Femeile si barbatii au de multe ori viziuni diferite in ceea ce priveste calatoriile. Oricat de inchegat ar fi un cuplu, este clar ca fiecare va avea propriile sale vise. Nici noi nu suntem o exceptie. Cred ca as putea spune ca suntem chiar destul de diferiti in ceea ce priveste itinerariul de vis ale fiecaruia. In comun avem insa iubirea pentru orice fel de calatorie, si indiferent de ce destinatie vom alege, fiti siguri ca o vom savura in exces, ca de obicei.
As putea spuna ca undeva ne incadram in clisee, eu iubesc insulele, peisajele incredibile si in special locurile incarcate cu istorie antica si romantism, el locurile ce emana barbatie si aventura. Nu sunt putine momentele cand isi da si ochii peste cap la destinatiile alese de mine, dar uneori in casnicie trebuie sa si cedezi. Asa am ajuns la Napoli, un loc despre care vorbesc de mult timp.
Spre Napoli si contactul initial
Am prins biletele la BlueAir, la promotie 1+1 gratuit, si cu 200 de lei dus-intors, 2 persoane, nu puteam refuza.
Desi zborurile au fost initial amanate, le-am reprogramat 2 saptamani mai tarziu in iunie 2021. Tot gata sa luam cu asalt minuni ale lumii aflate inca in pauza pandemica dupa ce recent fusesem la Roma. Recitind articolul acum in 2022, stiu cu siguranta ca in mod obisnuit cozilele la autobuzele ce merg pe coasta Amalfi sunt mari spre foarte mari vara, iar aglomeratia din localitatile aflate aici este pe masura.
Am plecat intr-o superba zi de vineri, dupa serviciu, din nou dupa garda, dar am inceput aventura din primele clipe, caci am decis sa testam pentru prima data trenul din Gara de Nord spre Aeroport. A fost o placere. Rapid si ieftin. Biletul costa 4 lei si sunt 3 companii diferite care ruleaza cursele in functie de ore. Daca cumparati biletul online aveti grija sa cumparati la compania la care trebuie, caci altii au patit-o. Cel putin asa ne-a povestit nasul cu care am stat putin la taclale ca de obicei. Poti cumpara biletele si din tren, cel putin la companiile private. La CFR nu am aflat exact, dar este posibil si la ei sa fie la fel.
Am ajuns la Napoli in jur de ora 17:30, ne-am cam ametit cu biletul de autobuz spre centru caci statia este putin mai departe. Trebuie sa iesiti din aeroport si sa mergeti inainte pana la primul giratoriu, gen cam 3 minute de mers. Era un panou cu indicatii, dar cred ca ne-am cam iesit din mana. Oricum noi aveam si alta problema, voiam sa ajungem in Sorrento unde aveam prima noapte de cazare si auzisem ca ar exista un autobuz Aeroport Napoli- Sorrento direct, undeva la 10 euro/persoana, dar nu prea ne-am prins atunci de programul lui si nici de unde ar fi trebuit sa plece.
Am urmat deci drumul clasic. Am luat autobuzul spre Gara Garibaldi si de acolo aveam sa ne suim in trenul de pe linia Circumvezuviana. Autobuzul costa un uimitor 5 euro/persoana pentru un drum de 30 min la picior sau gen 10 minute, hai 15 minute daca e aglomerat, cu autobuzul. Nu suntem zgarciti, dar sa fim seriosi, e chiar aproape aeroportul. Am decis sa luam insa un tren putin mai tarziu si sa facem si o mica incursiune spre oras, spre Via Tribunali.
Evident ca am plecat cu conceptia ca Napoli este un oras murdar, multi turisti fiind de-a dreptul socati cand ajung aici. Am calatorit prea mult la viata noastra ca sa ne mai sperie un oras ca Napoli. Stim ce inseamna afluxul mare de imigranti din Africa ce nu au un domiciliu si isi duc viata prin haosul din jurul garilor. Adevarul este ca ne-am ales si prost zona cu care sa incepem, caci in alte zile aveam sa descoperim un Napoli de-a dreptul interesant.
Am umblat putin pe strazi pana la Catedrala di Santa Maria Assunta, am mancat o pizza la 80 de centi, misto de misto, si am baut o cafea pe repede inainte, in timp ce am digerat putin haosul masiv din jur. Sincer, mie imi plac orasele vii, iar Napoli este un oras viu. Pe oameni i-ai putea definii ca “dubiosi” la prima vedere, dar fiecare isi duce propria lui viata, intr-o armonie mozaicata.
Cand ne-am suit in trenul de Sorrento, am simtit ca ne indepartam putin de haos, putin mai mult chiar. Ne luasem o doza mica, ca un energizant, dar acum beam ceaiul de musetel. Desi trenurile de pe linia Circumvezuviana (care incercuiesc Vezuviul la propriu) sunt niste “rapandule” cum le-ar numi Traian, mai ceva ca fostele metrouri din Bucuresti, cele pline cu graffiti, aidoma acestora, ne-au dus totusi cu bine la destinatie, dupa cam 1h si 20 de minute.
Scurt itinerariu pe coasta Amalfi
Am ajuns in Sorrento, un oras-statiune absolut zen de la malul Mediteranei. Case cu obloane colorate in culori pale, curatenie si liniste. Am luat o cazare intr-un B&B, intr-un complex de apartamente, Casa del Corso. Am avut bonus si o vedere de la balcon catre Vezuviu la care nu ne asteptam.
Seara am iesit in prima plimbare prin Sorrento. Este un oras ce priveste spre golful Napoli si este de altfel o populara destinatie turistica. A fost o baza buna pentru doua nopti de cazare, una ca sa plecam spre coasta Amalfitana si una ca sa vizitam Vezuviu si Pompeii inainte de a ne intoarce in Napoli pentru ultima noapte.
Orasul vechi este romantic pe timp de noapte, stradute inguste luminate frumos, viata. Am mancat o inghetata si am contemplat frumusetile zonei pana spre miezul noptii.
Coasta Amalfitana din bus.
A doua zi dimineata am luat autobuzul din Sorrento direct spre Amalfi. Un drum sinuos in cursul caruia coasta amalfitana se deschide in fata ochilor curiosi ai turistilor. Mereu exista intrebarea: daca sa inchiriezi o masina si sa conduci tu romantic de-a lungul coastei? Dupa parerea noastra sunt mai multe dezavantaje, unul ar fi locurile de parcare, altele ar fi drumul destul de aglomerat si stresant pentru orice sofer, indiferent de mult clamata experienta. Dar soferului roman ii place sa conduca, nu oboseste niciodata, iar o bere se duce imediat. Drumuri inguste si prapastiile ametitoare intind nervii si ating simturile oricarui calator. Am decis ca e mai bine totusi pentru noi sa lasam soferii experimentati ai autobuzelor locale sa isi faca meseria in timp ce noi privim de pe scaunele din dreapta autobuzului.
Nu planuiam sa ni se faca rau, dar cel putin eu suspicionam ca se va intampla la un moment dat, mai ales pentru un drum atat de lung. Culmea a fost ca Traian a fost cel care a suferit, coborand mai mult cu o falca in cer si una in pamant dupa aproape 2 ore de drum, in orasul Amalfi.
Amalfi
Coasta Amalfitana face parte din patrimoniul UNESCO inca din 1997 si este o minune a naturii care a atras mii de turisti si oameni influenti inca din antichitate. Vila Romană din Positano descoperita sub manastirea Santa Maria Assunta sta marturie.
Noi am coborat din auzobuz abia in Amalfi, dar poate data viitoare nu mai facem un traseu atat de lung. Am facut astfel caci voiam sa ne intoarcem apoi in Positano pe Sentiero degli Dei ( Drumul Zeilor). Cand am ajuns in Amalfi am avut un mic moment de cumpana daca se ne urcam direct intr-o calatorie cu vaporasul in jurul coastei pana spre orasele Minore si Majore sau sa vizitam Amalfi. Eu totusi am insistat sa vedem Amalfi si apoi am prins excursia de la ora 13:00.
In Amalfi ne-am plimbat pe stradute si am baut un limoncello si un prosecco in fata superbei catedrale.
Apoi am facut turul cu barca ce dureaza aprox. 50 min si care a costat doar 10 euro de persoana. Fiind in acest context pandemic am cam avut barca doar pentru noi si un alt cuplu. Ne-am pus in fata si am contemplat privelistea in timp ce baietii de pe barca ne prezentau, ori din politete ori din plictiseala, diversele locuri pe langa care treceam.
In jur de ora 14:00 ne-am luat pizza noastra favorita, Napoletana, si am degustat-o in timp ce asteptam autobuzul spre Bomerano. Un autobuz plin de turisti. Pizza asta napoletana, are un istoric in viata noastra, ne-a salvat mereu de foame cand stateam in garsoniera noastra din Salajan, de la acel New York Pizza acum desfiintat. De data asta fiind era vorba de o Napoletana autentica italiana. De la mama ei.
Frumos a fost ca atunci cand am coborat din autobuz in oraselul de munte Bomerano, am asteptat totusi sa se disperseze lumea care a coborat, mai ales pentru ca vazusem o cafenea fix la pornirea spre traseu. Dar nu a fost doar asta, pentru ca lucrurile sunt aranjate in viata frumos si a fost un fel de cireasa de pe tort ceea ce s-a intamplat. Cand am comandat clasicul cappuccino si espresso si ne-am pus la masa, ne-am dat seama ca avem in fata noastra un mare televizor ce difuza chiar cursa de formula 1 din Baku, Azerbaidjan, fiind calificarile si chiar Q3. Ce sa mai, a fost perfect.
Sentiero degli Dei (The Path of Gods)
Stiti ca noi nu putem sa facem o vacanta fara ceva sportiv in ea. Asta a fost partea sportiva. Un traseu de 2-3 ore de pe inaltimile coastei Amalfitane, un traseu usor, dar satisfacator pana in orasul Nocelle cu posibilitate de coborare abrupta pana in Positano.
De aici din Nocelle puteti lua un autobuz, dar trebuie sa va bazati pe programul acestuia si noi nu avem timp de pierdut. Am baut un limoncello si o cafea rapid inainte, desi parea ca urmeaza o ploicica, dar ne-am riscat.
Noi am luat-o la pas atunci, si am coborat cele 1500 de trepte spre Positano. Am facut coborarea insa intr-un mare fel, alergand. Am coborat 400 de metri altitudine in 15-20 minute. Țop țop pe scari. Evident ca aveam sa regretam asta apoi. Zilele urmatoare am avut amandoi o oribila febra in cele mai ciudate grupe musculare. Insa a fost adrenalina momentului, nici nu stiu daca putem spune ca regretam.
Positano
Am ajuns in Positano pe ultima suta de metri. La 19:00 pleca ultimul autobuz. Aveam cam 1 ora si in timpul acesta am descoperit muzeul vilei romane descoperite sub Manastire. Ne-am consumat timpul ramas vizitand-o.
Dar am apucat sa vedem si plaja si am admirat aceea clasa sociala care traieste o viata superficiala in stilul orasului Oia din Santorini si apoi posteaza pe Instagram, dar na, eram si noi la nivel. Am alergat spre autobuz si l-am prins, urmand apoi sa cinam in Sorrento pentru a contempla succesul zilei.
Pompeii si Vesuziu
A doua zi, Duminica, am plecat spre Pompeii. Eu aveam planuri mari, sa vad Pompeii, apoi Vezuviul si in final Herculaneum. Stiam totusi ca exagerez un pic, dar mie imi place sa visez de multe ori imposibilul, caci am invatat de la cel mai bun. Dar a fost o greseala, mai ales ca duminica Pompeii se vizita in epoca pandemica doar cu programare. Nu aveam asa ceva, dar am ajuns astfel sa luam o tura de dupa-amiaza si deci sa ratam Herculaneum.
La Vezuviu se pleaca cu un autobuz din fata intrari in Pompeii, il poti lua si de la gara, are acolo oprire, dar pleaca teoretic gol de la Piazza Amfiteatro la 15 min de mers distanta. Neavand nicio solutie pentru dimineata noastra, ne-am urcat in autobuz si am plecat spre Vezuviu pentru inceput.
Tind sa cred ca experienta noastra cu vulcani este din ce in ce mai mare. As putea sa scriu si un articol cu vulcanii din viata noastra, de altfel anul asta am vazut mai multi ca niciodata. Primul pe 2021 a fost deci Vezuviu, unul dintre cei mai faimosi daca stai sa intrebi omul de rand. Cate documentare nu am vazut de-a lungul vietii despre Pompeii. Poate ati vazut si filmul Pompei din 2014 cu John Snow. Nu e o capodopera, dar e ceva romatic si dragut, de vazut cu fetele mai degraba.
E cu adevarat impresionat sa vezi pantele vulcanilor pe care candva a curs lava. Am admirat asta si la Etna si la Stromboli anul acesta. Cred ca acum a fost prima data cand am fost atat de aproape. Pantele negre, copacii arsi, limita din ce este viu si ce a fost candva ars este foarte vizibila. Impresionant.
In sine, Vezuviu nu mai este acum ce a fost candva, un munte inalt, verde, ca in picturile din Muzeul din Napoli (la care nu am ajuns, OMFG). Se ajunge relativ usor sus, un traseu lent de 20 min la picior din punctul in care te lasa autobuzul. Faci cateva poze si cam asta a fost, vezi golful si Napoli de sus. Sentimentele pe care ti le trezeste tin de fascinatia din capul tau, istoria pe care o cunosti, fantezia de care esti capabil si un pic de realitate. Ne uitam amandoi la pietre, dar ce pentru tine sunt doar pietre, pentru mine e altceva.
Ne-a prins si o ploaie serioasa si nu aveam pelerinele la noi. Dar am facut ce stim mai bine, am stat putin la adapost si apoi am luat-o la fuga, simtind ploaia pe fata, cu endorfinele zbierand.
Am fost apoi sa vedem Pompeii. A iesit soarele, un soare arzator, care ne-a urmarit in orele pe care le-am mai avut pana la inchidere. Din pacate unele dintre casele vizitabile se inchid incepand cu o anumita ora, de aceea poti lua bilete la preturi mult mai mici undeva dupa-amiaza. Ne-am grabit cumva sa vedem cat mai multe, in unele am intrat in ultimul moment cu rugaminti, asa cum ii place lui Traian mereu sa negocieza si sa forteze nota. Îi iese de obicei, cred ca voi fi etern impresionanta de aceasta abilitate a lui. Despre Pompeii promit ca va scriu cu alta ocazie.
Iarasi in Napoli
Am terminat ziua in Napoli. Am ajuns la frumoasa cazare, o camera in Palatul Spaniol, cladire aflata pe lista obicetivelor turistice din oras (am aflat asta mai tarziu). Ne-am inteles cu doamna care ne astepta la cazare intr-o italino-napoletana-spaniolo-româno exceptionala. Chiar am avut discutii de minim 30-45 minute pe diverse teme. Am baut o cafea si am gustat o prajitura dintre cele aflate la discretie si am mers sa luam cina in oras.
Aveam multe restaurante din care sa alegem si de altfel am ales unul foarte bun, unde am comandat un aperitiv absolut gigantic, o sticla de vin si ne-am bucurat de seara.
A doua zi am avut pana in pranz timp sa vizitam Napoli. I-am gasit si multele parti frumoase si ne-am dat seama ca aveam clar nevoie de mai mult timp pentru acest oras complex. De muzee nici nu s-a pus problema, desi le adoram. Timpul a fost inamicul nr.1. Dar ne putem intoarce oricand, cu atat mai bine sa ne ramana lucruri de vizitat.
Concluzie
In concluzie, a fost o vacanta de vis intr-o regiune ce la prima vedere pare oarecum usor glam. Trecerea de la zonele insalubre din Napoli la zonele de mare fiță din Amalfi si Capri este destul de abrupta, dar despre asta este vorba in Italia, mai ales cand vorbim despre sudul Italiei, total alta lumea fata de Milano.
Intre Cinque Terre si Amalfi, credem ca Amalfi este zona mai completa si mai ofertanta din multiple puncte de vedere.
Spor la calatorit!
Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.
Spor la calatorit!
Spor la calatorit!
Mulțumesc, am călătorit cu voi!!!
Te felicit pentru imaginatie si viziunea ta! Este interesant sa auzim cateva detalii despre modul in care ati incercat sa faceti sa se potriveasca stilurile voastre diferite cu greu. Chiar acest fapt ne arata ca dragostea s-a raspandit si ca calatoriile sunt cea mai buna modalitate de a impartasi aceasta pura energie!