3 carti despre doctori, credinta si calatorie

Traim intr-o societate in care este din ce in ce mai dificil sa fii real, sa fii adevarat, sa pui punctul pe “i”. Sa spui exact ce trebuie este dificil, pentru ca nu mai exista nimic intangibil, totul este atacabil, interpretabil si supus criticilor. Este deja firesc sa fii precaut, sa fii prudent. Este acelasi lucru cu “frica”? Cam da ar spune unii, mai ales un profesor din UMF Carol Davila, al carui bunic a facut puscarie la Sighet incercand sa se opuna sovieticilor, iar noi, studentii, nu reuseam sa ne mobilizam sa semnam o banala petitie pentru examene desfasurate in mod regulamentar.

---

De pilda, titlul acestui articol, despre medici si credinta. In engleza, ar fi fost ”A couple of books about doctors,faith and travel”. Relativ decent. Acest faith nu este atat de deranjant pentru ateii activisti, asa ca nu prea poti fi acuzat de bigotism. In schimb, cuvantul credinta … aici este mai sensibila chestiunea. Mai ales cand vine din partea unui doctor. Doctor reprezinta apanajul stiintei, al cercetarii si al evolutiei. Ce sa mai caute el ancorat in vechi credinte…  Dar se poate ca si doctorii sa fie credinciosi. Multi dintre ei sunt, mai ales cei in varsta, cei pentru care stiinta nu a explicat inca totul si care isi dau seama ca sunt multe alte lucruri care contribuie la vindecarea sau la sfarsitul cuiva, iar prezenta unei constiinte superioare in jurul activitatii de vindecare pe care o desfasoara pare din ce in ce mai probabila.

Dar si ce daca doctorul nu este credincios? Atata timp cat Juramantul lui Hipocrate ii este in suflet, iar constiinta sa lucreaza doar pentru a face bine semenilor…

Dar sa trecem si la cartile despre care doream sa va povestesc…

---

Prima carte despre care imi doresc sa vorbesc este EGIPTEANUL de Mika Waltari, unde calatorim in antichitate alaturi de doctorul Sinuhe pe parcursul intregii sale vieti, tratam bolnavi, cunoastem marii faraoni (Ramses II, Tuthankhamon, Amenhotep), le traim marirea si decaderea, iar dupa 500 pagini de lectura aflam ca totul este desertaciune si nimic nu este nou. Ca o picanterie, specialitatea lui Sinuhe era neurochirurgia, el efectuand trepanatii celor carora li se suspicionau anumite formatiuni intracraniene sau care erau cat de cat bolnavi. Era o moda trepanarea pe vremea aceea, ei considerand ca toate lucrurile de la cap se trag, asa ca daca este ceva rau, pe acolo merita scos. Nu este o scorneala, credeti-ne pentru ca in vizita noastra in Egipt ne-au fost aratate printre hieroglife destule instrumente medicale si chiar reprezentari ale unor interventii chirurgicale.

Aventura doctorului egiptean ne duce prin Imperiul Hittit, Siria, Babilon, unde aflam mai multe despre mozaicul etnic de acum 3500 ani, parca prefigurand deja conflictele si realitatiile de azi. Nu as dori sa povestesc mai mult pentru ca as strica din farmecul cartii si al povestii. Dar cand am citit aceasta carte, in anul 2 sau 3 de studentie, m-am bucurat ca voi fi si eu medic. Un mic Sinuhe, dar nu in Egiptul Antic, ci la Nord de Dunare.

Sinuhe si-a practicat meseria cu respect si onoare, iar referitor la credinta… traind intr-o epoca in care politeismul era regula, el a avut decenta sa chestioneze anumite lucruri, cum si in ce fel, aflati in carte. Intelepciunea suprema a oferit-o insa sclavul sau, care nu ezita sa lase ofrande pe la toti zeii pe care ii intalnea din orice tinut, motivand ca nu se stie niciodata, si mai bine asa, caci oricum nu strica.

De ce vorbesc despre aceasta carte? In mare parte pentru ca este vorba de 3 lucruri care pentru noi inseamna ceva.  Medicina, Istorie si Calatorie. Toate acestea inglobate intr-o viata de om.

Astfel, prima carte Egipteanul, Mika Waltari. O puteti cumpara de pe Elefant sau din Carturesti.  Despre o alta carte a lui Mika Waltari, am scris noi aici. Amantii din Bizant.

---

Continuand periplul nostru prin medicina, credinta si calatorie, ajungem la celebra carte LAUR, destul de citita in ultima vreme si pusa la loc de cinste prin librariile din Romania, opera a rusului Evgheni Vodolazkin, o carte despre un vraci al timpurilor medievale, tratamente naturiste specifice populatiei slave din secolul XV, atemporalitate intruchipata prin sticle de plastic in padurile vremurilor, nebuni intru Hristos, ispasire, smerenie, adevarata cale de urmat in viata si tot felul de astfel de subiecte mai mult sau mai putin abstracte, scrise pe un limbaj simplu, direct, aprope brutal pe alocuri. Pe scurt, o carte despre viata si credinta. O carte despre crestini ortodocsi? Nu neaparat, dar ea este scrisa intr-o cheie crestin-ortodoxa. Cu toate acestea, ea poate fi citita de cineva nefamiliar spiritului bizantin si o va putea iubi la fel de mult ca cineva crescut aici, in Est… Dar ce va face cu fatalismul nostru? Cum il va interpreta? Il va intelege poate, dar il va trai?

Acest Laur si-a gasit calea pana la final si a facut ceva bun cu talantii primiti. Desi s-a chinuit mult, a luptat, sau mai exact, s-a luptat cu deznadejdea, dar asta veti vedea voi. Mergand cu Laur, vom calatori si noi cu el prin Rusia Medievala, vom ajunge la Venetia, la Ierusalim si vom vindeca tot felul de oamenii, in principal cu plante, iar mai apoi cu credinta. Aici chiar cred ca putem invata ceva fiecare dintre noi, sa incercam sa ajutam, indiferent ca suntem sau nu doctori. Chiar si pe bolnavii de ciuma, dar Slava Domnului ca nu mai avem ciuma in ziua de azi. (mai precis avem, in tarile subsahariene, Madagascar, Peru –cam 600 de cazuri anual).

Dupa ce veti citi Laur, ar merita trecut si prin Pelerinul Rus, o carte fara autor scrisa in secolul XIX undeva in Rusia. In opinia mea si a altora mai intelepti, este defapt scheletul acestei carti. Iar apoi, iarasi in opinia altor intelepti, cum ar fi cel care mi-a recomandat aceasta carte,  Maestrul si Margareta va fi inteleasa si mai bine dupa astfel de lecturi si vom intelege un pic mai mult despre ce a vrut sa ne spuna Bulgakov in anii aceia de cruntă cenzură.

Si cam atât despre Laur, de Evgheni Vodolazkin. Cartea o puteti gasi pe Elefant si Carturesti. Alt hit al autorului este Aviatorul, o carte mega recomandata de multi cititori, dar aici nu mai este treaba mea, depasind arealul discutiilor noastre.

---

A treia carte despre care povestesc astazi mi-a fost daruita de un doctor important in pregatirea mea. DE LA MUNTELE SFANT este cronica unui jurnalist-istoric care se avanta in nebuloasa Orientului Mijlociu in anii ‘90 si infrunta birocratia mai multor state, mai mult sau putin autoritare in incercarea de a ne prezenta viata crestinilor ramasi relicve ale unor epoci demult apuse, niste pete de culoare intr-o mare musulmana.  Dar in afara de misiunea sa jurnalistica, exista un personaj care a trait acum 1500 ani si dirijeaza drumul britanicului nostru. Este vorba despre Ioan Moshu, un calugar care a scris despre peregrinarile sale prin jurul Mediteranei si despre crestinismul din primele secole.

Este cumva firesc ca o carte care prezinta un periplu in Orientul Mijlociu pe urmele crestinatatii timpurii sa poate sa te mobilizeze si pe tine, sa te faca sa iti pui problema unei excursii pe urmele primilor Sfinti, Martiri si Apostoli. Si mai interesant este ca aceasta carte vine din partea unui britanic catolic, un simplu calator la prima vedere, dar care a fost invaluit de spiritul bizantin in aceasta intreprindere a sa. Autorul reuseste intr-un mod placut sa ne prezinte obiectiv realitatea, dar nu ezita sa adauge si miturile, legendele si superstitiile intalnite. Astfel ca el viziteaza manastirile importante de pe drum, ni-l prezinta pe unul dintre ultimii calugari ai acelor locuri, invitandu-ne si pe noi in intimitatea pustnicilor desertului.

Drumul sau incepe la Muntele Athos, continua spre Istanbul, fostul Constantinopol, apoi spre Anatolia si regiunile din care armenii au fost goniti, unde turcii si kurzii se lupta, iar crestinii devin victime colaterale. Coboara apoi in Siria unde ne prezinta o tara in echilibru, dar un echilibru precar, temandu-se inca de pe atunci de ce se va intampla cand fundamentalismul islamic va razbate. Libanul inca se reface dupa razboi, Israelul este rece si ambiguu in politici, iar Egiptul este cam acelasi dintotdeauna. Exotic si periculos, dar adapostind primele manastiri crestine din lume chiar in pustia desertului. Desi am ajuns prin aproape toate tarile prin care a trecut si autorul, nu am avut sansa de a trece pe acolo ca pelerini. Poate vom face si acest lucru candva.

Cartea aceasta este un mijloc foarte bun de a medita un pic la ce a insemnat crestinatatea pentru Europa si civilizatia actuala. Si poate ca datoria Occidentului este de a ii ajuta pe crestinii din Orient. Dar Europa are antecedente in aceasta privinta, caci tot asa si Constantinopolul a fost lasat de izbeliste, si oricum, pentru lumea catolica, bizantinii sunt straini…

“Crestinismul este o religie orientala care a crescut cu radacinile adanc infipte in efervescenta intelectuala a Orientului Mijlociu. Ioan Moshu a vazut acea planta incepand sa se ofileasca, batuta de vanturile fierbinti ale schimbarii care cutreiaru Levantul timpului sau. In calatoria pe care am facut-o pe urmele lui, am vazut cum ultimii lastari erau pe cale de a fi scosi din radacini. Aces proces a continuat aprope fara oprire timp de un mileniu si jumatate. Moshu a vazut inceputurile lui, eu am vazut inceputul sfarsitului sau.”

Aceasta carte a fost motivatia primară pentru cei 7000km prin Turcia din 2019.

De la muntele sfant, de William Darlymple. Cartea o puteti gasi pe Elefant si Carturesti.

---

---

Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.

Spor la calatorit!

Spor la calatorit!