Acest articol este a doua parte a povesti noastre din Madeira. Prima parte o gasiti aici.
In ultimele doua nopti ne-am cazat la Casa do Ribeirinho in Porto Moniz. Daca e sa te iei dupa descriere, pare o cazare de vis. Trebuia sa fie o casa de piatra, rustica, veche de peste 100 de ani, traditionala, cu o gradina mare, aproape de munti si mare. Dar ceva nu a fost in regula cu ea. Poate ca era aspectul camerei. Desi baia era foarte frumoasa, prezenta doar a unui geam foarte mic la intrarea in camera si lipsa luminii naturale o facea destul de claustrofoba. Micul dejun a fost total impersonal iar faptul ca nu am intalnit pe absolut nimeni din cei care aveau grija de casa ne-a facut sa nu ne simtim tocmai confortabil aici. Accesul cu masina spre parcarea casei este unul mai greu, pe o alee minuscula, foarte ingusta, cu intrare intr-un fel de ac de par fata de soseaua principala. Fix ceea ce iti doresti cand ai o masina inchiriata. Sunt sigura ca multi au avut peripetii pe aici. Iar casa de pe coltul strazii, cu cei 3-4 caini care stau pe acoperis (da, pe acoperis) si care latra agresiv la tine intr-un mod in care aproape ca esti sigur ca iti vor sari in cap daca indrazneste sa treci pe langa casa (lucru pe care nu il poti evita atunci cand iesi la plimbare) ne-a “infrumusetat” fiecare seara in care incercam sa ajungem la restaurantul Armando’s (unul de altfel foarte bun).
Ziua 3 – Achadas da Cruz, farul din Ponta do Pargo, Muzeul Bananelor, Miradouro Eira do Serrado, Currar das Freiras, Apus pe Pico do Arieiro
Ne-am inceput insa ziua a 3-a cu moralul putin mai crescut fata de seara precedenta. Cel mic se simtea bine, nu avea simptome noi. I-am schimbat pansamentul si rana arata foarte bine. Am luat micul dejun la masa cu cativa turisti straini, care erau si ei cumva intrebatori legat de lipsa personalului de la cazare, dar nu am avut o conversatie prea stimulanta cat sa merite amintita. Ne-am decis sa plecam spre frumoasele destinatii planuite pentru aceasta zi.
Telecabina Achadas da Cruz
Nu imi venea sa cred ca dupa 2 zile in care m-am minunat deja la fel de fel de peisaje mai putea ceva sa ma suprinda in halul asta. Cred ca la finalul calatoriei, acesta a ramas cel frumos loc vazut pe insula Madeira. Poate cel mai frumos loc pe care l-am vazut vreodata.
Era dimineata si am fost printre primii care au luat telecabina. Cea mai abrupta telecabina din lume. Telecabina care uneste Achadas da Cruz cu satucul Faja da Quebrada Nova este o adevarata experienta. 600m inaltime, pe o panta de 98% in doar 5 minute. Ne-a intampinat cu drag domnul care are grija de acest loc, el si pisica lui. Ne-a spus ca el ne coboara, dar atunci cand vrem sa urcam trebuie doar sa ne suim in telecabina si sa apasam butonul de jos.
Acesta satuc mic in care ajungi, este o fasie de pamant aflata intre ocean si zidul imens al muntilor insulei. Orice poza ai face, pare desprinsa din paradis.
Am ramas cu gura cascata si m-am simtit atat de mica in fata naturii, ca atunci cand ajungi pe varf de munte ( cred ca cunoasteti senzatia). Deja ar fi un cliseu sa va zic ca nu am un epitet suficient de bun ca sa descrie locul asta. Va las multe, dar multe poze.
Cum pot trai doar la mine acasa, in Bucuresti, intre blocuri de beton, cand stiu ca astfel de locuri exista in lumea asta si ca avem doar o viata sa le vedem? Cum sa nu i le arat copilului meu si sa-i dau sansa sa viseze la mai mult? Si nu ai nevoie de o avere, bugetul nostru final pentru calatoria asta a fost de doar 1800 euro pentru 3 persoane (in detaliu la sfarsitul articolului ). Si nu e vorba de un rush de dopamina, caci atunci cand ajung in locurile astea simt placerea imensa de a fi aici, cu tot cu hormonii prezentului.
scuze de divagatie, dar citesc cartea Dopamina – Daniel Z. Lieberman. V-o recomand!
Revenind la satucul construit aici. Poate va intrebati de ce sunt casele acestea aici? Sunt locuite? Inainte sa plecam chiar am vazut un interviu al unui vloger cu un localnic pe care il gasise si care povestea ca din pacate sunt din ce in ce mai putini. Satucul a inceput sa fie populat in secolul XVI, oameni curajosi care au decis ca pot trai in izolare, cu confort redus. Oamenii au hotarat ca zona este buna pentru agricultura. Erau si acum unele case ingrijite, inca locuite. Am vazut cativa oameni lucrand in gradini. Nu multi, dar erau. Erau de asemenea si multe case parasite.
Farul din Ponta do Pargo
Dupa ce am plecat de aici, ne-am plimbat pe coasta si am oprit si la Farul din Ponta do Pargo unde am vizitat si muzeul.
Am oprit apoi la cafeneaua Gato Legal, am incercat si niste painica cu unt si usturoi, auzisem eu ca este un must si nu am regretat.
Am fost apoi sa vedem o alta nebunie a insulei. O cascada care cade fix pe sosea si treci cu masina prin ea. Faptul ca insula adaposteste multe cascade impresionante nu mai este de nici o mirare, dar o experienta ca asta nu mai traisem. Nu uitati sa inchideti geamul cand treceti pe sub Cascada Ingerilor.
Muzeul Bananelor din Madeira
De acolo am facut putin pana la Muzeul Bananelor. Toata coasta de Sud pe care am vizitat-o in ziua asta era plina de ferme de banane. De jos si pana sus numai bananieri. Am zis sa ducem copilul si sa invatam si noi mai multe despre cum se cultiva bananele. Si ne-am distrat chiar foarte tare facand asta impreuna.
Restaurant La Perla, Curral das Freiras
Am oprit apoi pentru masa de pranz la restaurantul La Perla, in satucul Curral das Freiras, cu o impresionanta vedere spre un amfiteatru natural. Am continuat degustarea preparatelor locale cu o supa crema de castane si friptura portugheza.
Miradouro Eira do Serrado
Cumva urmatoarea destinatie nu era foarte precisa, voiam sa urcam pe munte sa mai vedem niste privelisti frumoase, sa ne mai hranim cu energia acestor locuri spectaculoase. Desi gasisem pe harta o destinatie, ne-am pierdut si am ajuns in cu totul alt loc. La Miradouro Eira do Serrado. Dar nu ne-a parut rau, caci aici aveau si un magazin cu suverniruri si un mic traseu foarte frumos amenajat.
Apoi ne-am dus repede in Funchal si i-am facut supriza lui Tai de a ne da la sfarsit de program, cand nu era nicio coada, cu saniile. Am povestit totul in primul articol.
Nu am terminat insa ziua nici asa. Am mai avut un drum. Am plecat sa vedem un alt apus superb tipic de Madeira.
Apus pe Pico do Arieiro
Am grabit pasul, ca atunci cand alergam sa prindem apusuri. Si am parcat sus pe munte. La 1818m esti deasupra norilor.
Ne-a amintit pe alocuri de apusul din Gran Canaria, de pe Roque Nublo. De acolo vedeam si vulcanul Teide. Cum e sa vezi un vulcan deasupra norilor? Once in a life time moment.
Dar aici la Pico de Arieiro avem ceva si mai interesant.
De aici pleaca un traseu pe gustul oricarui montaniard. Unul nu pentru cei cu frica de inaltime. Cu prapastii la stanga si la dreapta, dar si cu peisaje rupte din rai. PR1 Vereda do Areeiro. Am plecat si cu cel mic, dar am stat putin cu sufletul la gura, si l-am tinut bine, dar bine, de mana. Eu nu am frica de inaltime, dar de copii trebuie sa ai mare grija. Stiu ca ne-am si suparat un pic cu el, caci incepuse sa topaie desi avusesem deja o conversatie serioasa in care i-am zis ca pe munte nu se topaie, si ca trebuie sa fim seriosi si atenti. Ne-am impacat repede apoi. Ne-am plimbat cam 45 minute pana a apus soarele de tot.
A fost genul acela de moment de pus in album. Dar cam totul aici in Madeira a fost de pus in album.
Ne-am intors cam spre ora 19:00 spre cazare, moment in care ne-am dat seama ca cel mic a adormit si ca pana a doua zi nu se va mai trezi. Am luat la pachet mancare de la Armando’s si am mancat romantic la cazare in timp ce puiul dormea.
Ziua 4 – Ribeira de Janela, Plaja Seixal, Ponta do Sol
In ziua 4 mai aveam doar jumatate de zi de vizitat, urma sa decolam pe la ora 16:00 spre Marsillia. Din pacate copilul s-a trezit vomitand. Mai are uneori zile cand face asa de fel si apoi pana seara nu mai are nimic. In contextul TCC-ului suferit in urma cu 36 ore, ma luasera putin emotiile. Asa ca am inceput ziua foarte incet. Am renuntat la tot ce aveam de facut si am asteptat ca el sa se simta mai bine dupa tratamentul simptomatic administrat. Apoi am plecat cumva spre aeroport, oprind din cand in cand ca sa iasa si el afara. Va zic de pe acum ca pana seara nu mai avea nimic si la cina cu delicatese frantuzesti a cam trebuit sa il restrictionez incercand sa il tin totusi la o dieta recomandata in astfel de situatii, desi pofta lui de mancare revenise la normal.
Riberira da Janela
Am oprit la Riberia da Janela. In timp ce eu incercam sa-l conving pe Tai sa isi bea sarurile rehidratante in jurul masinii, Traian s-a dus sa vada ce e pe aici.
Faimoase in acest loc sunt formatiunile stancoase aproapiate de mal. Una dintre ele are sus “o fereastra”(janela).
Plaja Seixal
Cand am plecat din Ribeia da Janela puiul a adomit. Am decis atunci sa mergem spre plaja Seixal si pe drum am oprit la o cafenea unde am reusit sa tragem masina chiar langa si pe el l-am lasat sa doarma. Am tras apoi masina chiar la locurile de parcare de langa plaja si am asteptat sa se trezeasca el cand s-a simtit mai bine.
Plaja Seixal. O plaja neagra, perfecta, iar pe fundalul ei munti abrupti si verzi. Ce iti poti dori mai mult?
Dupa ce s-a trezit se simteam mult mai bine si a fost foarte bucuros ca suntem la plaja, asa ca am decis sa stam aici pana ne-am plictisit.
Ponta do Sol
Ultima oprire a fost in aceasta localitate din vestul insulei. Ne-am dus sa recuperam sapca pierduta cu o zi inainte la Muzeul Bananelor (si cumparata pentru cel mic la un pret semi exorbitant dintr-un Decathlon din Nisa, dar mult iubita de el) si apoi printr-un tunel am iesit aici.
Ne-am plimbat pe esplanada unde era o expozitie de masini de epoca. Cica este locul cu cel mai mult soare pe an de pe intreaga insula. Apoi ne-am plimbat pe frumosul pod al falezei inaugurat in 1849.
Aeroportul Cristiano Ronaldo
Nu suntem cei mai fani fotbal. Nu am fost sa vizitam muzeul CR7. Dar o poza la aeroport am facut si noi.
Am ajuns din timp caci trebuia sa lasam masina. Acea masina care ne-a cam facut-o pe timpul vacantei. Din prima dimineata ne-am trezit cu o roata mai dezumflata, pe care am rezolvat-o initial, dar a tot reaparut pe perioada calatoriei. Pe final ni s-a parut ca vedem o zona infundata pe portbagaj. Noi am luat masina la 12 noaptea, era bezna, am zis ca facem poze la ce vedem. Dar masina parea atat de noua ca nu am gasit nimic pe intuneric. Aveam garantie full, dar tot te stresezi cumva. Am ajuns din timp si am lasat pana la urma masina fara probleme.
E un aeroport cu o superba terasa de unde poti vedea avionele cum aterizeaza si decoleaza. Le vezi cum merg pana la capatul pistei si apoi cum intorc brusc.
Cum cel mic avea nevoie de dieta, Bolo do Caco, painica traditionala a fost fix de trebuia. Tot aeroportul s-a plimbat cu o bucata intreaga ciugulind cate un pic, admirat fiind de toti turistii.
O vacanta epica…
Si pentru ca am promis:
BUGET
Bilete de avion – Bucuresti-Nice-Funchal-Marsillia-Bucuresti – 100 euro/persoana. ( Ryan Air si Wizz Air -2023)
Alte forme de transport – 114 euro ( tren, autobuz, parcari )
Masina de inchiriat – 4 zile – 167 euro + 60 euro benzina ( Magis Island Rent a Car)
Cazari – 4 nopti Madeira + 2 nopti Franta – 427 euro
Turism – 108 euro
Mancare + diverse – 467 euro
Total aprox. 1660 euro ( 2 adulti +1copil)
Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.
Spor la calatorit!
Lasă un comentariu