Majoritatea oamenilor vin in Iordania pentru Petra. Si este un must-see in viata asta clar. Sunt multe lucuri de vazut in Iordania dupa cum ati mai vazut din postarile noastre anterioare. Dar este clar ca nu ai cum sa vii in Iordania si sa nu treci pe la Petra.
Intial, primul si singurul lucru pe care il vezi legat de Petra este aceasta poza cu trezoreria (Al- Khazneh). Si poate nu multa lume ajunge sa-si dea seama ca de fapt Petra este un teritoriu extrem de intins, cu multe trasee disponibile. Noi am apucat sa facem cel putin 3 din cele mai interesante.
Orasul a mai fost numit si “Red Rose City” datorita culorii pietrei din care este faurit, sau “The Lost City” pentru ca fost redescoperit dupa mult timp, abia in 1812. Este sit UNESCO din 1985.
Cum ajungem la Petra
Din Amman, unde eram noi, ajungi ori cu masina ori cu autobuzul. Noi am ajuns in cel mai putin turistic mod posibil si nici macar nu ne-am dorit neaparat asta. Daca am fi mers azi cu siguranta am fi inchiriat o masina, dar atunci inca evitam sa inchiriem. Dar in 2018 am incercat sa luam un autobuz turistic la care nu am reusit sa gasim bilete si despre care apoi in autogara nu am reusit sa obtinem informatii. Asa ca ne-am suit efectiv intr-un microbuz cu localnici. Problema era ca eu eram insarcinata in primul trimestru si aveam nevoie sa ma duc la baie mult prea des. Am asteptat cel putin 1 ora pana cand microbuzul a dat zece ture cu scopul de a se mai umple cu oameni, parand astfel ca nu mai pleaca niciodata si apoi intr-un final o data plecati nici nu am mai avut curajul sa zic nimic timp de 3 ore din moment ce am vazut ca nu opreste nicaieri. In cele din urma dupa ceva timp am oprit sa schimbam microbuzul si am ajuns si la baie. Oricum pe drum s-au uitat dubios la noi caci eram singurii turisti, dar noi ne-am simtit minunat, doavada si acest filmulet. Aventuri dintr-acestea de medicinisti calatorii de pe vremuri. Chiar simti ca traiesti cand ai parte de aventuri de astea. Frumos si cu masina inchiriata, it’s the easy way.
Cazarea
Am ajuns in orasul Wadi Musa (asa se numeste orasul de langa site-ul arheologic Petra) si ne-am cazat la un hotel de la care azi probabil as pleca in secunda 2, nici nu vreau sa imi amintesc cum se numea, dar au zis ca au avut multi turisti romani pana atunci si toti tare incantati. Atunci am rezistat cumva, stiu ca am avut o camera cu geam doar in baie, horror. Probabil ca am rezistat pentru ca am stat 98% din timpul in care am fost treji in Petra sau prin oras.
Despre Jordan Pass si costurile pentru a intra la Petra v-a povestit deja Traian aici.
Va dati seama ca si noi visam sa vedem Petra de mult si sincer va zic ca nu ma asteptam sa o vad atat de repede. Parea genul acela de destinatie foarte indepartata. Dupa cum v-am zis in articolele precedente, stelele s-au aliniat si am ajuns sa vizitam niste prieteni de ai lui Traian care locuiau in acel moment in Iordania. Mulumim inca o data pentru primire.
Despre istorie
Noi doi avem o sensibilitate si un interes mare pentru istorie si arta. Orasul Petra se afla in apropierea muntelui Jabal Al-Madbah, practic este situat intr-un bazin inconjurat de munti, zona locuita din 7000 i.H. Iar populatia care a construit orasul, nabateeni, trib arab nomadic, s-a stabilit probabil in zona inca din secolul IV i.H. Orasul se afla pe rutele mirodeniilor, fiind un centru important de negustorie. Averea lor venea in principal din negotul de tamaie si smirna si extragerea de bitum din Marea Moarta. Dupa cum se vede din ramasitele regatului, au fost un popor care s-a priceput la colectarea apei de ploaie, agricultura si cioplirea pietrei. Petra a fost in apogeu in secolul 1 d.H, cand a fost construit Ah-Hhazneh (mausoleul regelui nabatean Aretas IV), avand atunci o populatie de 20 000 de locuitori. Insa aceasta zona nu este tocmai cea mai propice pentru construirea unui oras, apa potabila trebuia adus din izvoare indepartate prin kilometrii intregi de tevi, iar intreaga zona trebuia protejata de inundatii puternice. Insa acest loc a fost atat de important pentru Nabateeni incat capitala a fost dezvoltata cu un efort imens intr-o metropola magnifica dupa cum urmeaza sa vedem. Se estimeaza ca ar trait chiar si 30000 de oameni aici.
Petra a cazut prada Imperiului Roman in anul 160 d.H, cand acestia au redenumit-o Arabia Petraea. Importanta sa a scazut treptat o data cu aparitia rutelor de negot pe mare si in urma cutremurului din 363 d.H care a distrus multe cladiri. In era Islamica timpurie, orasul a fost abandonat. A ramas necunoscuta publicului pana cand a fost redescoperita in 1812 de Johann Ludwig Burckhardt.
Welcome to Petra
Imediat cum intri in sit, o sa vezi o mare de cai si stapani acestora care vor chema cu drag sa incerci pe gratis calutul pana la intrarea in Siq. Iti vor spune ca este gratis si ca este inclus in biletul de intrare. Iar tu ca un om vesel si naiv ii vei asculta. Asta poate daca esti din vest. Daca esti din Romania ar cam trebui sa stii ca e un șmen si trebuie sa refuzi politicos, dar ferm. Atunci cand ai refuzat deja suficient de politicos, dar ei te agaseaza in continuare, poti sa incepi ca mine sa te uiti urat si sa tipi, se prind repede ca “esti a dracu” si te lasa in pace.
Organizare
Obligatoriu trebuie sa ai la tine:
- Palarie sau esarfa – daca nu ai, o sa ai ocazia sa cumperi la un usor suprapret de pe marginea drumului, si o sa ai ocazia sa ti-l si stilizeze in stilul traditional.
- Apa
- Mancare – noi am optat pentru falafel in ambele zile, minim 2-3 sandwichuri de fiecare. Le gasiti super ieftine si bune la diverse localuri prin Wadi Musa.
Putet sa luati cafea, apa si ceva snacksuri si dinauntru. Am baut si noi o cafea in fata Trezoreriei, una deasupra ei si un suc de sus de la manastire.
Traseul principal (Main Trail)
In prima zi noi am apucat sa intram doar la intrarea de dupa-amiaza. Imediat cum am ajuns Wadi Musa, ne-am cazat si am plecat spre intrare.
In cateva ore am avut timp insa sa facem Traseul Principal (Main Trail) cu tot cu prelungirea pana sus la Manastirea Al Deir. Ei estimeaza un timp de 4,5-5 ore. Dar totusi vorbim de o femeie gravida care a facut drumul in maxim 2-3 ore dus-intors. Cred ca pentru batranei e timpul asta pus. In Romania cand pun un timp pe munte, cam pe acolo esti. Unii o numesc chiar challenging path, dar sa fim seriosi, este o plimbare la deal. Nimic in comparatie cu trasele pe care le-am facuta a doua zi tot in Petra.
Drumul incepe cu o poteca de 900m, Bab as-Sig (drumul spre Siq), de-a lungul caruia se intinde o necropola cu morminte de piatra exceptional de interesante.
Urmeaza Siq, un defileu impresionant, lung de 1,2 km. Incepe la baraj (unde putem observa incredibila tehnica a nabateenilor, construind aceste mijloace cu scopul de a apara orasul de inundatii) unde noi am prins si o mica reprezentatie cu niste soldati si se termina la Trezorerie, avand o latime de 3-12m si o inaltime de pana la 80m.
Pe langa impresionanta creatie a naturii, acest defileu este si o marturie a manifestarilor religioase si a abilitatilor tehnice ale nabateenilor. Veti vedea multe nise sculptate cu idoli – betili – zeitati venerate de nabateeni reprezentate aniconic, ca si placi verticale dreptunghiulare.
De asemenea pe ambele parti ale defileului se pot vedea tevi si canele sapate in piatra care aduceau apa in oras.
La dus plimbarea prin defileu a fost plina de oameni, dar am avut norocul sa ne intoarcem si sa trecem din nou prin el undeva in jurul orei de inchidere, si am avut pana si momente cu Trezoreria doar pentru noi, si momente cand am fost singuri in Siq.
La captul defileului se afla Trezoreria ( Al- Khazneh). Experienta este la fel de impresionanta si in realitate, este asa cum iti imaginai, si asta in ciuda faptului ca locul este de obicei plin de camile si oameni, dar parca nici nu conteaza.
Se crede ca trezoreria este mausoleul Regelui Nabatean Aretas IV din secolul I d.H. Numele vine de la unele legende legate de urna decorativa de la al doilea nivel care incoroneaza poarta alcatuita din coloane corintiene.
Este si o cafenea aici, e dragut sa degusti o cafea in timp ce privesti acest loc.
Cel mai impresionant aspect al arhitecturii de la Petra este defapt dat de fatadele care au portiunea centrala taiata sau cumva construita mai in spate fata de cele doua segmente laterala care raman pe loc, un detaliu foarte popular in arhitectura ptolemeica, in Alexandria, de unde a si fost adoptata de catre Nabateeni. Astfel este unul dintre cele mai marcante aspecte atat ale trezoreriei cat si ale manastirii Ad-Deir.
Partea de sus a fatadei Trezoreriei este impartita in trei structuri, in centru este un templu rotund si trei figuri. Figura centrala este reprezentata ca o combinatie intre Isis, zeita egipteana si Tyche, zeita greceasca a averii si prosperitatii.
In continuare urmeaza Strada Fatadelor, alcatuita dintr-un rand de morminte nabateene sculptate in piatra.
Teatrul, sapat la baza muntelui pe care se afla Inaltul loc de sacrificiu ( High Place of Sacrifice) ne arata defapt numarul mare de locuitori care se adunau la evenimente religioase si culturale (in jur de 8000 de locuri). A fost sapat in timpul domniei regului Aretas IV ( 4 i.H – 27 d.H) si a fost consolidat mai apoi de catre romani.
Mormintele regale sunt o serie de mausoleumuri mari cu fatade impresionante, sapate in versatul vestic al Jabl al-Khubtha. Sunt denumite mormantul corintian, mormantul de matase si mormantul urnă. Complexul a fost transformat intr-o biserica bizantina in 446 d.H.
Strada Colonadelor
Ramasitele Nympaeum, fantana publica.
Marele Templu. A fost defapt o sala de receptie regala, nu a avut rol religios. Noi am trecut destul de repede pe aici caci vroiam sa ajungem la manastire si deja era tarziu, iar eu prea insarcinata ca sa imi calculez exact forta fizica.
Traseul spre Mânăstirea Ad-Deir
De aici am continuat pe traseul spre Manastirea Ad-Deir. Al doilea cel mai fascinant loc dupa trezorerie. Se ajunge practic intr-un platou montan, dominat de aceasta fatada monumentala sculptata in stanca.
Se ajunge pe acest vechi drum procesional, fiind o urcare de 1,6 km, cu 800 de trepte.
Pe drum mai puteti vedea alte fatade de morminte, nise cu betili si alte relicve nabateene. In schimb aceasta manastire nu este un mormant, ci a fost construita in scopuri religioase.
Sus ne-am relaxat caci terminasem traseul pe care il panificasem, iar eu nu am rezistat in fata unei limonade.
Drumul de intoarcere a fost la fel de frumos si ne-am indreptat apoi spre cazare.
Si am plecat spre casa, dar ne asteptau a doua zi si mai multe aventuri…
Articole Iordania
- Despre Jordan Pass si traseul nostru in Iordania.
- Iordania. Impresii la cald.
- Jerash, savoarea Romei antice in Orientul Mijlociu.
- Betania de dincolo de Iordan. Locul unde a fost botezat Iisus Hristos.
- Mozaicul Tarii Sfinte din Madaba, catacombe istorice si muntele Nebo.
- Amman, Iordania. File de poveste. 2018.
- Kerak si Ajloun. Pe urmele cruciatilor in Iordania
- 2 zile prin Petra. Siq, Trezoreria si mânăstirea Ad-Deir. (I)
- 2 zile prin Petra. Trezoreria de sus si traseul Wadi al-Farasa (Partea II)
Speram ca v-a placut povestirea noastra. Ne puteti da un Like la Pagina de Facebook si un share la articol. De asemenea, va asteptam si pe pagina noastra de Instagram unde postam fotografii si alte povesti.
Spor la calatorit!
Spor la calatorit!
[…] intins, cu multe trasee disponibile. Noi am apucat sa facem cel putin 3 din cele mai interesante. In primul articol v-am povestit despre drumul spre Petra, cu plecare din Amman, cazarea noastra si traseul din prima […]