se desfasoara peisajul rural din Moldova. Muzica usoara ruseasca ne mangaia urechile, iar noi ne clatinam trecand prin gropile soselelor. Oprim la un popas, unde cumpar un pachet de tigari fara filtru la uimitorul pret de 1 leu romanesc. Tigari de altfel foarte bune si cu aroma naturala. Nu stiu exact ce inseamna aroma de tutun naturala, dar cred ca asa ar trebui sa fie. Tigarile se numeau Leana. Sunt foarte mandru ca le-am cumparat si la fel de bucuros ca am putut sa le impartasesc cu prietenii din Romania. Din pacate nu se face contrabanda cu Leana, pentru ca nu cumpara nimeni.

Andreea:

Am plecat foarte dimineata, la ora 5:50 din Autogara de Nord din Chisinau, cu microbuzul Chisinau-Odessa, am luat taxiul pana acolo pentru ca in Chisinau oriunde ai merge cu taxiul costa in jur de 5 ron.

  Asa ca informatie importanta de inceput,  evident ca nimeni nu vorbea rusa dintre noi, nu aveam nici un ghid de conversatie, si ne-am bazat exclusiv pe o harta pe telefon pe care nu o studiasem prea mult anterior plecarii si de asemenea pe infomatia, care noua ni s-a parut suficienta , conform careia trebuie sa luam tramvaiul 5 de la autogara din Odessa, cica „ajunge in centru”. Ce ne trebuia mai mult, nu?

Luam microbuzul, fara nici o problema, pretul este de 300 lei moldovenesti dus-intors adica in jur de 70,91 RON ( informatie de prin 2014), evident eram sigurii romani din el si a urmat un drum de 5-6 ore, in total fiind 205 km pana in autogara din Odessa. Am mai si dormit, am mai si ascultat muzica ruseasca, am facut popasuri, baietii si-au cumparat prostii, aka tigari Leana.  Atmosfera pe drum a fost super. La un moment dat am ajuns si la granita. Evident ni se verifica mai intens pasapoartele, mai ales la granita cu Ucraina. Aici,  citez baietii „ una din cele mai frumoase femei din moldova/rusia/ucraina” se uita suspicios la pasapoartele romanesti si dupa un timp de discutii afara cu colegii, il cheama pe un anumit „Panciu” afara din autobuz , moment in care ne-am emotionat un pic. Ca sa aflam mai apoi ca de fapt in acea zi in Odessa era chiar meci de fotbal Republica Moldova – Ucraina si eram intrebati daca suntem cumva niste microbisti romani infocati de fotbalul moldovenesc. avand ca scop diverse activitati legate de meci. I-am asigurat ca am venit doar sa vizitam Odessa si nimic mai mult. De altfel in ziua aceea am avut ocazia sa vedem multi moldoveni cu steguri pe ei prin Odessa, si normal bagaciosi in seama s, vorbeam si noi tare in romana cand treceam pe langa ei.

Orasul

Am ajuns cu bine in cele din urma la autogara din Odessa, foarte mandri de reusita noastra. Schimbam bani la un exchange chiar la iesire si vedem magica statie de tramvai de care ne-au vorbit prietenii nostrii moldoveni. Vedem chiar si tramvaiul 5. Ne urcam, normal, doar merge in centru. Descoperim ca pe harta noastra de pe telefon, “normal”, strazile erau scrise in rusa, iar noi defapt nu intelegeam nimic. Debusolati ne gandim sa intrebam. Intrebam niste tineri poate stiu engleza si ne spune si noua cineva unde sa coboram pentru centru. GHICI CE? Nimeni din acel tramvai nu vorbea engleza, NIMENI…dar NIMENI.Intrebam cu speak English? Italian? Spanish? French? Greaca? Moldoveneasca? Citez pe cineva anonim „dar aromana vorbiti,huh???” Am primit pe post de raspunsuri ceva cuvinte in ucrainiana, ceva semne din maini, probabil spunand ca nu ne inteleg si sa ii lasam in pace. Iata-ne deci, ramasi intr-o stare de consternare, uitandu-ne pe geam, poate, poate vedem ceva mai spectaculos care aduce a centru.

In concluzie, ucrainieni sunt foarte slabi cunoscatori de alte limbi decat ucrainiana si rusa, desi sunt dornici sa-ti explice, noi nu am reusit sa intelegem nimic, nici macar din desene in nisip pe plaja.

Ne-am descis sa ramanem totusi in tramvai si sa mergem pana la capat si sa vedem unde ajungem. AM UITAT SA MENTIONEZ CA AFARA NINGEA INTENS  SI ERA FOARTE FRIG , desi eram in luna Martie. Asta i-a dat oricum peisajului ce aveam sa-l vedem o alura magica de iarna.

La capatul liniei 5 se gaseste varianta ucrainiana a statiuni Mamaia, numita “Arcadia Beach” fiind cea mai populara zona de plaja din Odessa, plina cu restaurante, baruri si cluburi. Lucruri pe care le-am aflat mai tarziu, pentru ca in acea perioada in care am ajuns noi era mai parasita si mai pustie ca niciodata. Dar coboram din tramvai si mergem sa vedem marea. Si iata ca aici miracolul s-a intamplat.

Si marea. Cand eram inca singuri si debusolati:

Norocul nostru a venit cu Aura, care cu o usoara stare de disperare, apuca de brat un tanar cu un aparat foto si cu casti in urechi care tocmai pleca din zona de plaja unde ajunsesem.

”Hello hello, can you please help us?? Where is the center??Please” .

Baiatul speriat initial, ne raspunde totusi, intr-o engleza simpla dar cu cuvinte care ne aprind si noua in sfarsit niste conexiuni nervoase. Ne spune cum sa ajungem in centru, si dupa “PAM-PAM!!! ” ne spune ca el lucreaza la un blog despre Odessa si venise sa faca niste poze cu plaja iarna, iar daca vrem ne poate ajuta el , si sa ne arate principalele atractii ale Odessei. Apoi cu acordul nostru ar vrea sa scrie chiar un articol despre cum am venit noi sa vizitam Odessa.

DA, DA, CHIAR ERA PE BUNE, nu inghetasem de tot si acum traiam un vis idilic.

Iata si poza de grup cu el dupa ce ne-am cunoscut.

Atractii turistice ale frumosului oras Odessa

Catedrala ortodoxa Spaso-Preobrazhensky 

Cel mai mare lacas de cult ortodox din Odessa, fondat in 1794 si aruncat in aer in 1936 de autoritatile sovietice, a fost reconstruit in anii 2001-2003.

Aici am trait o experienta foarte amuzanta, in care eu si Aura incercam sa cumparam niste icone pentru ai nostri parinti si bunici. Tot incercand sa explicam in engleza ce icoana cu ce sfânt vrem, ne-am dat seama ca nu reusim sa ne facem intelese si am inceput sa vorbim in romana intre noi. Cand ce sa vezi, baiatul care vindea icoane a inceput sa ne vorbeasca in romana dupa atatea neintelegeri. Am aflat ca el era din Moldova si statea de cativa ani acolo si am fost foarte fericite ca am reusit sa cumparam ceea ce vroiam intr-un final.

Biserica este foarte frumoasa, merita vizitata, nu am facut insa si poze inauntru, ramane sa o vedeti voi LIVE.

Strada Deribasovskaya  

 Una din strazile principale ale orasului si o importanta atractie a Odessei. Este o strada pietonala, placuta pentru o plimbare relaxanta, cu numeroase cafenele si magazine.

Langa se gaseste si prima gradina publica a Odesei.

Statuia lui Leonid Utyosov 

“Sorry for that!”

Cantaret  faimos sovietic de Jazz si actor de comedii de origine evreiasca, nascut in Odessa.      

Monumentul Duke de Richelieu

Cum mergi spre port, inainte de scarile Potemkin, chiar desupra portului, se afla statuia simbol a orasului, monumentul lui Duke Armand Emmanuel Richelieu. A fost primul primar si apoi guvernator al Odessei si cel a transformat orasul in ceea ce este acum. Figura imvelita in toga romana a fost creata de sculptorul rus Ivan Petrovich Martos si inaugurata in 1826.

Scarile Potemkin

Sunt considerate o intrare formala in oras dinspre zona portuara.

Initial avand 200 de trepte, acum 192 , se intind pe o distanta de 142 m dar dau iluzia ca ar fi mult, dar mult mai inalte.

Scarile au devenit faimoase in filmul mut al lui Sergei Eisenstein’s din 1925, “The Battleship Potemkin“.

Brian DePalma a fost inspirat de scena lui Eisenstein pentru o scena similara creata in filmul “The Untouchables”.

Portul Odessa

Cel mai mare port Ucrainian, si unul dintre cele mai mare porturi de la Marea Neagra.

Colonadele Palatului Vorontsovsky

Gandite si construite de arhitectul italian F.K.Boffo in 1826 sunt unul dintre cele mai vizitate monumente din Odessa.

Au si o legenda proprie a orasului , ce povesteste despre o usa aflata la baza acesteia dinspre mare. Se spune ca in Odessa era un restaurant localizat aproape de monument, iar proprietarul acestuia era unul dintre oamenii foarte bogati ai orasului, care pe langa alte activitati se ocupa si cu traficul de sclavi. El isi imbata clientii si ii ducea prin aceasta usa spre catacombele care se intindeau pe sub tot orasul. Pe aici, el ii ducea direct in port, si in nave turcesti, unde ii vindea pe post de sclavi.

Astazi Colonada este una din cele mai vizitate zone ale orasului si locul de desfasurare al multor evenimente.

Primaria Odessa

Se afla la intersectia bulevardului Primorskiy, strazii Chaikovskoo si a strazii Pushkinskaya. In fata ei sunt 2 statui ce ii infatiseaza pe Ceres , zeu al agriculturii si pe Mercur, zeu al negotului. La fiecare jumatate de ora, ceasul de deasupra intrarii canta melodia “Odessa my town”, din opereta White Acacia de compozitorul sovietic Isaac Dunayevsky.

In fata cladirii este o zona numita “Dumaskaya” unde este monumentul lui Alexandru Pushkin care a locuit 13 luni in Odessa. Aici este facuta si poza noasta.

Bulevardul Primorskiy

Opera si teatrul de balet Odessa 

Cea mai frumoasa cladire din oras.

http://odessaoperaballettheater.com/

Piata Catherine

In aceasta piata, pe un piedestal inalt, se afla Imparateasca Catherina II, cea care a fondat orasul Odessa. Pe cele 4 parti ale monumentului se afla statuile printului Potemkin, Contelui Platon Zubov, Colonelului de Volan si Amiralului de Ribas.

Este practic monumentul fondatorilor orasului.

In jurul statuii se afla 8 cladiri de o arhitectura spectaculoasa.

Si alte cateva poze frumoase din Odessa:

Mai sunt cateva zone pe care nu le-am fotografiat se pare si din pacate ne raman doar in amintiri. De asemenea o cladire foarte impresionanta este si cea a garii pe care in graba spre autogara nu am mai apucat sa o vizitam sau sa ii facem poze.

Ne-am plimbat in total cel putin 5 ore.

Intre timp am mancat si noi ceva la un mall unde toti ne priveau ca pe extraterestii pentru ca vorbeam in engleza, dar ne-au luat banii in cele din urma.  Am mancat si niste acadele de la o simpatica doamna de pe strada si ne-am dat banii pe un foarte frumos magnet de frigider.

A fost o experienta minunata pentru mine acest oras, care a fost pentru mai bine de un an pana sa ajung in Viena si Budapesta, cel mai frumos oras pe care il vazusem vreodata.

Traian:

Drumul de intoarcere

Dupa experienta minunata pe care ne a oferit-o ghidul nostru ucrainean, a sosit si momentul sa ne despartim de el. Se apropia ora plecarii, iar noi nu eram departe de autogara , dar nici bilete cumparate nu aveam. Si nici bani schimbati nu prea mai aveam, ajungand ca dupa cumpararea biletelor sa mai avem 2 Grivne toti la un loc. Nu am mentionat acest lucru pana acum, dar noi cel putin nu am gasit vreun schimb valutar care sa schimbe si Lei in Odessa (Moldovenesti sau Romanesti). Asa ca am tot scos de pe card, o activitate care nu merita facuta cand esti plecat pe afara deoarece te lasa fara bani, mai ales atunci cand scoti sume mici. Daca scoti, macar scoti o suma mare. Ajungand in tara, am observat ca de pe card imi lipseau cam 70 ron in plus fata de ce scosesem. Suparat nevoie mare, am fost la banca sa intreb de ce. Domnisoarele de la ghiseu mi-au explicat ca asa este normal. Pe vremea aia eram si noi prea putin familiarizati cu calatoriile.

Revenind la plecarea din Odessa, ne despartim de ghidul nostru in centru, iar apoi o luam inspre autogara. Din fericire, Odessa e un oras bine sistematizat asa ca nu e foarte greu sa te descurci in el, odata ce te-ai plimbat un pic si te-ai prins pe unde te afli.

Ajungem la autogara cu bine, unde ne dam seama ca autocarul  pe care putem sa il mai luam va trece prin Transnistria. Transnistria era un fel de sperietoare pentru noi. Daca un lucru il stiam bine, era ca nu trebuia sa luam autocar Chisinau-Odessa care sa treaca prin Transnitria. Nu avem ce face si trebuia sa plecam cu el. Dar sa cumperi bilete nu era asa simplu. Trebuia cumparate de la casa de bilete, nu de la soferul respectiv. Dupa ce am incercat sa luam singuri bilete, ne-am dat seama ca nu o sa putem cumpara bilete in veci, bariera lingvistica fiind una importanta. A trebuit sa ne rugam de soferul moldovean sa ne ajute el cu biletele. Soferul, un domn foarte dragut si binevoitor, ne a cumparat biletele. Asa ca dupa o zi intreaga de peripetii ne am suim in autobuzul spre Chisinau.

Fusese o zi foarte fructoasa, am vazut Odessa, am luat contact cu localnici, am vazut si cam tot ce doreste un turist sa vada. Poate ca nu am vazut Gara din Odessa, o cladire frumoasa si veche, dar am considerat ca e mai bine sa prindem autobuzul spre casa.

Autobuzul a plecat din Odessa si mergea catre Transnistria. Transnistria este o regiune separatista a Republicii Moldova. Este ca o fasie de pamant de a lungul Nistrului care se intinde de la Nord la Sud. Ea a fost creata de rusi ca un fel de Republica Sovietica Moldoveaneasca, membra a URSS. Dupa 1945, s-a unit cu Basarabia, iar dupa destramarea URSS in 1991, isi declara independenta. Transnistria este sustinuta de Federatia Rusa, limba oficiala este rusa, moneda oficiala este rubla, iar romanii sunt fascisti si imperialisti. Trebuie mentionat ca la inceputul anilor 90 a avut loc si un razboi intre Republica Moldova si Transnistria, iar inca si azi sunt stationate trupe rusesti in zona. Nu dezvolt mai mult subiectul, fiecare poate cauta mai multe detalii, nu trebuie sa facem politica aici.

Sper ca ati inteles cam ce e cu Transnistria si de ce eram usor crispati cu privirea la perspectiva traversarii ei. Un alt aspect important este ca practic Republica Moldova nu are granita cu Ucraina in regiunea Transnistreana. Adica intri in R. Moldova fara stampila pe pasaport a R.Moldova. Asta pentru ca Trannistria nu pune stampila. Pe scurt, e ca si cum ai intra in R.Moldova fraudulos. Acest lucru ne-a creat mici probleme la intoarcerea in tara.

Ajungem la granita ucraineana. Formalitatile se desfasoara rapid. Trecem de vama. Apoi urmeaza vama transnistreana. Acolo, inmanam impreuna cu pasaportul si o foita pe care am fost obligati sa o completam. Merita mentionat si vamesul care purta mandru un AK47 si intra cu el in autobuz. Aceste lucruri nu trebuie sa sperie sau sa va faca sa va ganditi, vai ce nebunie. Sunt lucruri normale in unele parti ale lumii. Dupa ce intram in Republica Separatista Transnistreana, o si tranzitam. Tranzitul a durat 20 de minute, ea fiind o tara ingusta de la Vest la Est, nu si de la Nord la Sud. La iesirea din Transnistria, pasapoartele sunt verificate iar, vamesul pleaca cu ele din autobuz, se intoarce cu toate in afara de cele romanesti, care apar 5 minute mai tarziu. Apoi urmeaza inca un control si iesim din Transnistria in final.

Dupa cum observati, nu a fost chiar asa tragic. In afara de momentul in care ne asteptam pasapoartele si ne gandeam cum ar fi sa ne dea jos din autobuz, nu prea au fost momente palpitante. Ar mai fi de mentionat un moment dragut totusi. Eu si Stefan, plictisiti de atata drum, atata asteptare, stateam in vama Transnistreana. Afara ningea. Zapada era pe jos. Ne gandim sa facem bulgarii si sa ne batem cu ei. Asa ca ii dam bataie. Aruncam vreo 2-3 bulgarii, doar ce ne-am incalzit. Numai ca un vames dintr-o ghereta ne atrage atentia in rusa. Noi spuneam ca english, english no russian. El zice: Romana vorbiti? Noi DA. La care el: Mai baietii, asa nu se face, nu e voie. Privind in urma, ma gandeam cat creier am putut avea in acele momente. Sa te bati cu bulgarii in vama unei Republicii Separatiste Proruse.

Ajungem si in Chisinau in cam o ora. Momentul in care am ajuns in Chisinau, ne-a facut sa ne simtim ca am ajuns acasa. Ma simteam in siguranta. Se vorbea romana. Eram acasa.

A meritat excursia. A meritat cu prisosinta. As mai merge odata in Odessa in viitor, poate vara de data aceasta. Atata doar sa nu ne trebuiasca viza de Rusia. De aceea consideram ca am vizitat cand trebuia Odessa.

Update 2016. Acest articol a fost scris la scurt timp dupa inceperea conflictului armat din Ucraina de Est, regiunea Donbas. Avusesera loc revolte si in Odessa. Acum, totul este ok si lumea este fericita. Ma rog, cat de fericita poate fi intr-o tara aflata un conflic cu rebeli pro-rusi. Oricum, veniti si vizitati Odessa.

Pentru alte sfaturi despre calatoritul in Odessa dar si Ucraina anului 2016, cititi articolul nostru, Ghid pentru calatoritul in Ucraina anului 2016.

Intre timp s-a facut 2020, Doamne Ajuta, e in continuare foarte frumos in Odessa.