Calatorie prin Cappadocia pe cont propriu, cu bebelusul. 7000 km prin Turcia. #8.2.

Cappadocia este o zona de mare interes turistic. Cappadocia o poti face in multe feluri, cu turul, cu balonul, cu ATV-ul, cu calul, cu masina proprie venit tocmai din Romania, sau chiar cu bebelusul. Bineinteles ca o calatorie cu bebelusul nu-ti va oferi aceeasi libertate ca atunci cand esti singur si fara griji. Se cam exclud si balonul sau calaritul, dar sunt in continuare multe lucruri de care va puteti bucura impreuna.

Aceasta este a 8-a zi a calatoriei noastre de 7000 km prin Tucia. Dupa 7 zile de aventuri si dupa o noapte in Konya, am plecat spre Cappadocia. Totul despre ce am facut in Konya in dimineata acestei zile gasiti in articolul precedent. Aici vom povesti exclusiv periplul prin Cappadocia.

Puțină istorie pentru o introducere mai frumoasă

Acum milioane de ani, lava din vulcanii Erciyes si Hasan, aflati in Estul si Vestul regiunii, au format ceea ce numim astazi regiunea Cappadocia. Istoria locului incepe cu peste 10,000 de ani in urma, cand au venit aici primii locuitori. Au fost descoperite mii de asezaminte din perioada neolitica, inclusiv statui de tipul Zeitei Mama, cele pe care vi le vom arata in Muzeul Civilizatiilor si Culturii Anatoliene din Ankara. Au fost gasite vase de ceramica si intrumente de lemn, folosite la producerea lor, datand din epoca timpuie a bronzului ( 3500-3000 B.C), in zone in care si astazi olarii din orasul Avanos lucreaza cu aceleasi tehnici .

Poate o sa ziceti ca si noi suntem faimosi pentru olarit in Romania si de ce am ajuns sa caram atatea seturi de cafea si vase din ceramica simpla. Pai pur si simplu sunt deosebite, diferite si foarte frumoase. Ceramica din Cappadocia sta superb langa Ceramica din Horezu la noi in biblioteca. Si cu drag beau o cafea buna si un ceai in seturile acestea. Cred ca aici am gasit cele mai valoroase suveniruri din excursie si vreau sa va arat si un magazin intreg subteran intins pe zeci de camere ale unei familii din Uschisar.

A urmat perioada regatului hitit. Hattusa a fost capitala, iar imperiul lor a durat pana in anul 1200 i.H. A urmat apoi o perioada in care Anatolia a fost formata din mici state fara o putere centrala care sa le uneasca. Apoi in Cappadocia s-au asezat frigienii in secolele VI-II i.H, faimosi pentru utilizarea cailor. Dupa acestia a urmat pentru o scurta perioada dominatia imperiului Mede pentru ca apoi intreaga Anatolie sa cada sub ocupatia Imperiului Persan in anul 547 i.H. Intreg imperiul persan era impartit de catre guvernatori in state numite Satrape ( Khshatrapa). Katpatuka / Cappadocia insemna taramul cailor frumosi in limba persana. In anul 333 i.H Alexandru cel Mare a ocupat partea sudica a Cappadociei in periplul sau spre India. Un an mai tarziu, Ariarethes I a devenit Regele Cappadociei, pana cand Perdiccas, unul din fii vitregi ai lui Alexandru a preluat controlul regiunii. A urmat moartea lui Alexandru, luptele pentru putere ale Diadochilor, generalii acestuia, iar la conducerea zonei au urmat apoi regii Ariarethes II, III, IV si V pentru ca regiunea sa devina trepat parte din Imperiul Roman. A devenit un stat roman in anul 17 i.H. Dupa rastignirea lui Iisus Hristos, crestinismul a ajuns si s-a dezvoltat in Anatolia Centrala, o mare importanta avand-o bisericile si manastirile de aici.

Trei mari teologi ai lumii, Sf. Grigorie din Nazians, Sf. Gigorie din Nissa si Sf. Vasile cel Mare, toti au fost nativi din Cappadocia.

In perioada crestinismului timpuriu, primii crestini s-au adapostit in aceasta regiune pentru a se ascunde de romanii care ii prigoneau. Stanca moale, usor de sapat, a oferit locuri prielnice pentru a fi sapate adaposturi inca din cele mai vechi timpuri. Exista orase intregi subterane sapate in stanca. Se stie ca Sf. Pavel era in cautarea unui loc sigur dupa exilul din Ierusalim, a venit in Cappadocia si a creat prima colonie de crestini din regiune. La baza hornurilor naturale au luat nastere biserici, catedrale, case si zone de depozitare. Mai tarziu sub amenintarea arabilor musulmani, intre secolele 7-13 d.H a fost locul perfect pentru crestini. Sute de biserici se gasesc in zonele Urgup, Goreme, Zerlve, Avanos, Derinkuyu, Kaymakli, Valea Ihlara, Cavusin, Pasabag, Ortahisar, Uschisar. Eu cred ca asta este de fapt cel mai fascinant lucru legat de Cappadocia.

Sa incepem călătoria

Drumul spre Cappadocia a fost perfect, in sensul in care am plecat cu Bebe T. fix atunci ca a trebuit din Konya. Calatoria cu un copil nu este usoara si uneori trebuie sa renunti la lucruri sau locuri pe care ai fi vrut sa le vizitezi, pentru ca el sa doarma atunci cand este mai bine pentru el. Un copil odihnit atunci cand trebuie inseamna o mai buna desfaurare a zilei per ansamblu.

Bebe T. a dormit tot drumul si s-a trezit foarte aproape de Goreme, in orasul Nevsehir. Ne asteptam sa fie frumos in Cappadocia, adica nu degeaba lauda toata lumea aceasta regiune a Turciei. Turismul aici a explodat in urma cu cativa ani, cand intreaga lume a redescoprit prin diversi instagrammeri/bloggeri frumusetea acestei “minuni a lumii” daca pot sa o denumesc asa, frumoasa prin deosebitele formatiuni stancoase, dar mai ales prin zborurile cu balonul peste acestea.

In ziua aceasta am ajuns direct din Nevsehir in Goreme. Pe drumul dintre ele ne-am uitat in trecere, din masina, la castelul din Uschisar si la afisele cu diverse cafenele ce promiteau sa aiba o panorama fabuloasa. Urma sa ne intoarcem sa le vedem mai de pe indelete.

Prin Goreme spre cazare și masă

Am ajuns la cazare in Goreme, nu fara a o cauta putin bineinteles. Un hotel in piatra in Cappadocia. Am avut marele ghinion ca fix in acele zile, sa fie sarbatorit un mare bairam care a durat de Sambata ( ziua 9) pana Joi. Bairamul a inseamnat zile libere. Zilele libere inseamna turisti multi, turistii multi inseamna cazari mult mai scumpe. Am luat la un pret foarte bun zicem noi ( aprox. 50 euro/seara ) un hotel frumos, Dervish Cave House, cred ca singurul hotel pe care l-am vazut sa aibe si gradina prin aceste locuri ( din ce am vazut cu ochii nostri, probabil la hotelurile de super lux au orice). Pretul acesta a fost doar pentru o seara, pentru ca a doua seara pretul era triplu. Am incercat sa-i contactam pe e-mail si sa le propunem cumva o intelegere pentru cea de a 2-a noapte. Cum insa nu ne-a raspuns nimeni, a doua seara am dormit in Ortachisar in cea mai frumoasa cazare din intreaga calatorie. Tot raul spre bine.

O data ajunsi la Dervish Cave House am inteles si de ce nu ne-au raspuns. Un hotel frumos, condus insa prost. De o gasca de barbati. Sincer va spun, cand lipseste mana unei femei sau a unui barbat cu experienta in arta ospitaliera ( vorbesc aici de cineva gen Anthony Melchiorri de la Hotel Imposibile), totul lasa de dorit. . Am fost luati direct in primire de un tip energic si destul de simpatic, dar pus pe treaba caci trebuia sa ne vanda ceva pachete turistice cu diverse activitati. Primisem din start un mesaj pe Booking despre ce tururi fac ei si sa ne decidem ce ne intereseaza. Dar bineinteles la mail-ul meu nu a putut raspunde nimeni, macar cu un refuz va dati seama. Am fost politicosi si ne-am pus la masa sa ne explice ce are de oferit. Era destul de clar ca suntem cu masina si avem un bebelus. Picau din start povestile ca mersul cu balonul, tururi cu altii in autobuz, cine festive seara tarziu, calarit, atv-uri. Va dati seama ca s-a oferit sa-mi tina copilul si eu sa ma dau cu atv-ul. Am ramas chiar stupefiata putin. Era destul de insistent sa il ia in brate pe cel mic, si desi stiu ca turcii in general sunt foarte deschisi cu copii si vin si il ating, vorbesc cu el, am simtit ca e prea bagaret si am si eu totusi barierele mele. Dupa ce l-am facut sa inteleaga ca nu ne intereseaza nimic, la fel de politicos, a fost totusi un om OK. Traian m-ar pune sa mentinez aici ca ne-a servit cu un ceai si o cafea cu lapte, si ca el a fost profund dezamagit cand ne-a adus o cafea cu lapte la plic in Turcia, patria cafelei adevarate. O alta bila neagra. Camera a fost una frumoasa intr-adevar, iar locatia excelenta.

Am decis ca astazi, in prima zi, sa facem ce ne propuneau si ei, dar pe cont propriu, Turul Rosu, care desi pe hartiile publicitare pe care le afiseaza ei peste tot pare la fel de lung ca Turul Verde, este de fapt foarte scurt, perfect pentru o dupa-amiaza in cazul nostru.

Sunt destul de multe lucruri de vizitat in aceasta regiune. Nu prea intelegi exact cum anume sunt dispuse asezarile, distantele dintre ele si ce este interesant sau nu. Cumva dupa o zi iti cam dai seama care este treaba, dar pana atunci stai destul de mult in ceata. Noi am avut si ghidul Lonely Planet care ne-a ajutat, dar pana nu esti acolo, hands-on, nu percepi. Voi lasa cateva linkuri care incearca sa explice mai bine despre traseele ce pot fi facute aici. https://www.loacal.com/blog-detail/understanding-cappadocia-daily-tour-options-red-green-or-blue-tours ; https://nativeglobalites.com/red-tour-and-green-tour-in-cappadocia-with-photos/

Inainte de a incepe sa vizitam am zis ca o sa cautam ceva restaurant sa luam si noi pranzul. Dupa ce ne-am plimbat in cerc dupa un restaurant cotat bine pe Lonely Planet, pe care din nou Google Maps a esuat sa ni-l localizeze corect, am decis sa coboram in oras sa mancam undeva. A fost un timp pierdut in care mai mult ne-am enervat pentru ca ne-am tot uitat prin centru si nu am gasit nimic frumos cu vedere, ne-am dus inapoi cu masina pana la restaurantele cu panorama unde am descoperit ca erau doar cafenele fara restaurant decent, ne-am intors iar in Goreme si am oprit la primul restaurant civilizat. Aici am mancat ceva ca sa mancam, orez, iaurt si un kebab de oaie. Am observam ca preturile sunt maricele aici, per total a fost ok, dar nu excelent. In calatoria asta am fost pe principiul ca daca tot oprim sa mancam, macar si fie un restaurant frumos, chiar daca mai scump, dar care sa-si merite banii. Restaurantul se numea Sultan Kebab cred, dar oricum puteti gasi ceva si mai bun.

Se facuse deja ora 16:00 si inca nu vizitasem nimic, incepusem sa ne panicam putin pentru ca programul de vizitarea era undeva pana pe la ora 18:00-19:00 la majoritatea punctelor de atractie.

Impresiile scrise la fata locului

Note postate pe Facebook in timpul calatoriei :
1. Baloanele pentru care regiunea aceasta este atat de faimoasa se lanseaza in fiecare dimineata intre orele 05:00-06:00, cat sa se prinda rasaritul. Daca bate vantul baloanele NU se ridica de la sol si rezervarea este pierduta pentru ca sunt all-booked . In luna august este chiar frig, seara cam 17 grade, din 2 zile intr-una nu au zburat deloc baloanele.
2. Daca vrei sa vezi baloanele, atunci dimineata devreme, trebuie ori sa mergi in anumite zone speciale, ori sa stai la anumite hoteluri care au vedere la zona de lansare si pe traseu.
3. Este frig de mori la ora aceea matinala, asa ca toti instagramerii ce vor sa-si faca poze tremura in rochite/fracuri. Probabil si noi am fi facut asta daca am fi mers sa le vedem.
4. Instagramerii care isi fac poze pe terase cu micuri dejunuri fabuloase langa baloane, sunt foarte fake. Acele micuri dejunuri nu sunt pentru mancat ci doar pentru facut poze. Dau bani si fiecare isi face poze cu decorul. Poze = bani.
5. Pozele din magazinul acela fabulos de covoare sunt la fel de fake si tot pe bani. Oamenii dau si 200 lei ca sa faca acolo poze. Am facut si noi una ca romanii, pe gratis.
6. NU am apucat sa vedem baloanele. Da, am fost in Cappadocia si nu am vazut baloanele. Bebe T. nu poate zbura cu balonul deci asta a picat din prima. Bebe T. doarme dus la ora aia matinala, asa ca in prima dimineata de la hotelul nostru din Goreme pareau sa nu se vada baloanele pe geam, eram asa obositi ca ne-am culcat la loc. A doua dimineata, la cazarea din Ortahisar a ramas ca proprietara sa ne bata in usa la 5 dim daca apar baloanele sa mergem sus pe terasa sa facem poze cat Bebe T. doarme. A batut vantul, nu s-a mai zburat.
7. Cappadocia este mult mai mult decat baloane!!
8. Pe langa faptul ca este o minune a naturii, relifurile de aici fiind incredibile, este si un foarte important centru al crestinatatii.

Vom pune poze acum din prima zi, cand am facut ceea ce numesc ei Turul Rosu.

Am inceput cu Goreme Open Air Museum, un ansamblu de biserici construite in aceste reliefuri din piatra ( sa le numim turnulete/hornuri). Picturile din interior sunt vechi de peste 1000 ani, aici avand centrul figuri importante ale crestinismului timpuriu precum Sf. Vasile cel Mare si Sf. Grigorie Teologul. Se estimeaza ca sunt peste 3000 biserici aici dintre care cele mai frumoase in zona Goreme, Zelve si Ihlara. Am fost peste tot.

Am mai ajuns in ziua asta si in Love Valley, Zelve Open Air Museum si Pasabag Monks Valley. Am incheiat cu o cina superba cu priveliste la oras. Ne-am cazat intr-o camera in pestera in ambele nopti, ambele cazarii foarte frumoase, dar cea din ultima seara, fabuloasa, chiar in castelul din Ortahisar.

Va salutam din Turcia de Est!

Turul roșu – Imprejurul satului Goreme și localitățile invecinate

Acesta ar fi turul rosu organizat de companii. Ceva de genul am facut si noi in prima zi si inca ceva in dupa-amiaza urmatoare.

Ne-am dus direct la Goreme Open Air Museum si am petrecut acolo in jur de 45 minute – o ora, minunandu-ne la incredibilele biserici de acolo. Se vede atat de frumos cum locul acesta a fost un important centru al crestinismului timpuriu, sutele de biserici bizantine fiind sapate in stanca si frumos decorate. Teoretic nu ai voie sa faci poze in interior. Am vazut Biserica Marului ( Elamari), Biserica Sf. Barbara, Biserica Carikli, Biserica sarpelui ( Yilanli), am aflat ca unele locuri erau asezari de locuit, bucatarii sau locuri de adunare ale crestinilor.

Trebuie sa mentionez ca inainte sa intram in zona oficiala a Muzeului Goreme, cam la 100 m in jos pe drum este de fapt cea mai impresionanta biserica, Tokali. Aici am intrat prima data. Este uimitoare. Va pun poze din carte. Este cea mai mare biserica din aceasta zona si are 4 sectiune diferite. Picturile sunt incredibil de bine pastrate. Este decorata cu picturi reprezentand viata lui Iisus. Albastrul domina, facand-o deosebita fata de celelalte biserici.

De aici am trecut prin satul Cavusin si ne-am indreptat direct spre Zelve Open-Air Museum, pentru ca voiam sa il prindem inainte de inchidere.

Locul a fost aproape gol si la o temperatura placuta de amurg, am avut parte de o plimbare minunata, in care Bebe T. si-a continuat somnul de dupa-amiaza din masina in Manduca XT.

Poti face niste plimbari foarte placute aici in natura.

Bineinteles ca Bebe T. s-a trezit la un moment dat din cauza unei drone care ne survola insistent pentru a acapara amintiri importante pentru al sau posesor.

Aici in muzeul Zelve sunt multe biserici din perioada Iconoclastica. Bisericile erau folosite ca locuri de ascunzis pentru crestini. Dupa ce crestini au parasit aceste locuri, turcii au locuit in acest sat pana in 1950 cand a fost parasit, populatia fiind mutata intr-o zona mai sigura, iar locul a devenit in timp muzeu.

Tot aici am cumparat si cateva suveniruri la preturi decente, printre care si o carte despre Cappadoccia si un balon dragut de jucarie pentru Bebe T. Tare bucurosi eram de el. Urmeaza sa aflati ce a patit.

De aici ne-am intors spre Pasabaglari, la 1 km departare de Zelve, loc faimos pentru formatiunile stancoase sub forma de hornuri ( “Fairy Chimney” le zic in engleza). Acestea pot avea pana 15-20 de m inaltime, sunt asezare in grupuri iar unele au cate 3 conuri. Ne-am tot invartit si pe aici. Hornurile din aceasta zona si din Love Valley sunt cele mai speciale din regiune.

Am incheiat apoi seara cu un apus la Love Valley la 4 km departare. Aclo am fost “pozati” pe ascuns in timp ce ne faceam noi poze si apoi am fost fugariti cu poza pusa deja in rama ca sa o cumparam. Rama era destul de draguta si pretul foarte ieftin, cam 20 lei, asa ca i-am pus sa ne faca o poza decenta de data asta cu acordul nostru, cand ne uitam cu totii si ne-am ales cu un suvenir frumos. Ca bonus, ne-au lasat si poza initiala care acum o face fericita pe bunica mea.

Inapoi in drum spre cazare am oprit si la Cavusin pentru o poza cu castelul, care am aflat apoi ca este de fapt biserica Sf. Ioan Botezatorul. Nu am apucat sa o vizitam inauntru, cel mai probabil era inchis la ora asta.

O plimbare și o cină draguță la final de zi

Ne-am intors la cazare, ne-am schimbat cu ceva haine putin mai groase pentru ca aici seara este destul de frig, chiar si in luna August. Cred ca a fost zona cu cea mai racoroasa vreme din toata calatoria. Luna August fiind deja considerata luna de toamna, vantul incepe sa bata si creste riscul ca zborul tau cu balonul sa fie anulat. In una din cele doua zile in care am stat in Cappadocia, chiar asa s-a intamplat.

Am plecat apoi sa luam cina. Ne-am invartit un pic prin oras, uitandu-ne prin magazine si vizitand si celebrul magazin cu covoare unde lumea da bani pentru a isi face poze. Vom pune in alt articol si gandurile noastre in timp ce vizitam aceste locuri, fabuloase de altfel, dar intoxicate de falsitatea social media.

Am oprit in cele din urma la un restaurant, Organic Cave Kitchen. Destul de fitos as zice la prima vedere, dar dupa ce ne-am uitat in meniu, am fost tare multumiti de preturile rezonabile, asa ca am ramas acolo. Am prins si o masa minunata, genul pentru care faci rezervare. Am mancat mancarea traditionala din zona, Testi Kebab, o specialitate din carne gatita intr-un vas de lut. La sfarsit am pastrat si vasul, ni s-a parut chiar dragut, troneaza acum la noi in balcon.

Dupa masa ne-am dus la o mica plimbare in centru. Am oprit la faimosul loc unde toata lumea isi face poze pe bani grei si le posteaza pe instagram pentru multe like-uri. Am facut si noi niste poze pe ascuns.

Astfel s-a incheiat o zi tare frumoasa, cu o sedere in jaccuzi in baia din camera-pestera in timp ce Bebe T. dormea linistit.

Urmeaza ziua 2 in Cappadocia.

Comments

comments

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.

1 comment