Băile Olănești și o excursie in Munții Buila Vânturarița pe la Schiturile Iezer, Pahomie și Pătrunsa.

Ma credeti sau nu, dar in 2 zile de weekend, cu plecare din Bucuresti, poti face mai multe decat iti poti inchipui, mai ales daca reusesti si un weekend romantic in doi. De multe ori vin weekendurile peste noi si simtim ca de la stresul acumulat in timpul saptamanii nu mai avem energia psihica sa plecam undeva. Poate te gandesti si ca nu ai chef sa conduci 3-4 ore zilnic in cele doua zile, dar asta depinde de fiecare in parte. Pentru noi, avand in vedere ca suntem doi soferi, ne-am acceptat usor soarta. Avand ocazional si ajutorul bunicilor, am devenit un pic “liberi”, cat pentru doua zile de schimbare a peisajului. Pentru ca la final, la sfarsitul unei calatorii, intotdeauna te vei simti fericit, in ciuda greutatilor.

Oamenii din jur ne spun ca plecam cam des, dar cum sa traim altfel? Cu acelasi stres zilnic si acelasi peisaj?

Băile Olănești

Deci, am plecat la Baile Olanesti. O statiune balneoclimaterica, aflata la o altitudine de 450m, in apropierea orasului Ramnicu Valcea. Stiu, suna batranesc, dar nu este. Peisajul este frumos, deosebit, bucolic ar spune Traian, si poti alege singur ce activitati mai tineresti vrei sa faci. Sau sa nu faci, si sa te plimbi linistit, ca un batranel, iar apoi mergand la pranz sa tragi un pui de somn.

La Baile Olanesti, daca te cazezi la un hotel de 3-4 stele, poti profita si de o vizita la piscina si la spa, lucru pe care l-am facut si noi. Dupa ce ne-am cazat la Hotel Tisa, datorita pandemiei, a trebuit sa ne programam la pisicina pentru ora 21:00, dupa ce urma sa luam cina strict in perioada 18:00-20:00. Din pacate, Tisa Spa Resport unde voiam sa mergem era inchisa pentru moment.

Am ajuns in jurul orei 14: 00, dupa ce am plecat undeva in jurul orei 10:00. Dar pe drum am oprit si la Memorialul Inchisorii Pitesti, mai multe despre acest loc vom povesti, speram noi, in curand.

Ajungand totusi devreme, am plecat sa facem un traseu, desi vremea de afara nu tinea cu noi. Dar de cate ori nu am avut impedimentul asta – sa nu tina vremea cu noi? De multe ori, dar nu ne-a impiedicat niciodata. Totusi, pentru energie, am inceput cu un ecler la cofetaria din localitate, in timp de priveam la frumoasa cladire veche a Farmaciei.


Baile Olanesti au fost fondate in 1873, dupa ce doctorul Carol Davila studiase rolul terapeutic al apelor minerale din aceasta zona. Statiunea devine faimoasa in intreaga lume dupa Expozitia de la Viena din acei ani, cand primeste numeroase premii.

Am pornit pe drumul clasic al Aleei Izvoarelor si am continuat pana la Manastirea Comanca, 36 de minute la picior, 2,8 km. Am vazut pe drum si indicatorul spre Schitul Bradu, despre care intrebasem la receptia hotelului, iar toti se uitau debusolati la noi. Din pacate nu am avut suficient timp, dar vom reveni. Traseul ar dura cateva ore, prin padure, dar se pare ca este dragut, numerosi alti calatori parcurgandu-l.

Manastirea Comanca

Manastirea ” Tuturor Sfintilor” Comanca are un site super interesant. Manastirea, cat si satul Pietris, tin de orasul Baile Olanesti. Schitul Comanca a fost zidit in 1736 de raposatul Pahomie ieromonah Bojoreanul, dupa cum spun vechile manuscrise.

Nu am avut voie sa facem poze inauntru, dar cladirea bisericii vechi este extrem de frumoasa. Albă si pictată cu diverse forme geometrice, pe care le-am regasit iar la manastirile de la poalele Muntilor Buila-Vânturarița. Ea a fost reinfintata cu titlul de manastire in urma cu cativa ani, iar astazi aici traiesc măicuțe.

Mănăstirea Comanca | Mănăstirea Comanca

Plimbarea de la Baile Olanesti pana la Comanca este frumoasa si poate fi practicata de oricine. Perfecta pentru o dupa-amiaza tihnită.


A doua zi am plecat sa vizitam Schitul Pahomie, Schitul Iezer si Schitul Patrunsa, aflate in drum spre traseele din muntii Buila Vanturarita.

Drumul pana la schituri este decent, dupa localitatea Cheia devenind forestier, dar foarte circulabil. Nu am avut emotii cu Stepway-ul nostru, caci garda este destul de sus, iar odata ajunsi la Pahomie am vazut ca erau si Matiz-uri si Logan-uri. Primul schit pe care il intalnim este Schitul Iezer, dar noi l-am lasat la urma, asa ca ne-am dus direct la Pahomie. De la Pahomie, drumul urca in continuarea pana aproape de Patrunsa, dar necunoscand exact starea drumului, am decis sa lasam masina la Pahomie.

Schitul Pahomie

La Pahomie era inca slujba cand am ajuns. E greu sa descrii in cuvinte frumosul loc in care este situata aceasta manastire. Privind-o mi-am dat seama ca mai fusesem aici cu tatal meu in copilarie, si atunci am fost profund impresionata de ea, desi probabil aveam cam 10 ani. Bunicul meu este oltean, prin Ramnicu Valcea avem rude, deci in zona ne-am mai plimbat in copilarie desi amintirile sunt vagi.

Schitul Pahomie fascineaza prin mica bisericuta adapostita sub stanca muntelui si prin frumoasele chilii construite in stil oltenesc din preajma. Acest loc parca iti spune ca de aici intri intr-o zona in care lucrurile se vor desfasura altfel, iar oamenii vietuiesc in alt mod.

Intemeietorii sunt Pahomie Monahul si Sava Haiducul, in anul 1520. Biserica este construita impresionant sub aceasta mare stanca, avand in apropiere o cascada impresionanta.



Mai tarziu aveam sa radem de noi cand ne-am continuat drumul spre Patrunsa doar pe jos. Din cauza ca plouase cu cateva zile inainte, erau inca zone cu namol, drumul fiind de pamant. Nu am inteles din informatiile de pe internet daca sa ne aventuram pana sus in apropiere de Schitul Patrunsa cu masina, sau sa o lasam aici. Am decis totusi sa o lasam, nu aveam chef sa ne impotmolim pe undeva, mai ales ca peisajul era superb si era pacat sa nu ne bucuram de o mica drumetie. Pe drumul ce a durat 45 de minute, am avut ocazia sa vedem cateva masini ce trec pe langa noi si sa ne para rau ca nu am mers si noi pana mai sus. Dar na? Cine stie mai bine locurile decat localnicii? Data viitoare o ducem si noi pana sus.

Dupa cele 45 de minute de mers pe jos pe drum de masina, am ajuns in sfarsit la partea de drumetie, care a mai durat in jur de 45 de minute. Drumul nu este usor, desi batranelele care coborau cu toiagul panta, dupa Liturghia de Duminica, ne-ar contrazice.

Drumul ne ofera o panorama splendida a Muntilor Buila- Vanturarita. O zona montana salbatica si mai putin explorata a tarii noastre, aici fiind si cel mai mic Parc National de pe teritoriul Romaniei. Ne-am intalnit cu alti drumeti care ne-au povestit ce trasee se mai pot face in zona si cat de interesant este locul. Speram sa revenim aici in curand!

Mânăstirea Pătrunsa

Am ajuns la manastire dupa ce s-a terminat slujba, cand toti enoriasii plecasera. In acelasi timp, toti calugarii ce tin de acest schit se intorceau la chiliile lor. Cumva, am gasit locul destul de pustiu. Fiind asezat intr-o poiana, fix sub munte, chiliile sunt imprastiate pe o suprafata mai mare, iar totul arata precum un sat firesc de munte, nu neaparat precum o manastire clasica. A fost frumos sa vedem calugarii ce plecau inspre chiliile lor din apropiere, sau poate chiar spre chiliile din munte.

Tot ce a fost construit aici a fost adus de oameni sau magarusi, nefiind drum de masina. Si aici se afla o bisericuta mica, veche de cateva sute de ani, cu frumoasa pictura de secol XVII, dar a fost inaltata si o alta biserica. Prima data am auzit de aceste locuri in urma vizionarii emisiunii Romania Te Iubesc, cand personaj principal a fost calugarul Valerian, fost actor, cu numele de mirean Dragos Paslaru. Credem noi ca este o editie a emisiunii ce merita urmarita, nivelul discutiei si al ideilor dezbatute fiind inalt, dezvaluind alte fatete ale crestinismului, unele pe care noi astazi nu mai reusim sa le vedem. Mai multe despre manastire puteti afla in emisiune.

Aici, in Oltenia de sub munte si in paduriile Neamtului, inca mai exista calugari ce traiesc in sihastrie.

Schitul Iezer

La intoarcere nu am putut sa nu ne oprim si la Schitul Iezer. Acolo o doamna chiar ne-a zis ca a trecut pe langa noi cand coboram, dar i-a fost jena sa ne intrebe daca vrem sa mergem cu autostopul pana jos la Pahomie ( ar fi mers, nu gluma). Ne-a mai zis ca s-a prins totusi ca masina albastra cu suporti de biciclete e sigur a noastra, caci parem sportivi, si urma sa ne descuram mai departe. Ne-a magulit, ce sa zicem.

Asezamantul monahal de la Iezer sta in stransa legatura cu viata Sfantului Antonie de lezerul-Valcea. Acesta era un negustor de origina aromână ce la batranete s-a retras in manastire, unde s-a nevoit intr-o pestera din apropiere si a reusit sa reinvie viata duhovniceasca din acest loc.

Concluzie

Cum ar zice englezu’, de abia ce ne-am bagat varful degetelor in apa. Ideea noastra a fost de a ne relaxa un pic intr-o statiune clasica, iar daca vremea a fost buna, ne-am si invartit un pic in zona. Buila Vanturarita este pe lista noastra scurta a traseelor pe care dorim sa le facem la vara, asa ca acest articol speram sa fie primul dintre cele ce vor acoperi frumoasa zona a Olteniei de sub Munte.


Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.

Spor la calatorit!

Traian

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.

1 comment