7000km prin Turcia. Jurnal de călătorie. #17. Cum să nu stai la lunga coadă la graniță turco-bulgară? Treci prin Grecia! Bebe T își revede jucăriile.

libris.ro farmec.ro - Livrăm frumusețe!

A venit si ziua in care terminam de publicat toate jurnalele vacantei noastre din Turcia de acum 1 an si ceva. A fost un drum lung prin Turcia, urmat de o epopee si mai lunga, cea a scrierii toate amintirile si impresiile din lunga calatorie. Desi am terminat cu obiectivele turistice odata cu plecarea din Edirne si publicarea jurnalului #16 in care v-am descris frumusetiile orasului Edirne, nu mai apucasem sa spunem si pe unde am ales sa ne intoarcem acasa.

Cum am ajuns sa trecem din Turcia in Grecia si apoi in Bulgaria, va povestim in cele de urmeaza. Cine stie, poate si pe voi vă va coafa candva aceasta ruta.


7000km prin Turcia. Intreaga poveste.


Unul din numeroasele poduri otomane medievale de la periferia orasului Edirne.

Cum ne intoarcem acasa? Ce ruta folosim?

Inca de pe cand am intrat in Turcia in prima zi si am vazut cum stateau oamenii la coada ca sa intre in Bulgaria mi-am zis ca e groasa. Parea destul de inumana asteptarea, zeci de masini ce nu se miscau deloc, femei cu batic in cap cu multi copii ce pareau a fi imigranti din Orientul Mijlociu se plimbau printre masini, iar afara era cald astfel ca erai obligat sa tii aerul conditionat deschis, lucru ce incalzea aerul din jur si mai tare si il umplea de noxe. Deci un mare NU pentru o intoarcere pe aici in sezonul de vara cand turcii vin spre tara de bastina, dar si pleaca inapoi in Vestul Europei.

Asa ca este de facut? Bulgaria are 3 puncte de trecere a frontierei cu Turcia. Sa le enumeram.

  1. Kapikule – Kapitan Andreevo. Cea mai Vestica. La campie. Cea mai folosita si mai aglomerata si mai directa si mai rapida daca nu stai foarte mult in vama. Cel mai scurt drum intre Istanbul – Sofia – Berlin.
  2. Hamzabeyli – Lesovo.  Deschisa mai recent in 2004, este un pas montan ce a mai eliberat traficul din principala trecere a frontierei.
  3. Derekoy – Malko Tarnovo. Cea mai Estica. Drumul cel mai direct intre Constanta si Istanbul, tot un pas montan.

Intre Edirne si Bucuresti, doar primele 2 variante erau fezabile, pentru ultima, Derekoy, trebuind sa te intorci destul de mult si oricum nu aveai garantia ca acolo nu va fi trafic intr-o duminica de vara. Fiind o vama mai mica, puteai la fel de bine sa astepti mult in caz ca se aglomera. Lucru aplicabil si pentru cealalta vama prin Lesovo.

Google Maps nu ne dadea detalii prea fiabile, nu aveai de unde stii cat vei astepta, nu gasisem un site web al politiei de frontiera bulgaresti sau turcesti de unde sa aflii cat ai de asteptat, facilitatea ce este prezenta pe siteul Politiei de Frontiera din Romania.

M-am tot gandit cateva zile la rand ce sa fac, ce sa fac. Si uite ca am ales ce sa fac.

Foarte aproape de Edirne se afla nu doar Bulgaria, dar si Grecia. Dupa o studiere amanuntita a hartilor si a diverselor resurse online, am ajuns la concluzia ca o trecere in Grecia, iar dupa 30km inca o trecere de granita spre Bulgaria, de data aceasta in cadrul UE, ne scutea de stresul unei foarte aglomerate treceri prin Kapikule- Kapitan Andreevo.

Desigur, se putea intampla ca si trecerea de frontiera dintre Turcia si Grecia sa fie stresanta si aglomerata, dar cat de rau putea sa fie?

La inceputul anului 2020 au existat tensiuni la granita dintre Grecia si Turcia, intre imigranti, politia turcia si cea greaca, chiar in zona orasului Edirne si a raului Marița. O perioada granitele terestre dintre Turcia si Grecia au fost inchise.

Va sfatuim sa va informati cu atentie la situatia din zona existand in orice moment riscul aparitiei unui nou conflict.

Nu ne asumam nicio responsabilitate in cazul in care folosirea acestui traseu se va lasa cu lungi asteptari, intoarceri din drum sau alte evenimente neplacute.

Haideti sa vedem cum am fost 45 minute prin Grecia

Ultima oprire turistica in Edirne, Turcia.

Plecam emotionati de la Complexul Muzeal al lui Bayazid II spre Grecia, stiind ca ne intoarcem spre casa. Nici 10km nu facem pana in vama. Ajunsi acolo, atmosfera este una de halta de tren in Dobrogea. Liniste, pace si o coada de doar 7 masini ce treceau pe la un singur ghiseu.

In 20 minute am trecut, un banal control de portbagaj si am ajuns in Grecia, nu inainte de a fi intrebati de vamesul grec unde mergem. I-am spus ca in Romania. S-a uitat cam urat, probabil nu suntem singuri ce am facut un șmen. Am stat un pic si la greci, cam 10 minute, dar iata, suntem in Uniunea Europeana!!! Eram atat de bucurosi… gandul ca nu aveam sa mai stam la o granita teribila era atat de recomfortant. Cat de rau putea fi la trecerea frontierei dintre Grecia si Bulgaria? Aveam sa aflam imediat.

In Kastanies, oraselul-sat grecesc, lumea statea la cafea frumos si relaxat, dar noi nu am mai oprit pentru gyros, ci ne-am dus direct spre Bulgaria. Nici n-am apucat bine sa setam telefonul pe Roamingul de UE caci ajungem la vama bulgara. Am stat si aici cam 10 minute la un fel de cvasi-coada, vamesul bulgar chiar controland portbagajele masinilor. Bebe T dormea atunci, culmea fiind ca nu s-a trezit nici dupa oprirea masinii si deschiderea si inchiderea portbagajului.

De parca nici n-ar fi fost, am intrat in Bulgaria si acum mai aveam un pic pana la Dunare. De ce spun pana la Dunare? Pai nu stiam daca sa mergem spre Ruse sau spre Turnu Magurele, sa luam bacul. Stim cu totii ca Podul Prieteniei se aglomereaza tare la final de weekenduri, asa ca eram inca in discutii…

Surprinzator, drumul prin Bulgaria nu dureaza mult sau nu il simtim noi. Eram bucurosi ca ne intorceam acasa, afara era frumos. Am condus amandoi asa ca nu am apucat sa ne plictisim prea tare, iar Bebe T a reusit sa ne tina treji si activi caci el avea nevoie de atentie pentru a nu se plictisi si enerva.

Am gasit de curand si acest articol de pe Jurnalul Alinutei, care ofera varianta de traversare a granitei dintre grecia si Bulgaria pe la Slivengrad Ormenio pentru a scapa de cozile infernale de la Makaza in cazul in care destinatia este Thassos sau Samotraki. Daca nu, drumul pe la Sofia si apoi Kulata este mult mai rentabil.

Șmenuri la Ruse

Pe la ora 4 luam hotararea sa ne indreptam spre Ruse. Google Maps spunea ca se trece ok Podul, siteul Politiei de Frontiera spunea de asemenea lucruri favorabile, asa ca ne indreptam spre Ruse cu viteza alaturi de alte zeci de masini cu numere de Romania.

Ajungand la Ruse, am facut o mare greseala. In loc sa o luam prin oras si apoi sa iesim fix in giratoriul de langa Pod, noi am tinut-o drept pe soseaua ce leaga direct drumul national de Pod. Atunci google maps arata ca timpul este similar. Mare greseala. Astfel ca desi coada nu era foarte mare, cam 1km, am stat cam 45-50 minute si am inaintat incet, pana cand facem o schema, nu ilegala si nici imorala, si ajungem sa trecem si noi de giratoriu. De la giratoriu, Andreea a iesit cu Bebe T. in Manduca si s-a plimbat cu el prin spatiile verzi din cadrul vamii. Saracutul nu mai avea chef si se plictisea teribil, asa ca o plimbare pe afara in timp ce viziona diverse marci auto nu i-a stricat. Dupa 1h 30min din momentul in care am ajuns la coada am intrat in cele din urma in Romania.

Stati linistiti! Coada si asteptarea nu s-au terminat la Ruse. Undeva intre Giurgiu si Bucuresti se lucreaza la un pod , motiv pentru care am asteptat inca 30-45 minute sa trecem de acel blocaj. Pe la 7 si ceva seara am intrat in Bucuresti, iar dupa ce traversaram tot orasul, la aproape 8 ajungeam acasa. Ultimii kilometri au fost pe cinste, Bebe T fiind atat de suparat si dorind-o alaturi pe mama sa cu disperare care in acest timp conducea in fata, incat atunci cand m-am dat jos din masina in fata casei eram sleit. Nu stiu daca de la drumul din aceasta zi, de la ultimele 17 zile, sau de la ultimele 15 minute de zbucium interior bebelusesc.


Am ajuns acasa. Am urcat sus in apartament, iar Bebe T a fost atat de incantat sa-si revada jucariile, incat lucruri pe care le ignora complet in urma cu 17 zile, acum ii pareau atat de interesante si de dragi. Ne minunam si noi de fericirea lui. Seara a continuat cu urcatul bagajelor in casa, despachetatul lor, un dus si odihna, caci a2a zi mergeam la spital.


In total am strabatut 6506 km in aceasta vacanta. Da, stim, cei 7000km nu sunt atat de reali, dar suna mai frumos 7000 decat 6500, plus ca 6506 poate fi aproximat la 7000. Lasam asa de dragul numerelor rotunde.

A fost cea mai frumoasa vacanta pe care am facut-o noi vreodata, cu sau fara Bebe T. Astazi in momentul publicarii articolului, la 1 an si 1 luna de la inceputul celor 7000km in Turcia, ne amintim cu mare drag de tot ce am trait in acele zile.


Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.

Spor la calatorit!

Traian

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.