Crușova / Krusevo, Macedonia de Nord. Singurul oraș din lume a cărui limbă oficială este aromâna

carturesti.ro

Calatoria noastra pe urmele aromânilor din Balcani a ajuns si in Krusevo / Crușova, orasul din Macedonia de Nord aflat la cea mai inalta altitudine, 1350m. Acest oras poarta o insemnata importanta istorica si pentru macedonenii slavi, nu numai pentru aromâni. Aici s-au luptat pentru indepedenta fata de Imperiul Otoman mai multi revolutionari pe la 1903 in cadrul Revoltei de Ilinden, Pitu Guli si ai sai fârtați. Celebrul Pitu Guli, celebrul aromân, cel al carui nume apare in imnul de stat al fostei republici iugoslave, astazi numita Macedonia de Nord dupa mai multe imbranceli legate de nume cu vecinii greci. Treaba asta cu Macedonia de Nord si protestul grecilor asupra numelui de Macedonia, este ca si cum noi, românii, acum ne-am ambitiona ca Republica Moldova sa se numeasca Moldova de Est.

libris.ro

Căutând popasuri

Am plecat din Veliko Tarnovo aproape de pranz si am tinut-o drept pana in Macedonia, tranzitand Sofia pe centura si oprind in Blagoevgrad la un Lidl pentru diverse. Procedurile vamale au decurs rapid, exceptand-o pe bulgaroaica suparata ca vignieta nu era lipita pe parbriz. Intrand in Macedonia eu aveam 2 preocupari. Daca initial planul era sa trecem si prin Bitola, dupa ce vizitam Krusevo, acum timpul ne limita doar la Krusevo, si poate nici Krusevo. Dupa discutii si pareri, am convenit sa mergem totusi la Krusevo, si apoi sa ajungem seara tarziu la Ohrid. Pana la urma, de aceea venisem aici. O alta preocupare era motorina, noi alimentand in Constanta ultima oara si deja mergeam de vreo 700km. Mai era motorina in rezervor, dar totusi, mergeam de vreo ora in Macedonia si nu prea am vazut benzinarii. Si ultima dar nu cea din urma problema, banii. Nu aveam bani schimbati. Noua ni se tot facea pofta de mancare, dar noi nu aveam dinari macedoneni. Asta s-a schimbat cand am oprit in primul oras mai mare, Kamenitsa Macedoneana, si am schimbat 50 Euro primind 3000 de dinari. 60 dinari =1 Euro. Cei care s-au ocupat de gasirea unui schimb valutar au fost parintii mei, ei plecand tiptil spre un magazin clasic, unde au incercat sa inchege cu greu o conversatie. Domnisoara din prag le -a aratat peste drum, Bank Bank, si in 5 minute plecam si din Kamenitsa pregatiti de a sparge banii la primul popas pe care il vom intalni.

Primul popas a aparut, dar noi aveam viteza, eram in panta si nu prea mai aveam unde sa intoarcem. Nasol moment, mama dezamagita, defapt noi toti dezamagiti, dar mama cel mai mult. Pe ea incepuse sa o loveasca cel mai tare foamea si oboseala drumului. Nu ii nimic, spunem noi, cei din fata, masculii, ajungem in Stip, si gasim si benzinarie si un popas. Stipul asta a venit greu, dar noi speram sa merite asteptarea. Stip este un oras cu o comunitate importanta de aromani, o colega de a mea de facultate fiind din Stip si studiind in Romania gratie bursei statului roman pentru românii de pretutindeni.

Sa tot fie ora 16-17:00, dar cine mai stie, cand ajungem in Stip si ne hotaram sa intram in oras si sa nu mai cautam de nebuni popasuri pe centura. Sansa face sa dam de niste restaurante interesante chiar pe drumul ce duce spre centru si oprim la cel mai fancy si dragut. Doar ne permitem, suntem in Macedonia. Daca nici acum? Restaurantul acesta se numeste Mal Odmor si este la baza dealului pe care am coborat cand am iesit de pe drumul national. Sentimentul pe care il ai stand la acest restaurant este unul arhaic. Daca anii 90 se pot numi arhaici. Ma simteam precum la Tulcea sau la popasul 2 Iepurasi din padurea Babadag, cu mese la umbra copacilor, cu ospatari imbracati la camasa alba, unsi cu toate alifiile, dornici sa te serveasca, dar si tu sa fii om cu ei.

Vine domnul ospatar cu meniul, ne chinuim noi sa intelegem ce scrie pe acolo, dar vine si el apoi sa ne ajute in alegeri. Noi voiam sa mancam ciorba sau supa. Orice cu zeama, doar mersesem toata ziua cu masina. Ospatarul ne spune solemn ca ciorba nema. Ca o paranteza, ne mai intelegeam cu el si in romana, si in engleza, si in ceva rusa, ca oamenii, stiti cum e. Ciorba nema. Sup nema. Noi o tineam ca tot ciorba vrem. Pana la urma spune ca Sup ceva vita daca vrem. Noi pai da, vrem cum sa nu vrem. Deci supa ne-am luat, dar a fost un fel de supa la plic. Ce sa facem, daca nu ascultam ospatarul, el ne-a zis ca nu are, noi tot o tineam ca vrem ciorba si supa. Mama si-a luat o salata, Andreea ceva gen zacusca foarte picanta, iar eu cu tata ne-am luat o specialitate de a lor. Un fel de paine cu carne deasupra, pe care mai multi clienti ai restaurantului o aveau in farfurie.

Una peste alta am mancat binisor acolo, am baut si o cafea, iar mama un mic desert. A costat cu tot cu bacsisul ospatarului undeva pe la 100 lei. Ne luam la revedere, nu inainte de a il intreba pe ospatar ce fel de muzica se auzea in difuzor, noi suspectand ca este vlach music. El nu nu, macedonian music. Bine, cum spuneti, ne luam la revedere si plecam. Tata trece la volan, cu Andreea in dreapta pe post de GPS. In Bulgaria avusesem o optiune prin care sa avem internet si apeluri gratis in UE, dar aici depindeam de atentia noastra in a nu ne rataci in timp ce urmaream mica bilă albastra plimbandu-se pe ecranul GPSului.

Spre Krusevo

Alimentam la un Lukoil mare situat fix langa un mare depozit Lukoil de langa Stip si plecam la drum. Ajungem repede in Veles, de unde intram pe autostrada spre Grecia pentru 60km, iar apoi facem dreapta spre Prilep. In drumul spre Prilep, oprim sa luam niste apa minerala de la un popas, tata fiind un pic deshidratat, iar apoi, oprim la un fel de targ unde se vindeau tot felul de fructe, legume, siropuri, dulceturi si sucuri naturale. Eu cu mama si cu Andreea ne invartim pe acolo si la final cumparam multe caise si un suc mare natural de piersici, alegand sa nu mai luam si gem. Am zis sa avem totusi cash la noi, cine stie unde urma sa mai fie nevoie in cursul zilei. Dar bine aratau gemurile acelea cu nuci in interior si alte fructe. Imi curg balele cand ma gandesc acum, dar atunci imi era doar sete si voiam sa beau suc si apa. Asa ca am fost multumiti cand ne -am intors la masina. Ne-am mai intins picioarele, am facut si shopping, hai spre Krusevo.

Chiar inainte de Prilep am intrat intr-o vale foarte frumoasa, iar apoi am urcat mult pana intr-un pas de unde aveam o priveliste minunata. Oprim sa facem niste poze, moment in care eu trag frana de mana, dar nu bag si in viteza, astfel ca tata incepe sa turuie la mine, ca sunt inconstient, ca scapa frana de mana, etc, etc, etc. Tata are dreptate, ce sa mai, asa e, nu era bine sa alergam dupa un Logan de 1 tona jumate la vale si eventual sa il luam din vale.

Prilep nu prea este un oras deosebit, si nici nu are indicatoare. Fara GPSul rudimentar din dotarea telefonului nu stiu cum gaseam drumul spre Krusevo. Poate ar fi mai bine sa ma opresc aici si sa povestesc despre Krusevo cateva zboare, adica cuvinte in aromână.

Crușova / Krusevo – singurul oras din lume a carui limba oficial este aromâna

De ce sa mergem in Krusevo? Pai am putea merge pentru ca este orasul din Macedonia aflat la cea mai mare altitudine, aproximativ 1350m, si am mai putea merge pentru ca aici este o importanta statiune montana. Dar defapt raspunsul este altul. Mergem aici din acelasi motiv pentru care am plecat in aceasta mini-calatorie balcanica. Sa vedem locurile in care au trăit aromânii si in care inca mai traiesc. Tatal meu este aromân, toți bunicii lui fiind nascuti in vechea provincie istorica Macedonia, astazi parte a statului grec. De aici si denumirea de macedoneni sau machidoni cu care au fost botezati la sosirea lor in Romania in perioada interbelica. De ce au venit aromânii in Romania sau mai bine zis, ce i-a facut sa plece din Grecia, vom discuta despre asta mai mult cand vom ajunge prin Grecia, dar acum sa ne rezumam la Krusevo.

Cam asa arata toate asezarile vlahilor din Balcani, cocotate sus pe munte

Krusevo nu este neaparat o vatră a aromanilor, ei asezandu -se aici dupa decaderea oraselor Moscopole si Gramostea in secolele XVIII-XIX, locuitorii acestora fugind din calea distrugerilor cauzate de Ali Pasa si bandele sale. Asadar, aromanii moscopoleni si gramosteni s-au refugiat pe unde au putut, unii in Austria, in Ungaria, cativa in Italia, unii in Principatele Romane,  iar o buna parte din ei au ajuns nu chiar atat de departe, unde au intemeiat acest oras pe culmile muntilor. Se considera ca arhitectura caselor de aici o imita pe cea a caselor din Moscopole. Interesant aspect, pentru ca azi in Moscopole nu prea mai ai ce vedea, nu mai exista nimic din grandoarea celui mai mare oras din Balcani, dupa Istanbul.

Tot aici, in acesti munti, s-au dus lupte in cadrul Revoltei de Ilinden din august 1903, o miscare ce a cuprins mai multe zone din provincia Macedonia a Imperiului Otoman, si nu numai. Rebelii au pus stapanire cu totul pe orasul Krusevo si au rezistat timp de 10 zile proclamand aici Republica de la Krusevo. Eventual, revolta a fost infranta, iar Imperiul Otoman a mai dainuit cativa ani pana cand si-a dat obstescul sfarsit la finele primei conflagratii mondiale. 

Din pacate, dupa Razboiul I Mondial, aromânii au plecat din Krusevo avand loc conflicte interetnice cu populatia vecina. Oficial, aromâna este limba oficiala aici, dar nu o auzi vorbita mai deloc prin oras. Cam 10-15% din populatie este reprezentata de aromani. Restul sunt macedoneni slavi. Oricum, este frumos caci vorbim de singurul oras din lume in care limba oficial este aromana. La fel, Macedonia de Nord este singura tara din Balcani care recunoaste etnia aromână. Exista Partid, exista program TV si radio in limba aromana, ceea ce nu este de ici de colo. De curand, si Albania a recunoscut prezenta etniei aromâne. Ultimii care vor recunoaste ca exista aromani vor fi grecii si romanii. Sunt curios care vor dintre ei va ceda candva, daca va exista acest candva.

Krusevo, orasul

In orasel ai avea ce vedea, daca ai ochi si gust pentru localitati balcanice si daca doresti sa fii un pic melancolic si mai ai si un ghid care sa iti explice ceva. Noi am avut o sansa incredibila sa intalnim aici un aroman, de fel din Krusevo, aflat in vacanta in orasul natal, el locuind acum in Skopje. A facut facultatea in Romania, venea destul de des in Constanta la intalniri ale comunitati aromane si se implica in lupta pentru pastrarea identitatii acestui neam. Norocul a facut ca el sa fie pe strada in momentul in care am parcat masina in fata primariei si birtului central. Din vorba in vorba, a ramas ca el sa ne arate orasul. Si vai cate ne-a povestit si ne- a aratat. Poate nu toate pot fi aratate prin poze, caci saluturile dintre el si frizerul orasului si macelar nu le-am putut surprinde. Nu am mai apucat sa ajungem si la monumentul lui Pitu Guli deoarece o furtuna puternica venea peste noi, iar noi nu luaseram pelerinele din masina.

Pentru ca noi nu am vizitat Krusevo intr-un mod foarte turistic, ci mai mult sentimental, am gasit acest articol in vastul internet. O tipa din Australia cu un blog dragut ce explica senzational de bine cam tot ce este de vizitat aici. Si unde sa va cazati, si unde sa mancati, si tot ce trebuie. Cum nu vreau sa fac copy paste, descoperiti voi articolul ei.

Cateva lucruri care m-au impresionat: fantana facuta de niste aromani si cu mesaj scris in aromana, biserica comunitătii aromâne, casa cu soarele si leul pe fatada, aspect pe care nu il gasesti la casele grecesti si la cele ale majoritarilor slavi. Nu am mai stat sa mancam cu armânul nostru in Krusevo, era foarte tarziu si eram obositi. Urma sa ajungem iar la 12 noaptea la cazare in Ohrid. Ne-am luat ramas bun, si i-am multumit lui Dumnezeu ca ni l-a scos in cale si am inteles mai multe din acest orasel. Si nu va spusesem de Tata care facea misto de noi inainte sa ajungem aici spunand ca “sigur, or sa ne astepte aromânii cu paine si sare in Krusevo, haideti sa va arat orasul si sa ne cunoastem”. Interesante sunt căile Domnului.

Un mic comentariu de facut la final. A fost o experienta dumnezeiasca as putea spune sa vizitam acest orasel in felul in care l-am vizitat. Si cum spunea si prietenul meu, Mircea, un aromân autentic, oamenii astia din Macedonia care inca vorbesc aromana sunt de admirat, ei rezistand unei slavizări puternice. In Romania a fost mai bine.

Plecarea din Krusevo s-a facut sub semnul unui amurg tarziu, dar si sub amenintarea unei furtuni care a intarziat sa vina pana la urma. Ne-a tot urmarit in timpul plimbarii noastra prin orasel, ne-a impiedicat sa vedem monumentul lui Pitu Guli, dar pana la urma, nu a mai venit. Asa ca am inceput sa coboram linistiti spre Lacul Ohrid. Linistiti am spus? Pai numai linistiti n- am fost, am avut niste discutii extraordinare in masina. Tema a fost “biznis planul” prin care urmam sa facem turism in teritoriile locuite pe vremuri de aromani. A iesit haos, dar asa se intampla cand conduci 800km intr-o zi si stai intr-o masina de dimineata. Nu conteaza, o sa ne amintim intotdeauna de biznis plan. Poate candva il vom pune si in aplicare.

Inscris in limba aromână pe o fantana publica din oras

Am ajuns in Ohrid tarziu, sa tot fie miezul noptii. Ne-am culcat fiind bucurosi ca am avut o zi buna, o zi plina de evenimente frumoase. Excursia in Balcani pe urmele Aromânilor doar ce incepuse…


Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.

Spor la calatorit!

Traian

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.

1 comment