7 zile in Insula Creta. Itinerariul nostru cu cele mai frumoase plaje, cazări cu pisicina la cererea celui mic și tavernele testate.

Din cele 7 zile de vacanta in insula Creta de la sfarsitul verii lui 2022, nu a fost zi in care sa nu oprim la cate o plaja. Au fost chiar zile in care am incercat doua sau trei, iar felul in care ne-am luat cazarile ne-a permis sa vedem o mare parte din insula si majoritatea plajelor considerate a fi cele mai frumoase, dar si unele care pur si simplu ne-au aparut semnalizate pe drum.

Timp de 7 zile am avut 4 cazari, iar doar la prima am stat o singura noapte caci era aproape de aeroport, in rest am stat cate doua nopti la fiecare.

Vom incerca sa trecem prin cazarile, restaurantele, plajele principale si atractiile spontane intalnite in aceasta vacanta intr-o ordine cronologica, urmand sa punctam alte lucruri (orase, situri arheologice) in alte articole.

Startul vacanței și primul hotel cu piscina

In prima noaptea, am aterizat la Heraklion undeva pe la ora 01:00, si am ajuns repede la prima noastra cazareLili Hotel – dupa micile incidente cu masina inchiriata. Un loc care a fost peste asteptarile noastre. Desi am dormit doar cateva ore, de la 3 dimineata si pana pe la 8, cand eram deja in picioare, iar cel mic era gata de pisicina, cumva entuziasmul tuturor era la cote maxime. Ne-am bucurat de minunatul mic dejun cu vedere la piscina, iar apoi am fost primii care au incercat-o in acea dimineata. Se vedeau muntii, maslinii si vegetatia superb inflorita tipic greceasca care ne introdusese deja in atmosferă in timp ce ne balaceam la pisicina.

Am plecat apoi spre prima destinatie, Knossos. Dupa ce ne-am bucurat de o cafea buna, am vizitat superbul sit arheologic. Am povestit despre el in articolul despre istoria insulei Creta. Apoi am plecat spre orasul Heraklion. Daca va zice cineva ca nu aveti ce vedea in capitala insulei, ignorati-i total. Dupa ce am vizitat Muzeul de Arheologie, unul dintre cele mai bune muzee de arheologie din Grecia, am plecat sa vizitam orasul. Nu o sa va povestesc aici despre punctele de atractie turistice ale orasului, ci vreau doar sa mentionez restaurantul la care am oprit si care a fost unul dintre cele mai bune la care am mancat pe insula.

Veche Biserica in locul unei moschei in Heraklion

Ne plimbam efectiv pe o strada pietonala cand am vazut o terasa care arata foarte bine, ne-am uitat repede si pe Google Maps, nota era buna, asa ca am nimerit la Restaurantul Antipodas din Heraklion. Mancarea a fost foarte buna, am luat ardei umplut cu pranza la cuptor, sarmalute in foi de vita (preferatele copilului) si o friptura mare cu cartofi prajiti. Totul a fost top.


Dupa ce am continuat sa vizitam orasul, pe dupa-amiaza cand am simtit ca e ora de somn a copilului ne-am suit in masina (asta dupa ce ne-am blindat cu cafea) si am condus 157 km pana in vestul insulei aproape de orasul Kissamos, unde am crezut noi ca gasisem o alta cazare cel putin la fel de buna ca prima.

Lupta cu morile de vânt la Anemomili Kissamos

Astfel am ajuns la a doua cazareAnemomili Village Kissamos. Din poze arata ca un paradis de casute in forma de mori de vant, unele cu piscina proprie, cu spatiu privat exterior, dar si cu o piscina principala inedita. Ceea ce nu se intelege in schimb din poze este ca cele mai ieftine camere de fapt nu se afla deloc in casutele in forma de mori, ci sunt niste camere mici, aflate intr-o cladire de la intrarea in complex, aproape de sosea, unde si zgomotul este foarte mare. Nu marimea camerei era o problema, ci zgomotul soselei.

Daca ne-am fi dat seama din poze de acest aspect am fi ales din prima urmatoarele optiuni. Dar ele sunt numite doar apartamente – ground floor, ca si celelalte care fac parte din casutele aflate mai departe de sosea. Desi aveau si alte apartamente goale si ne-am oferit din start sa platim mai mult fara probleme, ca sa ne schimbe camera cu ceea ce credeam noi ca vom avea, angajatii au fost foarte reticienti si ne tot explicau cum nu au acces la contul de booking. Iar cineva care aparent era un fel de sef pe acolo ne-a ignorat total caci era prea complicat sa ne bage in seama, de parca eram niste copii cu mofturi. Moment in care am zis ca plecam indiferent daca ne iau banii sau nu si mergem sa cautam alta cazare pentru ca nu aveam chef de compromisuri in aceasta vacanta.

Celebrele mori de vant in care locuiesc turistii pretentiosi ca noi

Probabil ca nu se asteptau chiar sa plecam. Ne-am dus sa vizitam portul Kissamos, de unde planuiam sa luam croaziera catre Balos a doua zi si apoi ne-am dus la plaja Viglia pentru prima baie in mare. Am facut o baie perfecta la apus, in timp ce contemplam muntii. De asemenea am vizitat 2 cazari dragute pe langa plaja, dar care nu ne convinsesera inca.

Intr-un final am fost sunati sa ne intoarcem ca s-au gandit sa ne propuna o cazare in casutele cu mori de vant daca totusi asta vrem. Pana la urma am decis sa ne intoarcem pentru ca cel mic vazuse pisicina si isi dorea mult sa inotam acolo . Per total am ramas cumva cu un usor gust amar de la cazare. Pretul a fost decent, 170 euro/2 nopti pe un studio. Se vede ca locul a fost gandit candva frumos, conditiile au fost ok, dar nu deosebite, camera nu era renovata, vopseau de pe pereti era pe alocuri sarita, se vedea cumva ca era invechita camera. A compensat in schimb cu piscina care este superba, si placerea de lua micul dejun la masuta de langa studio.

Oricum, a doua zi am fost plecati toata ziua (in principal pentru excursia catre Balos si Gramvousa) si ne-am intors tarziu de tot, chiar pentru culcare.

Laguna Balos si excursia cu vaporul prin peninsula Gramvousa

Balos este aparent cel mai fotografiat loc din Creta. Este un loc greu de descris in cuvinte, este o laguna, ceva ce noi nu mai vazusem pana acum, cu zone de apa superficiala intinsa pe suprafete mari, de o culoare azurie superba, formata intre insula Creta si grupul de insule Gramvousa.

Poti ajunge aici cu masina inchiriata pe un drum off-road si de acolo mai ai de facut o mica plimbare pe jos, desi majoritatea firmelor de inchiriere o sa-ti spuna ca aceasta zona nu este acoperita de asigurarea masinii si ca nu ai voie sub nici o forma sa mergi cu masina pe aici, sau poti alege varianta mai relaxanta pe care am ales-o noi, o excursie cu barca ce pentru aproape o zi intreaga te aduce aici in zona.

Noi ne-am prezentat dimineata in portul Kissamos, cumparand bilete cu 2 ore anterior pentru nava Gramvousa care a plecat la aprox. 10:00. Am platit 65 euro.Traseul a fost initial spre laguna Balos unde am stat 2 ore si jumatate.

Cand copilul iti face poze

Nu ma gandeam ca orele vor trece asa de repede. Am facut baie in toate locurile posibile, dupa ne-am intors pe barca ca sa luam si prazul deoarece au un restaurant care ofera chiar mancare foarte buna si la preturi mai mult decat decente. Apoi ne-am intors pentru o ultima baie prin craterele de roca in care l-am invatat pe cel mic pentru prima data sa faca snorkeling.

Dupa 2 ore si jumatate nava a plecat mai departe spre insula Imeri Gravousa numita si “insula piratilor” unde am stat cam o ora si jumatate. Din nou timpul a trecut foarte repede si noi am incercat sa facem de toate. Am urcat pana sus la fostul fort genovez, construit in anul 1579.

Privelistea de sus este cea mai frumoasa pe care am vazut-o in intreaga calatorie si merita clar drumul de 10-15 minute pe poteca. Incercati totusi sa nu-l faceti in slapi.

La sfarsit am apucat sa facem si o baie rapida pe plaja de jos si ar fi fost tare sa facem si ceva snorkeling in jurul epavei de aici, dar clar nu am mai avut timp si pentru asta.

Per total timpul a trecut foarte repede si deja se facuse ora 17:00 cand ne-am intors in port. Dar am decis ca daca tot suntem aici , mai avem timp pentru inca o plaja superba, celebra Elafonisi.

Plaja Elafonisi

Am ajuns aici foarte pe inserat, cam cu 15 minute inainte de apus. Cu toate acestea, am apucat sa privim cum soarele intra in mare si ne-am bucurat caci am prins aceasta plaja libera, fara puzderia de oameni ce o aglomereaza in fiecare zi.

Cred ca aceasta plaja este superba pe intreaga durata a zilei, a fost magica pentru noi si la apus. Lumea o lauda pentru culoare roz a nisipului, care in unele poze pare desprinsa din filmul Barbie, daca tot suntem in epoca asta. Probabil culoarea nisipului depinde mult de momentul zilei in care ajungi, si cum este lumina reflectata. Am putut si noi sa ii observam culoarea roz in anumite zone, dar nu este neaparat ceva ce iti sare in ochi atat de mult precum te-ai fi asteptat.

Mai mult plaja impresioneaza prin forma ei. Este practic o peninsula perpendiculara pe restul insulei, care are o zona prin care treci prin apa, care in momentele de mare agitata sau mai ridicata o transforma intr-o adevarata insula. Pasajul prin apa depinde de maree care nu este chiar atat de puternica aici, dar oricum, cativa zeci de centrimetri fac diferenta.

Pare destul de salbatica, plina de natura verde. Desi este probabil aglomerata daca calculezi numarul de oameni care vin aici, fiind atat de populara, cumva fiecare reuseste sa isi gaseasca un loc, si daca nu iti place sa stai inghesuit pe plaja ai suficiente optiuni.


La sfarsitul unei zile asa de lungi am luat o cina superba la restaurantul Filoxenia, dintr-un sat de munte, Elos, in drum spre casa. Mancarea a fost senzationala combinata cu atmosfera tip Zorba Grecul.

Peninsula Akrotiri din apropiere de Chania

Ajungem in cea de a 3-a zi, cand am plecat sa vizitam superbul oras Chania. Am vizitat muzee, am facut turul orasului cu caleasca si ne-am racorit la un suc si prajitura. O sa va povestim mai multe in articolul despre orase si manastiri, unde o sa detaliem si urmatoarea oprire.

Portul din Chania
Veche moschee in portul din Chania

In continuare am plecat sa exploram peninsula Akrotiri, unde prima oprire a fost la manastirea Agia Triadna, iar cea de a doua a fost la manastirea Guverneto, de unde am descoperit cel mai formidabil traseu, timp de 30-45 min, pana la ruinele manastirii Katholico. Mai jos se putea coborî pana la o plaja, dar noi am decis sa ne intoarcem caci deja se facuse tarziu si trebuia sa ajungem la ultima plaja a zilei.

Manastirea Agia Triadna
Ruinele manastirii Katholiko

Plaja Seitan Limania

O plaja aflata in peninsula Akrotiri, care impresioneaza prin asezarea sa intre doi pereti de stanca masiva. Traducerea ne spune ca ar fi portul lui satana. Suna chiar macabru. Dar locul este frumos si merita o vizita. De la parcare se coboara cam 15 minute pe un teren destul de abrupt, dar v-am zis, cat timp nu aveti slapi in picioare este perfect.

Caprele fac drumul asta zilnic totusi. Aceste capre care sunt peste tot aici in zona. Erau cu noi in parcare la masina, pe traseu, langa plaja, mancand niste chipsuri de pe unul din prosoapele turistilor din jur etc.

Am facut si noi niste mini sarituri de pe stanca si ne-am relaxat putin caci deja se apropia apusul. Cea de a 3-a zi fusese si ea una plina.


Am oprit pentru cina la un nou restaurant, de aceasta data aflat pe drumul spre urmatoarea noastra cazare, Taverna Pirgos. Aflata tot asa undeva sus pe munte, pe drumul dintre coasta nordica si cea sudica dintre Rethymnon si Preveli. Mancarea a fost senzationala si la un pret modic. Am luat si la pachet caci cel mic ne-a dat teapa ca de obicei neconsumand nimic, iar noi am comandat mult prea multa mancare.

Cand copilul iti face poze nr.2

Cea mai frumoasa cazare din Creta

In cele din urma am ajuns cu cel mic dormind la cea mai frumoasa cazare a vacantei, Stefanos Village.

Aceasta cazare se afla aproape de plaja Plakias, in sud-vestul insulei. Micul dejun a fost senzational, iar vederea din camera noastra, cat si cea de la pisicina iti taia rasuflarea la propriu. Un ansamblu de casute care formeaza un sat de vacanta. Casuta noastra a fost foarte frumos decorata si cu toate cele necesare unei relaxari depline, inclusiv cu bucatarie.

Deja am ajuns la ziua 4 a vacantei, eram la mijlocul calatoriei si totul era minunat. Urma inca o zi plina de plaje.

Defileul Kourtaliotiko

Pentru calatorii aventurosi, categorie in care ne incadram si noi, Creta are ceva fabulos de oferit. Monumente ale naturii, o multime de defilee si chei, care mai de care mai impresionante, genul de lucuri pe care este posibil sa le vezi pentru prima data in viata. Exista chiar un top al defileelor, care pot fi explorate la picior facand trasee de diferite dificultati, escaladand pe stanca, dar si facand canyoning prin cascade. Poti ajunge la capatul unora dintre ele, mergand printr-un rau care se varsa direct in mare, cum urma sa vedem si noi pe la sfarsitul zilei.

In aceasta calatorie insa, fiind doar noi doi cu copilul, stiam ca nu vom avea ocazia sa facem nici trasee prea lungi si nici lucruri prea aventuroase. Stiam ca cel mai frumos defileu, Samaria, pica din prima, traseeul fiind unul de 18 km.

Noi am inceput ziua undeva prin defileul Kourtaliotiko, care incepe in satul Koxare, si se continua tocmai pana la plaja Preveli unde aveam si noi sa ajungem mai pe seara. Noi am tras masina la marginea drumului, acolo unde exista o parcare si unde poti cobora la manastirea Sf. Nicolae.

Exista mici zone in care poti face baie, si poti observa oamenii cum se aventureaza in cascada. Era incredibil sa ii vezi cum coborau in rapel si apoi faceau baie la baza defileului. Clar ceva pentru care merita sa ne intoarcem aici.

Am oprit apoi la un supermarket in satul Lefkogeia, unde ne-am luat multa apa si cate o inghetata. Dar chiar langa am descoperit o super cafenea, unde am mancat cate un sandwich si un covrig pe langa cafeaua buna. Am stat la taclale cu un cuplu care inchiriase un scuter mai puternic decat motocicletele noastre, si cu care planuiau sa se plimbe timp de 3 saptamani pe insula cu el. Ce sa zic, i-am invidat un pic. Dar o sa vina vremea si pentru asta.

De aici nu aveam neaparat un plan, dar am ajuns fara sa vrem, uitandu-ne la semnele de pe drum, la una din super plajele vacantei.

Plaja Skinaria

Cea mai buna plaja pe care am facut snorkeling in Creta. Nisip fin, apa turcoaz si in apa stanci in jurul carora exista o intreaga activitate submarina. Ne-am luat sezloange de data asta si am stat cel putin 2-3 ore aici facand snorkeling si relaxandu-ne in timp ce ne uitam la superbul peisaj care ne inconjura.

Dupa plaja am plecat spre frumoasa manastire Preveli si intr-un final am oprit pentru apus la plaja cu acelasi nume.

Plaja Preveli

Da, acesta este genul de loc despre care pot sa zic ca nu am mai vazut pana acum ceva asemanator. Este o locatie unica, fiind locul in care raul Kourtaliotis se varsa in Marea Libiana la finalul defileului. Drumul este unul de 15 minute, tot asa pentru persoane fara slapi. Culmea e ca desi eu port sandale speciale de trekking, tot s-a gasit o batranica romanca care urca cu greutate dealul alaturi de familie, sa ma comenteze asa cum fac romanii cu voce tare ” uite-o si pe asta cum coboara cu copilul in brate pe drumul asta foarte periculos”. I-am multumim tot in limba romana pentru grija ei si am asigurat-o ca am conditia fizica necesara si echipamentul potrivit pentru a imi cara linistita copilul in brate pe un traseu in final banal.

Dar revenind, plaja Preveli este ceva pseudo-tropical. O plaja marginita de palmieri, practic de o padure de palmieri.

Dupa ce ne-am balacit putin in apa, am plecat si noi sa exploram raul, uitandu-ne cu jind la cei care facusera tot traseul defileului si acum ajungeau fericiti cu ghiozdanele in cap traversand ultima portiune a raului spre plaja.


Urmatoarea zi am decis sa ne relaxam cat putem de mult la pisicina de la Stefanos Village, pentru ca din pacate urma sa plecam de aici si inca nu eram pregatiti.

Deci am mancat micul dejun si ne-am balacit pana ne-am plictisit si apoi am plecat spre o noua zi de aventuri si plaje.

Pentru inceput am oprit in satucul de munte Spili unde am baut cafea la vechea taverna, apoi apa din fantana cu lei si ne-am plimbat printre casute. Am mancat struguri pe gratis si am vizitat muzeul de folclor din oras la fel de gratuit (unde se accepta donatii).

Sunt multe zone arheologice aici in zona, dar am oprit in cele din urma doar la Phaistos in prima parte a zilei. Mai multe despre el in articolul despre istorie al insulei Creta.


Masa de pranz am luat-o la taverna Agios Ioannins, mancare buna, atmosfera minunata.


Plaja Matala

Faimoasa plaja pe care Zeus a debarcat-o pe Europa. Candva doar un mic sat de pescari, acest loc a devenit faimos in 1970 cand hipiotii s-au decis sa locuiasca in pesterile din stanca ce marginesc plaja Matala, candva morminte romane.

Plaja este arhiplina si extrem de populara, dar merita venit pentru atmosfera.

Ne-a placut totusi localitatea, ne-am distrat vizitand-o. Era dupa amiaza si ne batea soarele in cap asa ca nu am avut chef sa dam tura pe la pesteri. Am facut o baie rapida, ne-am plimbat prin localitate si apoi ne-am decis sa mai descoperim o plaja.

Tot vedeam semne spre The Red Beach, asa ca am decis sa mergem acolo.

Red Beach langa Matala

Toti ne ziceau ca traseul e cam dificil, ca bla bla suntem cu copilul. Distanta este de aproximativ 1 km, si o faci cam in 20-30 min, traseul nu este dificil, dar din nou trebuie sa nu ai slapi. Iar finalul merita. O plaja aparent de nudisti, hipiota, cu o vedere fantastica spre un perete de stanca si cu nisipul rosu. Noua ne-a placut aici.

Dupa plaja am mers sa vizitam la apus si sit-ul arheologic de la Gortyna, mai multe despre el in articolul despre istorie si arheologie.

Micuta piscina a pitorescului hotel din Agios Nikolaos

Intr-un final am ajuns cu cel mic dormind la ultima cazare, Eliza Hotel, in Agios Nikolaos. In ultimele 2 zile aveam sa vizitam partea de est a Cretei.

Eliza Hotel a fost in aceleasi timp cel mai ieftin hotel, cat si unul dintre cele mai perfecte. Am fost intampinati de familia caruia ii apatine, am fost serviti in fiecare seara cu o sticluta cu uzo si am primit si benzi din acelea care se ard impotriva tantarilor. Ne-am putut bucura astfel de timpul petrecut la mica masuta care ne apartinea, pe balconul din afara camerei, atunci cel mic deja dormea. Intregul hotel este situat intr-o gradina superba si are o mica piscina de unde poti privi frumosul peisaj al unui golf.

Satul de munte Kritsa

In ziua 6 am plecat de la hotel sa luam micul dejun la o patiserie in Agios Nikolaos si de acolo am plecat sa vizitam satul de munte Kritsa, unul dintre cele mai vechi si pitoresti sate din Creta.

Aici am vizitat muzeul de botanica, muzeul Rodhanti, unde am participat pentru putin timp si la turul despre plantele cu care poti vopsi in mod natural fibrele textile.

Apoi am vizitat biserica Panagia Kera unse se afla cele mai bine prezervate fresce din Creta apartinand erei bizantine.

Amazonas Park si Plimbarea cu Submarinul in Agios Nikolaos

Ne-am continuat ziua cu o activitate simpatica pentru cel mai mic dintre noi, o vizita la Amazonas Park. Urmeaza sa punem toate aceste actvitati frumoase pentru copii intr-un articol care sa le sumarizeze. Aici cea mai simpatica activitate este hranirea lemurilor.

Dupa am mers la o noua activitate dedicata celui mic, o excursie cu semi-submarinul in jurul insulelor din golfului din dreptul Agios Nikolaos. Activitatea merita pentru cei mici, dar ar putea fi mai scurta, de la un punct pestii fiind cam aceiasi. Dar emotia aventurii si a explorarii este puternica pe la cei de 3- 4-5 ani.


Ne-am intors in Agios Nikolaos unde am mancat la restaurantul Paradosiako, iar apoi am baut o cafea foarte buna cu vedere la Lacul Voulismen, adica acel intrând al marii in orasel..

Practic, Agios Nikolaos este cel mai vestic loc in care am reusit sa ajungem pe insula, cumva deja nu mai aveam zilele necesare pentru a pleca mai departe.

Dupa aceasta ultima activitate am plecat in sfarsit la plaja si am decis sa merge spre localitatea Elounda, pe peninsula Spinalonga.

Plaja Kolokitha

Speram sa facem putin mai mult snorkeling pe aici, plaja era cunoscuta pentru aceasta activitate. Cumva nu ne-a iesit prea bine activitatea asta, dar in rest este o plaja frumoasa, cu apa azurie, in care opresc diverse iahturi si barcute. Drumul este unul off-road si un pic dificil, dar merita expeditia.

Am terminat ziua cu o privire spre insula Spinalonga aflata in golful Elounda. Am vazut ca se fac zilnic excursii spre acest loc extrem de interesant unde s-a aflat candva o fortificatie venetiana si apoi o leprozerie care a functionat in perioada 1903-1957, un fel de Tichilesti in Romania.

Dinosauria Park si Cretaquarium

Urmatoarea zi si ultima a fost dedicata tot unor activitati extrem de frumoase pentru cel mic. Dupa ce ne-am balacit la piscina de la Eliza Hotel pana ne-am plictisit, am plecat spre Dinosauria Park. Daca exista si aici un Dino Park nu aveam cum sa nu-l vizitam si noi. Dino Parkul din Rasnov este la ani lumina de cel din Creta din punct de vedere al experientei, dar iarasi, daca sunteti cu copii, ei merita sa se relaxeze in locuri specifice lor. Ne am ales dupa oprirea aici cu cateva poze frumoase cu copilul in gura unui dinozaur si cu un recipient de suc in forma de dinozaur de care inca ne lovim prin casa.

Dupa am vizitat acvariul din Creta. Daca aveti copii, clar merita sa il vedeti, dar daca e sa ma gandesc la cel mai frumos acvariu pe care l-am vazut vreodata o sa optez pentru cel din Osaka, Japonia. As putea spune chiar ca acvariul din Tulcea nu este cu mult mai prejos.

Si Dinosauria Park si Aquarium se afla in apropiere de Heraklion, nu departe de aeroport. Ele se afla la distanta de mers pe jos una de cealalta, iar acvariul se afla chiar langa plaja. Nu este cea mai extraodinara plaja din Grecia, dar daca va arde neaparat de o baie, puteti opri acolo, parea destul de friendly pentru familii.


In ziua asta am decis sa mancam gyros, este singura zi in care ne-am oprit la pranz ceva de tip fast-food. Dar e pacat sa mergi pana in Grecia si sa nu mananci macar o data un gyros. Am oprit la Patouxas Grill House in drumul nostru spre urmatoarea destinatie.

Muzeul El Greco din Fodele

Am fost sa vedem muzeul lui El Greco din satul Fodele. Este locul in care se crede ca pictorul manierist s-a nascut in 1541 si a locuit pana cand a plecat spre Italia (Creta pe vremea aceea fiind sub conducere venetiana) si apoi spre Spania. In bisericile din intreaga Spanie se gasesc picturile lui specifice cu chipuri alungite.


Am vizita si capela de langa muzeu si dupa am plecat spre manastirea Arkadi. Cel mic dormea. Desi am asteptat o perioada sa-si faca somnul, era deja tarziu si in noaptea aceea urma sa decolam asa ca am facut o mica plimbare si cu el in brate prin manastire. Manastire nu este doar frumoasa, dar are si o poveste tragica ce merita detaliata in intregime.



In final am vizitat orasul Rethymnon, mai mult despre el in articolul despre orase si manastiri din Creta.


Am incheiat cu o cina la restaurantul Nyn & Aei din Rethymnon unde am degustat un meniu cu mai multe aperitive foarte bune.


Ultima zi de altfel a fost singura in care nu am facut baie in mare, dar a fost si ziua in care am decolat in jur de ora 02:00 spre Bucuresti. A fost unul dintre ultimele zboruri ale BlueAir. Ca idee noi nu luasem zboruri la ore asa proaste fiind cu copilul, dar treptat BlueAir ne-a tot schimbat orele de decolare atat la plecare cat si la intoarcere, incat au devenit unele pe care nu le-am fi ales niciodata. Dar am ajuns cu bine inapoi din una dintre cele frumoase vacante ale noastre ca familie.


Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.

Spor la calatorit!

elefant.ro
Andreea

Medic Boli Infectioase
Calator
Mama lui Bebe T.

View stories

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *