Calatorind spre Babadag

elefant.ro

Babadag. Numele unui oras din Dobrogea, a carui sonoritatea orientala ne frapeaza daca suntem la prima perindare prin tinuturile de la sud de Dunare. Babadag. Cel mai mare oras din Dobrogea otomana timp de cateva secole. Babadag. Astazi mai cunoscut publicului larg datorita cetatii medievale de la Enisala ce se afla la 2 pasi. Babadag. Poligonul de tragere si antrenament pentru trupele NATO. Babadag. Localitatea in care traiesc numerosi romi horahai.

Am trecut de multe ori prin Babadag in drum spre Tulcea spre bunicii mei. Nu am oprit niciodata, in afara de a alimenta la benzinaria din centru sau de a cumpara o apa si ceva de rontait. Ce-i drept am oprit in padurea de la Babadag deseori, mai ales la popasul Doi Iepurasi, ce a fost renovat de curand si unde intr-o vreme erau si ceva animalute. Dar despre Geamia Ali Gazi Pasa, Muzeul de Arta Islamica sau mormantului lui Sari Saltuk Baba Dede nu stiam nimic. Doar indicatoarele din oras catre acest obiective le stiam pe de rost. Erau o constantă, precum veșnicul pârâu secat, Tabana.

In vara 2019 am plecat impreuna cu fratiorul meu sa vizitam Dobrogea. A fost o excursie de 1 zi ce ne-a pregatit pentru cei 7000km prin Turcia. Cel putin peisajul dobrogean seamana cu vastele intinderi anatoliene, iar oprirea in Babadag pentru a vizita urmele mostenirii otomane devenea obligatorie.

Geamia lui Ali Gazi Pasa

Prima si singura oprire din Babadag a fost Geamia lui Ali Gazi Pasa. Muzeul era inchis pentru renovare, iar la Mormantul lui Sari Saltuk Baba Dede nu am mai ajuns. Vorba aceea, sa lasam motive pentru o vizita ulterioara. Istoria Dobrogei musulmane incepe de la sfarsitul secolului XIV cand Baiazid I “Fulgerul” cucereste cam tot ce se afla la sud de Dunare. La inceputul secolului XVII, capitala regiunii este mutata de la Silistra la Babadag, astfel ca Ali Gazi, ce era pașă al provinciei, decide construirea unei frumoase moschei. Timpul a trecut, conflictul cu Imperiul Rus a afectat treptat regiunea, iar orasul Babadag, la un moment dat frumos si infloritor, a decazut in importanta. Dupa 1989, moscheea a fost restaurata cu fonduri din Turcia, iar in 2007 a venit sa viziteze Babadagul si prim-ministrul de atunci al Turciei, Erdogan.

Moscheea este foarte aproape de autogara, cam 20m maxim, si se afla in centrul orasului, foarte aproape de magazinul Parmac, principalul motor economic al orasului. Cladirea si intreaga curte sunt ceva cu totul diferit de ce ofera mica asezare dobrogeana. De forma patrata, din piatra pura, cu un minaret solitar, candva maret, astazi depasit in inaltime de tot felul de betoane, geamia chiar ramane un loc de liniste la marginea E87. In curte se mai afla o veche fantana, sapata si ea de otomani, dar si cladirea in care se afla Muzeul de Arta Islamica, numita Casa Panaghia.


Popasul nu a durat mult, suficient cat sa facem niste poze si sa dea Bebe T din maini si din picioare. Cat faceam niste poze, niste tineri romi horahani au trecut cerand milostenie din partea noastra si a altor trecatori. Despre romi horahani ar fi de zis cateva lucruri. Ei locuiesc in grup compact la periferia de Nord a Babadagului, cum vii dinspre Tulcea, si sunt romi de religie musulmana, ei considerandu-se a avand origini turcesti. Ei nu locuiau in Babadag dintotdeauna, s-au asezat aici in anii 50 la ordinul autoritatilor comuniste, pana atunci ei fiind nomazi. Internetul abunda in articole despre Babadag si romii horahani, si merita mentionat ca astazi ei reprezinta cam 20% din populatia asezarii.

Babadag ar putea fi un orasel interesant in care sa locuiesti. Este asezat intre dealuri, cu o padure mare si intinsa care porneste chiar de la marginea localitatii, iar la cativa km se afla lacul Razim, cel mai mare lac din Delta Dunarii. Istoricul multicultural, mostenirea turco-islamica, proximitatea de Enisala, dar si de asezarile lipovenesti, l-ar putea propulsa intr-un centru regional dobrogean. Dar nu stiu care va fi viitorul asezarii…

Sari Saltuk Baba Dede

Despre Sari Saltuk Baba Dede ar fi de zis ca este un personaj legendar, un faimos gânditor turc si predicator islamic..Numele lui este important si cunoscut in lumea turco-islamica, fiind considerat un simbol al unității culturii turce, din Asia Centrală și până în Europa. Unii considera ca el ar fi chiar intemeietorul orasului, Baba Dag insemnand Muntele Tatalui. Istoria spune totusi ca Sari Saltuk era un predicat alevit, alevitii fiind o secta din islam, avand elemente similare sufistilor, iar in peregrinarile sale, a poposit in Dobrogea alaturi de o cateva triburi turcmene pe la sfarsitul secolului XIII. Este considerat un fel de Apostol al islamului in Dobrogea, dar si in Balcani. Cinstit apoi de populatia musulmana, mormantul lui a devenit loc de pelerinaj, si chiar si Ibn Battuta a ajuns aici si a descris aceste locuri. Maretul Suleyman a trecut si el prin Babadag si ar fi mers la pescuit. Cam ceea ce fac si bucurestenii astazi.

Calatorind spre Babadag

Titlul acestui articol plagiaza pe cel al unei carti ce pe mine m-a impresionat. Am gasit-o intr-o librarie la un moment dat, cuvantul Babadag atragandu-mi atentia.

Citindu-l pe Stasiuk, descoperim cu surprindere o Europa inedita, un continent care nu se compune din splendorile Parisului, din rafinamentul Vienei, din farmecul oraselor incarcate de istorie, glorie, arhitectura monumentala sau civilizatie seculara. Scriitorul dezvaluie o lume care traieste, parca, in afara timpului, cu o geografie proprie, de-a dreptul insolita, inscrisa intre coordonatele degradante ale descompunerii, ale haosului, ale neantului si ale mediocritatii.

Prozatorul, poetul, eseistul si criticul literar Andrzej Stasiuk s-a nascut la Varsovia in 1960. A primit numeroase premii literare, printre care cel al Fundatiei Culturale Poloneze (1994) si Premiul Koscielski (1995), fiind nominalizat de doua ori la Premiul Nike.

Scrisul de pe coperta IV a cartii Calatorind spre Babadag, Editura RAO.

Pai ce poate sa fie mai frumos decat atat…cineva care calatoreste prin locuri ascunse, cineva care isi doreste sa vada viata reala, viata pura, cum se desfasoara ea in toata splendoarea sau mizeria ei ordinara. N-am mai gasit cartea pe la librarii, dar am gasit-o la un anticariat, si ce-i drept, am cam devorat-o. Scriitorul polonez a calatorit intens prin Europa de Est in anii 90 si a aratat ca tot ceea ce conteaza este viața, nici macar aventura, daramite obiectivele turistice. Atat, sa traiesti, asta trebuie sa faci, si astfel, traind vei primi si vei capta ceea ce pamantul si oamenii din jur ofera.

Voi mai plagia cateva idei si citate din recenzia de pe Raftul cu Idei. Ce sa-i faci, daca n-am subliniat citatele la timp!

Nu exista mijloc de locomotie mai bun intr-o tara straina decat un tren personal obisnuit. Oamenii suie, coboara si isi joaca viata atat de lent, incat ea incepe sa ne aminteasca de propria noastra viata.

N-am ce-i face – pur si simplu iubesc haosul asta balcanic.

Calatorind spre Babadag, Andrzej Stasiuk.

Nu zic sa vizitati neaparat Babadagul, dar cand treceti pe aici merita sa va ganditi ca pe aici vietuiau mari smecheri cu harem si tot ce trebuie. Azi ei nu mai sunt, smecheria se face altfel, si nici nu este atat de atractiva, chiar mizera.


Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.

Spor la calatorit!

Traian

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.