Dupa 3 zile de road-trip prin tara si o noapte de dormit in desert, asteptam cu drag momentul unui dus bun si a unei cazari civilizate, ce in aceasta seara urma sa fie in Fes.
Cele patru orase imperiale ale Marocului sunt: Fes, Meknes, Marrakech si Rabat, iar noi tocmai ajunsesem in cel mai vechi dintre ele.
Abia asteptam sa vizitam un nou oras marocan, iar cazarea din Fes a fost definitia unui riad autentic. De la vechime, la faptul ca a fost mereu o afacere de familie, avand o bucatarie condusa de mama, pe cand restul afacerii este condusa de copii si o atentie pentru clienti deosebita a acestor frati care conduc locul (cu care am avut insa si o mica divergenta) stiu ca am ales intr-un final bine Palais Fes Yahya. In mare a fost ceea ce ne asteptam sa fie. Camera a fost frumoasa, ca un muzeu. Apa calda, dusul bun. Mancarea a fost definitia a ceea ce inseamna mancare marocana, iar desi pentru mine aceasta mancare este idealului culinar (in general legume gatite perfect si cu gust, cus-cus si carne foarte frageda) se pare ca colegii mei de calatorie se cam saturasera de ea deja .
Am ajuns seara pe la ora 19:00 si am fost luati de la piata in care oprisem de unul dintre proprietarii riad-ului. Foarte educat si foarte atent in discutii, parea un tanar venit de la facultate aflat in drum spre casa. Ne-a placut de el. Practic de la inceput de cand am facut rezervarea pe Booking, au fost cei care s-au implicat cel mai mult in conversatii. E clar ca fac turism. Si-au dat seama ca profitul vine doar atunci cand esti implicat in relatia directa cu clientul si vinzi autenticitate.
Problema este insa sa nu duci treaba asta prea departe. Trebuie sa simti atunci cand clientul se simte putin fortat sa nu cumva sa refuze anumite servicii. Iar cum ei sunt dintr-o tara musulmana, in care trebuie sa jonglezi si sa negociezi atent ofertele care ti se aduc, trebuie sa vada cand clientul occidental se simte inconfortabil sa refuze ( datorita diferentelor culturale). Disconfortul asta se va traduce in faptul ca are impresia ca este vazut doar ca un ATM cu picioare si atat, iar echilibrul este in a reusi sa il faci sa simta ca are posibilitatea de a refuza, chiar daca probabil nu o va face, trebuie sa stie ca e alegerea lui. Pe noi ne-au intrebat inca de pe Booking, intr-un mesaj foarte decent, daca suntem interesati de tururi si de cina in seara in care venim, deorece riad-ul are unul dintre restaurantele faimoase pentru mancare marocana autentica din oras. Ne-au spus ca meniul va fi 13 euro, si am acceptat, am zis ca vom manca cu siguranta cand ajungem. Dupa ce am ajuns si ne-am luat camera, ne-au aratat meniul, si am observat ca fiecare fel consta dintr-un aperitiv de salate si un fel principal. Dar cum baietii mei nu se simteau prea pofticiosi (Traian nu avea de gand sa manance prea mult, juniorul in general nu mananca mai nimic daca nu ii place cum miroase sau arata) le-am zis ca vrem un singur meniu pentru ca nu vrem sa aruncam mancarea. Ei au insistat insa ca nu se poate sa comandam unul singur. Ne-a cam deranjat insistenta, dar pentru ca eu ma cam enervasem, eram obosita si voiam sa se termine ziua frumos, am zis sa luam doua meniuri si aia e, abundenta sa fie.
Problema s-a amplificat insa cand am ajuns sus in restaurant, pe terasa, unde erau doar cupluri care venisera la cina (deci nu clienti ai hotelului) si toti comandasera cate un meniu pe care sa il imparteau la doi. Toata lumea vorbea despre cat de multa mancare este intr-un sigur meniu. Evident ca dupa ce ne-a venit aperitivul de salate care era imens nu a mai avut cine sa mai manance cele doua portii de la felul doi. A fost urat din partea lor sa ne oblige sa luam doua, asa ca i-am dat frau liber lui Traian sa-si faca de cap si sa le zica ce vrea. Eu cumva am incercat sa temperez situatia initial dar apoi mi-am dat seama ca el stie mai bine ce are de zis. Nu prea imi plac conflictele atunci cand consider ca exista cale de negociere, dar asta se termina cand cineva o forteaza prea tare. Probabil ca Traian le-a zis ce trebuie, inclusiv ca nu suporta ideea asta de mancare aruncata degeaba si ca puteau foarte bine, mai ales ca suntem oaspeti, sa servim atat cat dorim. Evident si-au cerut scuze si ne-au zis ca apreciaza mult romanii in general, aparent suntem un popor care zice tot ce are de spus in fata ( mai aveau niste prieteni romani) . Sa fiu sincera cred ca romanii nu prea spus ceea ce simt si mai mult explodeaza din tot ce tin in interior atunci cand nu mai pot, dar aparent o facem mai bine ca alte popoare.
Pentru a doua zi ne-au tot intrebat cum vrem sa facem turul orasului. Noi eram in urmatoarea situatia, destul de proasta. Aveam un oras superb de vazut, dar la ora 16:30 aveam autobuz spre Chefchaouen. Trebuie sa ne asiguram ca profitam la maxim de timpul pe care il avem sa vedem ce e mai frumos de vazut in Fes. Din fericire am luat cea mai buna decizie, dar pe care nu am fi putut sa o luam fara ajutorul lor. Avand in vedere ca ne-a costat ceva bani turul prin desert, am fi vrut sa facem tot un tur ghidat, cam de 3-4 ore, care sa ne duca la cele mai frumoase locuri din oras dar si care sa nu fie foarte scump. Ne-am gandit initial sa facem un Free Walking Tour de pe Getyouguide sau Guruwalk, unde ar fi venit un minim de 10 euro de persoana, deci pe la 30 de euro pentru tur. Stiam insa si dezavantajele, grup mare, multi turisti, putin calatori, glume rasuflate, nu multi ghizi cu adevarat pasionati de ceea ce povestesc si mai degraba de cati bani strang la final. Bineinteles, sunt mereu exceptii, am fost si la tururi gratuite bune, pe cand eram tineri.
Cand am zis baietilor de la cazare ca asta ar fi planul nostru, ne-au zis ca e o idee mai buna un ghid privat pe care sa il cheame ei pentru noi. Evident am fost putin sceptici, am cantarit ideea si am asteptat toate informatiile. E clar ca e mai bine sa ai un ghid doar al tau si ne-au cucerit imediat cand ne-au zis ca acesti ghizi fac parte din breasla ghizilor orasului, angajati de stat, cu pret fix, 30 euro pe tur. Si intr-adevar am avut parte de cel mai bun tur ghidat la care am fost vreodata. Domnul nostru, desi a intarziat un pic si ne impacientam deja, din momentul in care l-am cunoscut ne-am dat seama ca este altceva. Parea ca a lucrat undeva la muzeu toata viata si arata ca un profesor universitar. Vorbea de asemenea trei extra limbi fluent si puteai alege sa faci turul in oricare (engleza, franceza si spaniola) . Am decis sa facem turul in franceza si nu in engleza ca sa mai putem exersa si noi limba franceza, si asa ne-a fost foarte utila in aceasta calatorie. Copilul oricum nu intelegea nici una dintre ele si aceasta cred ca a fost partea cea mai grea a turului, caci a trebuie sa il intretin constant cu povestiri amuzante, ca sa nu se plictiseasca in prelegerile domnului ghid, care de multe ori intrau in istorie, spiritualitate si religie intr-un mod apropiat de un adevarat curs de civilizatie marocana. Ne-a dus in ambele cartiere ale orasului, Al-Andaluz care este foarte rar vizitat si turisti si apoi in Fes el Bali, unde sunt toti turistii.
Scurta istorie a orasului
Fondat in secolul IX, orasul a ajuns la apogeu in secolele XIII-XIV sub conducerea Marinizilor, cand a inlocuit Marrakesh-ul ca si capitala a Marocului. Principalele cladiri istorice dateaza din aceasta perioada. Centrul sau istoric ( medina ) face partea din patrimoniul UNESCO.
Medina din Fes este una dintre cele mai mari si bine conservate centre istorice din lumea musulmana.
Ghidul nostru ne-a facut urmatorul traseu.
1. Cartierul Al- Anadaluz
Am inceput turul aici, unde si-au gasit loc musulmanii plecati din Anadaluzia spaniola, de aici si numele. Fara nici un turist in jur am admirat frumoasa arhitectura si viata marocanilor.
2. Medina – Fes el Bali
Am trecut peste micul rau ce separa cele doua cartiere si am ajuns pe ingustele si misterioasele stradute ale medinei.
Cred ca acum am simtit pentru prima data ce inseamna Marocul autentic sau perceptia mea despre Marocul autentic. V-am zis ca eu in Marrakech ma simteam ca la Disneyland, majoritatea cladirilor turistice restaurate, aproape ca noi, totul foarte frumos, dar nu se vedea patina timpului. Dar aici in Fes am simtit anii care se scurgeau din peretii cladirilor pe care le vedeam, valtoarea de oamenii care s-au invartit de-a lungul vremii pe aceste stradute si in aceste piete inguste.
Ghidul nostru ne-a aratat diferenta intre nou si vechi, ne-a aratat cladiri si ne-a povestit istorie. Ne-a povestit despre Universitatea Al Quaraouiyine ( una dintre cele mai vechi universitati din lume) si Moscheea Kairaouine, fondate de o femeie Fatima Al-Fihri si despre sora ei , Maryam, care a fondat moschea Al-Andalus. Ne-a povestit despre numeroasele scoli islamice din Fes si faptul ca orasul a fost intodeauna centrul intelectualitatii Marocului. Majoritatea medreselor au fost construite de conducatorii Marinizi, in secolul XIV, inspirate fiind de scolile din Bagdad. In scoli se studia pe langa islam si astronomie, matematica, medicina, limba araba. Majoritatea au in general doua nivele si o curte interioara centrala cu o fantana. Dar majoritatea dupa cum puteti vedea erau opere de arta vii, unde maiestria mestesugului in lemn si ceramica, intrece cu mult cunostiintele care s-au mai pastrat in acest domeniu in ziua de azi. Ne povestea ghidul ca acum nu mai poti gasi oameni care sunt deprinsi cu realizarea unor modele atat de complexe si nici nu mai au rabdarea si nici nu mai simt nevoia sa isi petreaca timpul facand lucruri atat de complicate, nu mai este timp si cost eficient, intr-o lume care nu mai apreciaza arta la acest nivel.
La Medresa Bou Inania am discutat cel mai mult despre caligrafia si arta islamica cu ghidul nostru. A fost un exercitiu de rabdare mare pentru copil dar un curs superb pentru noi.
Ne-am plimbat prin principalele soukuri are orasului si ghidul ne-a aratat exact cum se fac trocurile, ne-a aratat oamenii cum vorbesc, cum negociaza, ce trucuri sau mai bine zis ce ritualuri au. Exact genul de lucruri subtile si atat de insemnate pe care tu ca simplu calator, fara ajutorul unui localnic, nu ai cum sa le vezi. Am vazut mestesuguri fara numar si ne-au fost aratate magazinele autentice. Este de apreciat modul in care vopsesc materialele textile cu culori naturale si cum pot obtine aproape orice culoare. Treceai pe langa standurile cu galeti de vopsele si nu mirosea a nimic chimic.
3. Tabacariile din Fes
Am ajuns si noi la tabacaria Chouara. In Fes se gasesc unele dintre cele mai vechi si faimoase tabacarii din lume, datand din secolul al XI-lea. Aceasta se afla chiar in centrul orasului. Accesul se face prin diverse magazine care vand marfuri produse aici. Etaje si etaje de geci, genti, papuci, care de care mai atragatoare vizual. Este o experienta vizuala, culturala si bineinteles, olfactiva, o vizita pe aici. La intrare am primit niste frunze de menta fiecare si initial nu m-am prins pentru ce sunt. O data ce am ajuns sus mi-am dat seama ca trebuie sa stam cu nasul in ele. Stiam ca va mirosi neplacut, dar nu stiam ca va mirosi totusi asa de neplacut. Menta ajuta. Eu nu am reusit sa fac vre-o poza in care sa zambesc, a fost imposibil.
Ni s-a facut un mic tur gratuit ( nu esti obligat sa cumperi nimic daca nu iti doresti) si ne-au fost explicate toate etapele si metodele de prelucrarea a pieilor si de asemenea diferenta din produse si costuri. Ni s-a explicat ca mirosul vine de fapt de la excrementele de porumbel, a zis o gluma cu Chanel, si apoi ne-a explicat cat de scump e un kg de excremente, aparent e afacere buna sa te ocupi cu strangerea lui. Ne-a explicat ca acesta este folosit pentru curatarea pieilor, iar apoi urmeaza colorarea care se face intodeauna cu materiale naturale. Mestesugul este aproape in toatalitatea manual, transmis din tata in fiu, fiind una dintre cele mai vechi industrii atrizanale care inca mai functioneaza in acest mod de secole.
Calitatea este indiscutabilia, iar pretul este negociabil, dar trebuie sa stii si cand trebuie sa platesti calitatea. Eu mi-am cumparat 2 genti, sunt incredibile ca si textura, am negociat dar am si platit cat am considerat ca merita munca.
Pe parcursul turului am mai oprit la o cafea si un ceai cu menta, am povestit putin cu ghidul despre viata lui. Ne-a povestit ca asta a facut dintodeauna si ca si copiii lui lucreaza intr-un fel sau altul in turism. Spre final ne-a dus la un magazin cu produse traditionale unde a vorbit cu o fata pentru un tur cat el s-a dus la rugaciune la moscheea de langa. Din pacate, fata a cam uitat de noi si noi ne-am holbat prin magazin pana s-a intors, fiind deja si putin stresati cu timpul.
Voiam sa ne intoarcem, sa mancam si sa plecam spre autogara. Intr-un final cand s-a intors a certat-o putin pe fata, dar nici noi nu mai aveam timp de turul de care se ruga de noi acum sa il facem. I-am spus ca trebuie sa plecam caci altfel cred ca ne-ar mai fi plimbat. L-am rugat sa ne arate un loc rapid in care sa mancam ceva, dar cum ne-a aratat doar un magazin cu frigaruit pe bat, care aratau de altfel foarte bine dar nu pentru cel mic, ne-am hotarat pana la urma sa mergem la un restaurant. Ne-am luat la revedere, i-am platit cei 30 de euro dar si ceva bonus din partea noastra caci turul chiar fusese ceva de tinut minte.
Dar cum suntem vesnic nehotarati si voiam mai degraba ceva tip street food, ne-am mai invartit noi si ne-am oprit undeva unde era o coada nebuna si erau oameni de toate felurile, de la cravata la tricou, si am ajuns sa incercam ceva traditional numit makooda, ceva chiftelute de cartofi, si am bagat si o ciorbita harira, undeva inghesuiti cu multi alti oameni si a fost perfect. Dupa ce am ajuns satui acasa, ne asteptau si cei de la cazare cu un cadou, au vrut neaparat sa incercam inca un fel de mancare de la ei dupa mica disputa de cu seara. Din pacate eram prea satui si am putut sa luam doar 1-2 guri, mancarea era chiar foarte, foarte buna (au promis ca nu o arunca).
Am luat pana la urma un taxi chemat de ei, pentru ca nu am vrut sa ne mai batem capul cu asta, cred ca a fost 5-8 euro, ne grabeam sa ajungem la timp la autogara. Eram la primul autobuz, directia Chefchaoen.
Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.
Spor la calatorit!
Lasă un comentariu