Noi, cei doi Mediciniști Călători, spunem despre noi ca suntem activi, ca facem miscare, mergem pe munte, luam si bicicleta din cand in cand, adica nu ne dam in laturi de la activitati sportive, outdoor sau indoor. Vorba aceea, am urcat pe munte in Taiwan, am tot facut cicloturism cand eram erasmusi in Franta, am fost si noi prin Bucegi in repetate randuri ca toti studentii. Putem asadar spune ca nu suntem niste cartofi de canapea, niste lenesi ce stau in pat toata ziua si se uita la Netflix. Dar nici nu putem spune ca suntem cei mai sportivi, nu facem sport in mod organizat, nu frecventam World Class, nu ne trezim la 5 dimineata in fiecare weekend pentru a pleca spre munte. Intr-o vreme practicam Aikido la greu, ceea ce era extraordinar, dar apoi munca si copilul nu ne-au mai permis sa mergem regulat la Dojo. Drept urmare, a trebuit sa gasim altceva de facut.
Cum sa inveti sa alergi?
Aici e aici. Nu e atat de simplu sa alergi. Pare, dar nu e. Cel putin daca vrei sa nu te accidentezi si sa nu iti bati joc de corpul tau.
Se recomanda un consult medical inainte de a va apuca de sport, in general. O vizita la medicul de familie este un prim pas in evaluarea pe care orice adult ar trebui sa o faca inainte de a trage tare prin parcuri
Daca veti incerca sa cautati sfaturi despre antrenamente, veti intra intr-o lume interesanta. Veti afla ca este important cum calcati cu piciorul, cum se balanseaza mainile si mai adaugati inca multe etc etc. Probabil o sa va luati si ceas care va va monitoriza pasii alergati, dar si pulsul. Este bine sa nu depasiti anumite nivele ale pulsului pentru o perioada mai lunga de timp. Sunt mii de articole, in romana, in engleza, ce va vor explica planuri de antrenament si vor incerca sa va motiveze. Unele sunt foarte bune, altele mai putin. #running pe Instragram este nebunie. Tot felul de pagini… Si sa nu incepem discutia despre pantofi de alergare. Da, se spune pantofi, nu adidasi.
încălzirea este foarte, foarte importantă….
Eu recomand sa alergati singuri la inceput, sa iesiti afara, sa mergeti 1 minut, sa alergati 1 minut, incet incet, sa va faceti ritmul, caci altfel e probabil sa sucombati repede si sa va enervati. Unii recomanda sa mergeti in prima faza cu un antrenor. Sau incepeti cu alergari de grup prin oras. In Bucuresti sunt multi oameni ce se aduna sa alerge, in diverse parcuri si diverse zile. Eu nu am prea fost la astfel de adunari, cu o singura exceptie, nu pentru ca nu as fi vrut, dar nu mi se prea pupa cu programul. Adidas Runners, 321 Running Culture…. Pe Facebook este un grup: Alergare, iar aici veti gasi informatiile necesare si veti lua contact cu cei din fenomen.
In schimb, la alergarea bilunara Romniceanu Stairs Run am participat de cateva ori. Parcul Romniceanu se afla in cartierul Cotroceni si beneficiaza de o oarecare diferenta de nivel. Astfel ca organizatori au inventat un traseu ce are cam 1,6km si cam 80m diferenta de nivel. Astfel ca 4 ture ajung sa aibe cam 300m diferenta de nivel si 6.4km. Este un antrenament destul de chinuitor, dar interesant si distractiv. Rupe monotonia simplei alergari din parc. Pentru ca este la o oarecare departare de domiciliu, nu am ajuns prea des, iar lucratul in ture in perioada COVID facea ca deseori sa fiu in spital in serile in care avea loc evenimentul. Ca idee, se desfasoara Miercuri, de 2 ori pe luna.
Eu as recomanda si aplicatiile pentru alergare si antrenament de la NIKE. Merita, iti faci un program de alergare, ai gigei care iti vorbesc in timp ce tu alergi si te motiveaza cum stiu ei mai bine, ai tot felul de scheme de antrenament, inveti ce este ala tempo, fartlek, long run, slow run, recovery, intervals… O sa vorbesti apoi despre Pace…adica ritm. O sa ii innebunesti pe cei de la munca sau din familie cu noua ta pasiune…
Strava este cea mai populara aplicatie ce inregistreaza unde, cat si cum alergi. Este gratis in principiu, dar versiunea Premium costa, iar daca esti atlet profesionist, poate fi ceva util. Este dragut pe Strava, iti mai gasesti tot felul de cunoscuti de pe Facebook ce alearga si fac nazdravanii, necunoscand pana atunci aceste lucruri despre ei. Pe mine ma motiva la inceput, imi spunea cati km alergasem decand ma apucasem, ce ritm, diverse.
Începuturile
Trebuie sa specificam exact istoricul meu sumar in ale alergarii. In 2014 alergam proba 10km in Lyon la Maratonul din Lyon. Ma dusesem fara sa platesc, dar si fara sa ma antrenez. Voiam sa vad cum e. Am alergat incontinuu, fara sa ma opresc, oricum eram o coloana imensa. Am terminat intr-o ora si un pic. A 2a zi de abia ma puteam misca. Ma durea tot corpul. Apo in 2016 am participat, fara sa anticipez, la o cursa de alergare in cadrul Stafetei Muntilor in Muntii Macin. Am ajuns acolo intr-un context alaturi de Cercetasii din Constanta, iar 2 tipi de la Pitesti mai aveau nevoie de inca un om care sa alerge cu ei, caci trebuia echipa de 3. A fost dragut, m-am distrat, dar n-am mai participat de atunci la Stafeta Muntilor. Cum spuneam, trebuie echipa si oameni pasionati alaturi.
Sa o zicem pe cea dreapta, mie alergatul nu prea mi-a placut niciodata. Imi aminteam de nebunii aceia de francezi cum alergau peste tot, oriunde, oricand, te calcau prin parcuri, erau niste mici TGVuri cu ceas la mana. Femei si barbati deopotriva. Pe langa asta, ma cam si sufocam cand alergam. Mai incercasem cand eram student sa alerg si era greu. Oboseam repede, nu era nicio distractie. Ehh, dar intre timp, am mai practicat Aikido, mai niste exercitii de respiratie, mai niste conditionare fizica, si uite ca am reusit in scurt timp sa dau ture de IOR fara sa ma opresc. Asta era acum cativa ani, sa zicem acum 3-4 ani, cand am inceput sa dau primele ture de parc. Tura de parc era cam 3,2 km, suficient cat sa spui ca faci ceva serios. Si uite asa, treptat, cei 3,2km au ajuns sa fie un etalon si motivatia mea era ca la fiecare iesire sa mai castig secunde sau chiar minute fata de cel mai bun timp, acel Personal Best. Va zic deja, in jur de 13-14 minute am facut maxim pe un tur. Stiu, un tur senzational.
Dar, antrenamentele ca antrenamentele. Adevarata motivatie era sa merg si eu la un concurs de alergare. Ma incanta atmosfera de la marile competitii de tipul Maratonul International Bucuresti. Asa ca prin toamna 2017 m-am inscris pe mine si pe Andreea la proba de 10km din cadrul Wizz Air Marathon Cluj Napoca. Era o super combinatie, caci primeai si 20 Euro Voucher la Wizz Air, iar pe inscriere dadusem tot cam atat. Mergeam si la Cluj, era totul super. Intre timp, Andreea a ramas insarcinata, asa ca am alergat singur la Cluj. Experienta a fost memorabila, am scos cam 58 minute pe o distanta de 10.5 km. M-am simtit foarte bine alergand, desi eram cam vlaguit dupa, dar all in all, a fost frumos. Peste putin timp, am alergat si la Betano Run, o cursa de 5km in prin Herastrau, unde am scos 27 minute, un rezultat bunicel. Se putea si mai bine, dar plecasem cam tare si incepuse sa ma doara in stanga ca pe orice baietas care pleaca in cursa cum nu trebuie, prost incalzit si cam prost antrenat. Daca eram mai ordonat, scoteam poate cu 3-4 minute mai putin.
o glumă bună si corectă de la Times New Roman
“Are o poză cu el la finalul maratonului cu o medalie de gât, la fel ca toți ceilalți 35.000 de participanți”
https://www.timesnewroman.ro/sport/cum-recunosti-un-alergator-28-de-indicii-sigure/
Vara 2018 a fost rezervata alergarii, asa ca ajunsesem la o forma chiar buna. Alergam si inotam impreuna cu Andreea la bazinul de langa IOR. Viata era frumoasa, faceam sport, chiar daca nu mai mergeam la Dojo. Urma sa merg in Octombrie 2018 la Maratonul International Bucuresti la proba de 10km. Nu am mai ajuns, se nascuse copilul, aveam treaba atunci, era un context, si l-am trimis pe fratiorul meu sa alerge care s-a distrat si el pe acolo, a luat medalia, iar numele meu a aparut in clasamentul final.
Faptul ca fratiorul meu s-a tinut tare pe pozitie si a alergat cat de cat intr-un timp onorabil, ne-a inspirat in a ne inscrie amandoi, si eu si el, la Baneasa Winter Race, cursa de 21km. De ce am facut asta?
Un vis dezumflat rapid si declinul atletismului personal
Ideea era ca participand la o cursa trail de 20km, urma sa putem participa la una din probleme din cadrul Transylvania 100k, mai exact la proba de 20 sau 30km, unde urma sa incepem sa adunam puncte ITRA/UTMB pentru viitoarea noastra participare la Ultra Marathon du Mont Blanc (nu vine orice gigel precum Traian sa alerge prin munti 100km). Era acel an in care Robert Hajnal lua locul 2 in cadrul probei regina si toata lumea din domeniu o luase razna. Asa am facut si eu, normal, deja ma vedeam ultra alergator montan. Urma sa rup norii, la propriu si la figurat.
Deci drumul meu la UTMB incepea in padurea Baneasa in Decembrie 2018, pe o vreme oribila, noroi si toate cele. Nu ma mai antrenasem, aveam totusi un bebelus acasa, mergeam si la spital, cine mai avea chef si timp de alergat?
Evolutia mea si a lui fratelo a fost una putin incurajatoare. De pe margine, voluntarii ma incurajau de parca urma sa termin in top 10, dar eu am terminat in top 5 de la coada la categoria mea (masculin18-29). Altfel, au mai trecut vreo 50 de oameni dupa mine. Cam 2h 30, acesta a fost timpul. Slabut, dar ce sa faci. N-ai ce sa faci. Oricum, a fost frumos, ne-am simtit bine, avem si poza de atunci, am primit likeuri.
Anul 2019 a fost cumva apogeul alergarii in familia noastra. Am convins-o si pe Andreea sa alerge si am inceput sa alergam in Parcul Circului amandoi. Era luna ianuarie, era iarna, zapada, iar noi alergam prin zapada. Ne-am cam antrenat, nu putem spune nu. Ne-am inscris iarasi la Wizz Air Marathon Cluj Napoca, noi, fratiorul meu, mama si tatal meu. Urma toti sa alergam la diverse probe. Eu si fratiorul meu la Semimaraton, Andreea si Mama la 10km, iar tatal meu la o proba scurta de 5km. Urma sa vizitam Clujul, avea sa fie o vacanta minunata.
Pana la Cluj, Andreea a alergat la Baneasa Forest Run la proba de 10km, a scos 1h si cateva minute, un timp foarte bun. Eu am stat cu Bebe T. pe margine si am asteptat-o la Finish. Am fost foarte mândri de ea. Tot pe atunci, m-a mancat in fund sa alerg spontan la Crosul pentru Viata din Parcul IOR. Cineva renuntase sa participe si era inscrisa la semimaraton, asa ca am ajuns sa dau 6 ture de parc. A fost putin spus groaznic. Timpul, penibil.
Am ajuns si la Cluj mai apoi. Mai distractiv decat evenimentul in sine a fost drumul pana la Cluj, vizitand mai multe orasele din Ardeal. Cursa de la Cluj a fost apogeul intregii perioade in care ne-am antrenat toata familia, am alergat impreuna cu Andreea si Mama prin parc in Bucuresti sau pe faleza in Constanta. Pot spune ca Mama a reusit sa scoata un timp foarte bun, tinand cont de experienta ei in atletism si varsta, Andreea a scos un timp de mare anvergura, fratele meu nu a mai venit, iar eu m-am chinuit la Semimaraton. Pot spune ca nu m-am simtit bine si a fost groaznic. O cursa nasoala, ultima jumatate de cursa am cam mers. Cine ma pusese sa ma bag iar la 21km…pentru distanta asta trebuie sa te antrenezi totusi, nu merge doar asa ca esti ambitios. Astfel ca eu am fost cel mai nemultumit de cursa de la Cluj, dar Mama si Andreea foarte fericite. M-am bucurat totusi caci prin insistentele mele de tipul “Haideti sa alergam cu totii la Cluj, o sa fie frumos” si “Hai iesiti la alergat ca sa reusiti sa terminati cursa la Cluj”, am reusit sa le aduc la o forma mai mult decat decenta, mai precis admirabila.
Dupa Cluj, lucrurile s-au cam stins. Mie mi se cam luase, parcul Circului, unde alergam mai nou, nu ma mai motiva la ture lungi, si n-am prea mai alergat. Asa ca 2019 a fost un an in care alergatul s-a cam stins. Cu o mica exceptie, dar ea a fost exact exceptia care confirma regula. Am participat cu Andreea iar la Baneasa Forest Run la proba de 11km, la doar o zi dupa ma intorceam de la o intalnire stiintifica ce a avut loc la Madrid. Eram neantrenati, cvasiobositi. Partea distractiva a fost ca am ras si ne-am amuzat de nivelul nostru mai mult decat mediocru. Atunci ne-am dat seama ca gata, asta a fost. Pa-pa alergare!
daca am ramas cu ceva dupa cursele din 2019, este ca nu te poti duce la Semimaraton fara sa te antrenezi temeinic…21km sunt cu totul si cu totul altceva fata de 10km.
2020 a fost cum a fost, pot spune ca macar mi-am luat bicicleta si am inceput sa merg la spital pedaland, asa ca faceam cam 15km zilnic. Nu prea se simtea, burtica mea crestea in continuare. Ajunsesem sa fiu acel coach potato despre care vorbeam la inceput de articol. Ce doream eu era o competitie care sa ma motiveze inspre antrenamente…
Un nou inceput la Maratonul Argonautilor
Treaba cu competitiile este ca ele mi se par cea mai buna metoda de a te preocupa de alergat. Sau de orice. E precum invatatul. Inveti cand ai examen, putini invata asa, ca e bine pentru cap. Dar pe langa motivatie, mai e si treaba ca vei calatori. Te duci la Belgrad la un eveniment, la Budapesta, oriunde. Alergi si vezi orasul in acelasi timp. Sau si mai frumos, daca e o cursa in natura, trail, vezi peisaje, natura, copaci. Ce poate fi mai frumos. Asa ca in ultimii ani, am cam urmarit piata curselor si a evenimentelor. Unul dintre ele era Maratonul Argonautilor in Cheile Dobrogei. Urma sa particip aici in primavara 2020. Nu s-a mai desfasurat din motive lesne de inteles. Dar acum in 2021, evenimentul s-a tinut. Asa ca una din Rezolutiile mele de Anul Nou a fost ca anul acesta sa ma reapuc de alergat, sa merg la macar o competitie si sa revin la forma mea fizica de prin 2018.
Maratonul Argonautilor s-a desfasurat in Cheile Dobrogei, judetul Constanta la inceput de aprilie 2021. Nu am reusit sa conving pe nimeni sa ma acompanieze, nici din familie, nici dintre prieteni. Crosul avea 16km si cam 400m diferenta de nivel. Obiectivul meu era sa fac sub 2 ore. O bariera mentala, nu conta ca aveam sa fiu printre ultimii, dar macar atat. M-am distrat, am facut poze, m-am si filmat vorbind si alergand. Prima parte a cursei m-am simtit cam prost, fiind cateva urcari abrupte, dar ulterior mi-am intrat in ritm, am depasit lume, m-am bucurat de peisaje. Un succes!
Chiar cu cateva sute de metri inainte de final, m-am intalnit cu toata familia si l-am luat pe TAI cu mine, asa ca am trecut linia de sosire si am luat medalia impreuna. Am scos 1h59min. Cum am spus si mai devreme, un succes!
Viitorul sună bine
Intre timp, ma pregatesc, mental mai mult decat fizic, pentru cursa de 23 km din cadrul Tryavna Ultra, o competitie foarte importanta cu multe curse de ultramaraton montan ce se desfasoara in muntii Balcani din Bulgaria. Eu particip la cursa cea mai scurta si nu voi primi niciun punct UTMB, spre deosebire de celelalte probe. Cursa se va desfasura pe 17 iulie si speram ca pana atunci sa reusesc sa ma antrenez cat de cat. Nu de alta, dar nu iti da nimeni medalie la sfarsit daca nu reusesti sa te incadrezi in timpul limita. Iar la o cursa de 23km cu 600m diferenta de nivel, 3h30 nu mai pare atat de mult.
Despre aceasta cursa am aflat de la Ionut Petcu, un om tare ce alearga mult si bine, poarta tricolorul pe la toate cursele, si are si un blog dedicat alergarii. Alergaceala
In rest, o ce ma atragea foarte tare, si la care chiar daca as vrea si ma voi pregati pentru nu voi putea sa particip, este Cappadocia Ultra Trail. Peisajele sunt incredibile, asa ca ce iti poti dori mai mult. Problema este ca examenul de specialitate se va tine in perioada in care se va desfasura cursa, asa ca o lasam pe 2022…
Dar cine stie, poate ne intoarcem iar la Vatra Dornei, la Eco Camping, si participam la Hit the Egg, concurs de alergare montana al carui scop este sa urcam pe varful Oușorul, cel ce domina privelistea din campingul in care am stat vara trecuta 2 nopti si ne-am simtit foarte bine. Este pe 7 august si pare ca va fi distractiv. Poate mergem aici amandoi.
Te cam ia la inceput nebunia, ti se pare mare smecherie alergatul acesta, iar eu intr-o perioada devenisem foarte pasionat. Acum am cam pierdut gustul si imi pare rau. Dar pofta vine mancand, iar cel mai important este sa iesi din casa si sa alergi. Chiar si putin, chiar si incet, oricum, dar este mai bine decat sa stai in casa. A bad run is better than a no run.
Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.
Spor la calatorit!
Spor la călătorit…și alergat!
[…] mai demult despre experientele noastre cu alergatul si despre cum a merge la competitii este ceva distractiv din mai multe motive, unul dintre ele […]