Inca dinainte sa se nasca micutul nostru, stiam ca vrem sa calatorim cu el, doar suntem Medicinistii Calatori, si el este o parte din noi. Nu stiam cand va incepe asta, la ce varsta a lui, dar stiam ca vom incerca de la o varsta cat mai frageda, atata timp cat si el sa se simta confortabil. Cu timpul am inteles ca fericirea lui este sa fie alaturi de noi, oriunde am fi. Si chiar daca, dupa cum ar spune altii, el nu isi da seama ca este intr-o calatorie si nu “apreciaza” sau nu-si aminteste, sunt sigura ca simte ca suntem fericiti si impreuna. Pentru ca uneori si parintii au nevoie sa fie fericiti si relaxati, iar pentru noi asta inseamna sa calatorim.
Nasterea unui bebelus inseamna schimbari mari in orice familie. Mai ales atunci cand este primul si nu stii la ce sa te astepti. Ai putea crede ca stii, cum poate am crezut si eu, mai ales ca sunt un medic care lucreaza cu copii in general, si credeam ca am idee cam ce inseamna un copil. Si oricat de mult ti l-ai dori, pot exista momente dupa nastere cand te poti simti coplesita de tot ceea ce se intampla. Chiar daca ai un copil perfect sanatos, voinic, care creste cum trebuie, care este exclusiv alaptat si fara probleme de la inceput, indiferent cat de bine si conform planului merge tot, starea aceea de apasare, si copleseala te pot acapara uneori cu tot ajutorul primit. Iar in situatia asta trebuie sa faci ceva, altceva. Si eu am cautat acel altceva.
Cu timpul iti dai seama cate lucruri noi, uimitoare poti face cu noul tau sufletel. E ca atunci cand trebuie sa o iei de la capat in orice. De data asta iei viata ta de la capat, noua viata. Trebuie sa inveti sa faci lucruri pe care nu le-ai mai facut niciodata si ai o satisfactie uimitoare la fiecare mic pas reusit. Prima data in parc cu bebe, prima data la restaurant cu bebe, prima iesire cu prietenii tai si cu bebe, prima iesire la bere si la cafea, prima calatorie cu masina, prima urcare pe munte, prima calatorie lunga asa cum o stiai inainte. Incet iti dai seama ca poti face tot ceea ce faceai inainte, dar putin adaptat, ceea ce e absolut minunat.
Al meu bebelus a fost dintre cei plangaciosi, am auzit ca sunt unii care stau cumintei in patut, linistiti, se joaca si singurei si mai ales dorm zi si noapte. Ca au fost colici, ca nu au fost colici, ca il deranja ceva doar de el stiut, nu vom sti niciodata. Desi el noaptea dormea destul de bine, folosind toate metodele despre care am citit prin carti, ei bine ziua nu voia sa doarma. Si nu era chip sa doarma. Si ce face un copil cand e obosit? Ei bine, plange. Si al meu bebelus pana la varsta de 4 luni a tot plans fara nici un motiv de care noi sa ne dam seama.
“Aceste sisteme de purtare au, cum spune toate lumea, praf de dormit in ele. “
Nu ii placea leganat, sau infasat sau in nici un caz, Doamne fereste, sa fie in carucior plimbat. Ziua plangea. Iar singura metoda sa-l linistesc a fost sa folosesc un sistem de purtare. Aceste sisteme de purtare au, cum spune toate lumea, praf de dormit in ele.
Cand era mic, mic, ca sa-l simt mai aproape de mine si tinut bine din toate partile, eu am folosit un wrap elastic. Insa procedeul de pus a fost initial dificil si pentru mine. Cu timpul m-am obisnuit, dar apoi mi-a fost greu sa-l invat si pe Traian, care de altfel nu era prea incantat sa porte o esarfa cu floricele infasurata in jurul corpului.
Marsupi
O data ce a crescut, cand am simtit ca nu il mai pot sustine si nu ma mai simteam eu confortabil in wrap, pe la 1-2 luni am trecut la sistemul de purtare Marsupi, un produs romanesc, cu un pret extrem de avantajos, foarte usor de montat chiar si pentru bunici, pe care si Traian l-a adorat. ( aveti aici link cu Marsupi) Faceam cu schimbul in purtarea micutului. Imaginati-va ca primele 2-3 luni am stat doar prin parcuri de dimineata pana seara, la plimbare, pentru ca cel mic doar asa vroia sa doarma si doar asa era linistit.
Si sa nu credeti ca nu am calatorit in perioada aceasta. Am facut cel putin 3 drumuri la Constanta la bunici si la varsta de 6 saptamani , Bebe T. era cel mai interesant participant de la Congresul de Pneumologie din Poiana Brasov.
Manduca XT
O data ce bebe a mai crescut, pe la 4 luni, am inceput sa-i simt greutatea din ce in ce mai tare pe umeri. Marsupi are un sistem in x pe spate, iar bretelele nu sunt foarte groase. Poate pentru cineva mai solid, sau fara dureri de coloana vertebrala, poate fi folosit in continuare. Pentru mine insa deja mai mult de jumatate de ora nu il mai puteam purta. Iar in carcucior nu prea i-a placut niciodata, abia acum la 8 luni cand sta si foarte bine in fundulet a inceput sa-i placa caruciorul sport, si ne-am luat un drag de carucior, va povestesc cu alta ocazie.
Atunci am zis ca este cazul sa trecem la categoria grea. Vroiam sa-l plimbam si mai mult pe bebe, sa plecam in curand, o data cu venirea primaverii in cat mai multe vacante si calatorii. Sa mergem si prin Bucuresti peste tot cu el. La muzee, restaurante, intalniri cu prietenii, sa facem tot ceea ce faceam inainte.
“Un sistem de purtare face ca bebelusul sa aiba locul potrivit indiferent de locatia, mediul sau modul in care se calatoreste. Apropierea de mama il face sa se simta linistit si in siguranta oriunde ar fi. “
Un sistem de purtare face ca bebelusul sa aiba locul potrivit indiferent de locatia, mediul sau modul in care se calatoreste. Apropierea de mama il face sa se simta linistit si in siguranta oriunde ar fi. De multe ori, si am mai auzit si de la alte mamici asta, mi se pare ca in carucior bebelusul poate sa se simta distantat de mama, cumva abandonat in timpul plimbarii, mai ales daca este cu spatele si nu o poate vedea. Eu mereu ma duc in fata sa vorbesc cu el si sa vad ce face daca iesim cu caruciorul. Mai ales atunci cand era mic, simteam nevoia sa il am aproape, sa-l vad unde el, sa-l simt protejat si linistit, la distanta de un pupic pe frunte.
L-am dus cu noi apoi peste tot. Pacat ca locul meu de munca e intr-un spital, deoarece am avut mai multe drumuri si pe la munca, si tare mi-ar fi fost util sa-l pot lua cu mine. Dar nu este un loc pentru bebelusi. Doar pentru cei bolnaviori, de care mami are grija cand lucreaza, ca sa se faca bine si sa se intoarca la familie fericiti.
Ei bine, si asa am cumparat Manduca XT ( link cu produsul). Dupa mai multe cercetari, si probe, imi amintesc si acum ziua cand am ajuns la Boutique HipHip ( link adresa ) ca sa incercam sistemul de purtare si apoi sa-l cumparam daca ni se va potrivi.
Cand l-am pus si am simtit cat de moi sunt bretele pe umeri si cat de bine sta centura pe sold, sincer nu m-am mai gandit la nimic altceva. Nici la pret, care este destul de maricel. Dar nimic nu mai conta, pentru ca eu deja stiam cat de esential este pentru mine sistemul de purtare, si in sfarsit aveam unul care sa-mi ia greutatea de pe spate. Este genul de produs in care merita sa investesti, pentru ca cel putin eu efectiv il folosesc in fiecare zi, chiar si acum la 9 luni ale lui Bebe T. Mai exista un singur produs pe care l-am folosit zilnic de cand s-a nascut Bebe T., dar despre el o sa va povestesc alta data.
” Mai ales atunci cand era mic, simteam nevoia sa il am aproape, sa-l vad unde el, sa-l simt protejat si linistit, la distanta de un pupic pe frunte. “
Nu mi-a luat mult sa inteleg sistemul de prinderi, cum sa-l largesc si sa-l strang, pentru ca sistemul de relglare este foarte simplu, asa ca am devenit repede experta. Tati la fel. L-au purtat de atunci si bunicul si bunica.
Mi-a fost foarte util mai ales si pentru ca pot alapta fara sa scot copilul din sistem, departe de vederile celorlalti, care pot crede ca doar plimb un copil care doarme.
Prietena mea Andra, cu a ei gargarita, putin mai mare cu 1 luna si jumatate decat Bebe T., mi-a aratat tehnica. Imi amintesc ca eram la botezul lui Bebe T., cand avea doar 3 luni si ea alapta de zor cu cea mica acolo pe langa mese, fara ca nimeni sa-si dea seama de nimic. Ce mai, copii fericiti.
Mi-a placut foarte mult si materialul din care este facut sistemul, 100% bumbac organic, material foarte subtire, perfect pentru vara, perfect pentru zilele astea toride. Imi place sa vad cum ii atarna picioarele golase din sistem. Atunci cand a fost iarna, ca sa-l protejez mai bine de frig atunci cand il purtam, pentru ca na, v-am zis, ne-am plimbat zi de zi prin zapada, el nascut la sfarsit de septembrie, am folosit un sistem de protectie pentru babywearing de la MaM( link). De asemenea pentru a proteja marginile sistemului de partidele de ros intens, am folosit si protectii Manduca ( link).
“100% bumbac organic, material foarte subtire, perfect pentru vara. “
Manduca XT a vazut cu noi multe locuri frumose si ne-a facut calatoriile in special mult mai relaxate si mai practice din toate punctele de vedere, atat pentru noi, cat si pentru el. Si acum oriunde am fi, si cu carut si fara, avem sistemul de purtare cu noi pentru ca daca incepe sa planga sau este suparat, aceasta e metoda de calmare. Il pun langa mine, si se linisteste. Sincer, uneori ma plimb si prin casa cu el. Sunt momente cand efectiv e suparat, sau obosit, si asta e ultima metoda, langa mami.
Prima excursie majora
Dar sa va povestesc pe unde am fost cu Bebe T. si Manduca XT. In primavara aceasta, ne-am luat masina noua. In special pentru ca aveam nevoie de mult mai multe spatiu pentru intreaga familie, dar si pentru siguranta si pentru ca vroiam ceva al nostru. Stiam ca vrem sa calatorim mult cu Bebe T. dar si ca ideea de roadtrip ne surade mai mult, din simplul fapt ca putem avea tot ce ne dorim cu noi. Nu excludem varianta de calatorie cu avionul, in sensul in care nu ne e in nici un fel teama sa calatorim cu bebe, mai ales ca eu am calatorit mult si insarcinata, dar este mai comod cu masina , sa am tot ce imi doresc cu mine si sa pot vizita alte destinatii pe traseu, cel putin momentan.
Planuiam un roadtrip mare, 3000 de km, un adevarat Eurotrip, asa ca am inceput sa-l antrenam pe Bebe T, cu statul in masina. Primele calatorii au fost cu emotii, dar apoi ne-am relaxat, cu fiecare experienta in parte.Am calatorit destul, unele aventuri nici nu am apucat sa le postam pe pagina noastra de FB, sa scriem pe blog nici atat.
Am plecat intr-o prima calatorie de 1000 km in Romania, 3 zile. Am ajuns la Craiova la o Conferinta de Boli Infectioase. Oras superb. Nici nu am apucat sa postam pozele, dar deja am scris un articol despre el. Cladirile din centru sunt superbe, Muzeul de Arta la fel, nu mai zic de Parcul Romanescu, perfect sa plimbi un copil in el.
Am plecat apoi spre Tara Hategului. Acolo in Tara Dinozaurilor. Am vizitat pe drum Manastirea Tismana, Manastirea Lainici si ne-am oprit la cazare langa Ulpia Traiana Sarmisegetuza. Totul cu Bebe T. E asa frumos cum alerga el in brate la mami printre ruinele vechi de mii de ani.
Muzeul BNR de la Manastirea Tismana
Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Ne-am intors apoi direct spre Bucuresti si am bifat primii 500 km intr-o zi cu masina. Bineinteles cu opririle de rigoare. Tot ce pare de 5 ore pe GPS, va fi clar peste 7. Dar am supravietuit toti 3. De fapt a fost chiar frumos, nici nu merita folosit cuvantul supravietuit. Am oprit pe Valea Oltului si la Manastirea Turnu pentru pauza.
Urmatorul roadtrip a fost in drum spre Cluj. In timpul liber noi mai alergam, amatoricesc, dar facem curse de 10k si 21k, atat pe asfalt cat si trail. La Cluj am fost la Maratonul Wizz Air, e al doilea an consecutiv, eu la 10k, iar Traian la 21k. Au fost momente cand Bebe T. era mai mic si cand alergatul m-a ajutat sa ma linistesc dupa o zi lunga. Recomand asta oricarei mamici.
In drum spre Cluj am facut cateva opriri frumoase. Bunicii ne-au fost alaturi, asta pentru ca au participat si ei la curse, la 5k si la 10k. Manduca XT ne-a fost si ea alaturi, asta pentru ca uimitorul Bebe T. a dormit pe burtica bunicului 2 ore, timp in care mami, tati si bunica au alergat.
Pe drum, in prima zi am oprit la cetatea Feldioara si in Sighisoara. Aveti aici postarea de atunci de pe FB cu poze si comentarii. Link Sighisoara.Link Feldioara A doua zi am oprit in Medias si apoi in Balj. Avem aici postarile ce au devenit virale. Link Medias. Link Blaj. Am oprit de asemenea si la Biertan. A urma Roadtrip-ul in Balcani – 6 tari, 12 zile si aprox. 3500 km. Cursa pentru care ne-am pregatit si care ne-a intrecut toate asteptarile. A fost minunat. Destinatia Ljubljana – Congresul ESPID ( European Society for Pediatric Infectious Disease ). Mami avea treaba, pentru ca educatia medicala continua este importanta, chiar si in concediul de maternitate. Bebe T. in Maduca XT a facut ravagii si la acest congres alaturi de mami si tati. Ne-am intors apoi spre Romania, pe o alta cale, cea mai rapida. Am intrat cu Bebe T. in galeriile romane de minerit din Rosia Montana, ghici cum? In Manduca XT. Spuneti voi, o excursiei pe cinste sau nu?! Si pentru ca stiti ca nu ne putem opri, stati alaturi de noi pentru ca urmeaza noi calatorii. Si ghici ce o sa avem noi in bagaj? Spor la calatorit! 
Va invitam sa dati like Paginii noastre de Facebook si Instagram.
Lasă un comentariu