Medicinistii calatori

Top 10 activitati spaniole pe care sa nu le ratezi in calatoria in Andalucia

M-am gandit ca dupa ce v-am povestit aici despre ce avem de vizitat in Sevilla, cel mai frumos oras din Andalucia, sa va povestesc un pic si despre ce alte activitati putem avea in aceasta zona superba a Spaniei pentru a ne umple timpul si pentru a trai cat mai spaniol vacanta aici.

1 ) Flamenco

Incep cu flamenco pentru ca flamenco inseamna sudul Spaniei, inseamna Andalucia, Murcia si Extremadura.  Flamenco nu este doar un dans, este o arta complexa, bazata pe traditiile muzicale folclorice din aceste zone. Evocand pasiune, temperament si energie, flamenco este una dintre cele mai entuziaste forme de arta din lume pe care le poti experimenta, atat vizual cat si auditiv.

Flamenco are o istorie bogata care se desluseste cu fiecare bataie de piciora a dansatorului, nota muzicala a chitarii sau bataie din palme a cantaretului. Flamenco inseamna  4 elemente principale  “cante” ( cantat ), “toque” ( chitara), “baile” ( dans) si “jaleo” ( care include –“ole, asi”, cuvintele de incurajare, “palmas”  batutul din palme si “zapateado” pasii batuti in podea).

In orice forma s-ar prezinta acest jaleo, poate fi facut atat de public cat si de artisti si de catre oricine simte nevoia sa participe. Sunt sigura ca va amintiti ca si Ricki Martin are o melodie care se numeste chiar asa, “Jaleo”.

Desi “Palmas”, batutul din palme, pare ceva usor, este o arta in sine, putand adauga niste ritmuri intrinseci foarte interesante melodiei de baza.

Partea de “Zapateado” ( batutul din picioare) mie mi se pare cea mai dificila, cea mai solicitanta, momenul in care artista/artistul sunt la apogeul actului artistic.

La origini, flamenco era alcatuit doar din voce ( ca un strigat, plans, jale) si ritm, care era batut in podea. Acest stil este definit ca “Palo secos” sau stiluri uscate. Treptat a fost  introdusa si chitara.

O alta componenta a flamencoului este “duende”, o componenta mistica, spirituala. Aceasta este descrisa ca fiind o energie care cuprinde cantaretul pe tonurile asa zise “negative” ale cantecului. Moment in care spiritul negativ, trist, care este parte intrinseca si obligatorie a oricarui cantec din flamenco, este cantat si interpretat de artist si poate cuprinde mintea si sufletul oricarui ascultator. De-a lungul timpului artisti si poeti au fost fascinati de aceasta partea a flamencoului. Federico Garcia Lorca spunea “Duende could only be present when one sensed that death is possible” ( Duende poate fi simtit doar atunci cand cineva simte ca moartea este posibila). Oricat de spiritual sau nu ai fi, tensiunea din melodiile si dansurile flamenco pot fi simtite de oricine. Flamenco nu este o muzica de distractie si petrecere, nu e o paranghelie, este o forma muzicala ce pe mine personal ma ducea cu gandul la baladele de jale romanesti, dar traite cu pasiunea si supararea latina. Duende este de fapt o stare intensificata a emotiilor si de expresie a trairilor date de acestea, fiind specific asociata cu flamenco. Este un spirit evocat de arta ce vine din interior ca raspuns fizic/emotional la prezenta acesteia. Te poate face la fel de bine sa razi sau sa plangi, depinde doar de tine.

La tururile ghidate la care am participat in Sevilla, ni s-a spus ca flamenco ar fi fost creat de catre tiganii spanioli ( “gitanos”) . Dar desi acestia par a fi principalii protagonisti in creerea acestei arte se pare ca nu sunt si singurii.

Cantecele flamenco pot fi impartite in 2 categorii – “Cante gitano” ( cantec tiganesc) si “Cante andaluz” ( cantec andaluz).

Atunci cand tiganii au ajuns din India in Andalucia in jurul anului 1425, au adus cu ei multe cantece si stiluri de dans asemanatoare celor indiene. In acea perioada Andaluzia era inca sub ocupatie maura, o populatie mixta de crestini, evrei, tigani si musulmani traind intr-o aparenta simbioza. O data cu Inchizitia si persecutiile ce au urmat, tiganii au fost marginalizati, li s-a interzis purtarea portului traditional, folosirea propriei limbi si au fost discriminati in ceea ce priveste locurile de munca cat si locurile in care aveau voie sa traiasca. Va povesteam in articolul precendent cand vorbeam despre Fabrica de Tutun din Sevilla, ca pe timpul zilei acestia lucrau in Sevilla, iar pe timpul noptii treceau podul spre cartierul Triana, zona din afara orasului in care aveau voie sa locuiasca. Datorita acestui trai dificil incet, incet, oamenii au inceput sa isi cante frusrarile, supararile, dezamagirile, povestile de dragoste neimplinite in ceea ce avea sa devina inceputul artei flamencoului.

Initial stilului flamenco nu i s-a dat multa atentie, fiind cantat mai ales in arii restanse, private si in casele oamenilor. Dar aerului misterios al muzicii si dansul stimulant aveau sa atraga atentia scriitorilor si poetilor din secolul XVIII-XIX. Scrierile au dus la cresterea interesului asupra muzicii lor si astfel tiganii au fost angajati sa-i intretina pe “senioritos” ( un fel de burghezie spaniola ) la petreceri private. Flamencoul a inceput sa devina cu timpul, astfel, din ce in ce mai popular, iar diversi cantareti au inceput sa devina din ce in ce mai faimosi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revenind la calatoriile noastre, in orice oras spaniol in care urmeaza sa-ti petreci vacanta este posibil sa vezi anunturi cu diverse spectacole de flamenco. Oferte variate cu preturi diverse, in functie de buget.

Eu vreau sa va povestesc putin insa despre localurile in care am gasit putini turisti, care nu aveau afise, pentru care nu m-a fugarit nimeni pe strada sa-mi dea un pliant si sa-mi vanda o oferta cu pachet de cina si dans.  Bineinteles, si eu sunt privilegiata aici pentru ca dupa cum va povesteam in ultimul articol, eu am fost un locuitor al superbului oras Sevilla pentru o luna din viata mea. Aceasta oportunitate care sper sa nu fi fost unica in viata, mi-a dat sansa sa fiu alaturi de prieteni sevilieni care m-au dus intr-unul dintre cele mai “misto” localuri din Sevilla. Loc in care m-am intors de 3 ori . Nu ma puteam deslipi de atmosfera patimasa emisa de dansatoarele spaniole.

Locul in care am fost eu, am aflat mai apoi, se numeste “ La Carboneria”, este un local foarte intim din Sevilla dar si foarte cunoscut printre localnici. Spectacolul este gratuit, se plateste doar consumatia. Nu pot sa zic decat ca este definita unui loc autentic, in care puteti vedea un show minunat, si puteti intelege ceea ce am incercat sa va povestesc despre flamenco in acest articol.

2) Corrida ( Luptele cu tauri )

 

Cand am vazut imensa arena de corrida din Sevilla, stiam ca utrebuei sa facem cumva si sa incercam sa vedem o autentica lupta spaniola cu tauri.

Nu stiam exact in ce consta pana nu am ajuns in acea seara pe arena. Stiam ca este nevoie de un toreador, un steag rosu si un taur negru nervos care urma sa fie enervat si mai tare de dansul toreadorului.

De ce este asa popular in Spania? De ce se spune despre corrida ca este sportul national spaniol? Sa ne uitam putin la istorie.

In zona Mediteraneana, sacrificarea tarilor este o traditie datand din timpuri preistorice. In Grecia antica ne amintim bineinteles de lupta cu minotaurul, un simbol al luptei cu tauri.

Luptele cu tauri asa cum le stim au inceput in Spania in zonele rurale si s-au existins apoi formal odata cu aparitia primei arene dedicate acestui sport, in Ronda, aproape de Sevilla, spre sfarsitul secolului XVIII.

Exista acum in jur de 70 de arene dedicate luptelor cu tauri in toata Andalucia. Cel mai important este cel din Sevilla, unde am fost si noi. Saptamana de lupte, cea mai faimoasa din toata Spania, corespunde cu Sarbatoarea de Primavara a Sevillei ( “Feria de Sevilla”).

La arena din Sevilla puteti admira de asemenea si un muzeu dedicat acestui sport, cu mentiuni din lunga sa istorie.

Dar haideti sa aprofundam putin. Ca sa vorbim despre cativa termeni specifici luptelor cu tauri, pe care poate i-am mai auzit dar nu stim sa ii folosim exact, avem “matador” ( luptatorul cel mai faimos, starul, vedeta), “torero” ( luptatorul cu tauri, termen general atribuit tuturor celor care pratica acest sport), “picador” ( cei care calaresc), “banderillero” ( luptatorii, care practica sportul pe pamant, deci nu pe cai, si care fugaresc taurul si insera in musculatura gatului taurilor bete ascutite colorate cu scopul de ai slabi puterea pana la lupta directa ce va urma), “plaza de toros” ( ringul ),  “corrida” ( lupta), “ trajes de luces” ( costumele purtate de matadori).

Lupta cu taurii este un ritual. O ceremonie care se desfasoara urmand mai multi pasi predefiniti, conform traditiei coridei.

Ceea ce nu stiam noi este ca acesta este un ritual ce necesita un sacrifiu, un sacrifiu reprezentat de moarte, moartea taurului.

Dar ce simbolizeaza toata aceasta ceremonie ( care poate parea macabra poate in ochii unui novice) ?

Omul, in relatia sa complexa cu frica de moarte, cauta sa o invinga pe aceasta de fiecare data, incearca sa-i scape din gheare. Poate face asta invingand moartea printr-o lupta fizica. Facand asta in arena, el cauta imortalitatea. Taurul, astfel, este moartea personificata. Matadorul, reprezentand intreaga umanitate, imbracat adecvat pentru intalnirea sa cu moartea, o ademeneste, o instiga si o invinge prin atacul decisiv cu sabia  ( “ estocada” aducatoare de moarte) data asupra taurului.

Luptele cu tauri implica si cai “rejoneo” , ceva ce noi nu stiam. Prima etapa a unei lupte cu tauri implica intrarea picadorilor, urcati pe cai impopotonati in diverse costume care la randul lor provoaca calul sa ii atace. Scopul picadorilor este sa reuseasca sa intepe calul cu diverse lance decorative in zona gatului cu scopul de ai slabii musculatura puternica din aceasta zona.  Rejoneo este practic lupta cu tauri, calare pe cai. Umeaza apoi banderilleros care fac acelasi lucru dar fara cai, si apoi in cele din urma starul principal, matadorul care ii da lovitura finala.

Ceea ce nu stiam noi printre altele este ca o ceremonie de lupta cu taurii, nu include doar un taur, ci chiar sase tauri. Cate doi pentru fiecare matador, avand astfel in total 3 matadori pe spectacol.

Luptele incep dupa amiaza, iar biletele au preturi diferite in functie de locul in care stai, aceastea putand fi la soare sau la umbra. Ceremonia dureaza destul de mult astfel incat spaniolii vin pregatiti, in general cu lazi frigorifice cu bauturi reci si mancare. Lucru de care noi habar nu aveam, nici macar o apa nu aveam la noi.

Intreaga ceremonie este extrem de pompoasa, este un adevarat spectacol.

Noi nu stiam ca taurii sunt omorati, credeam ca doar sunt intepati si raniti, dar intr-adevar taurii mor in lupta si apoi sunt scosi din ring tarati de o caruta trasa de cai.

Intreagul eveniment pote fi extrem de brutal si poate parea macabru celor care vin nepregatiti si pentru prima data, asa cum eram noi. In alta seara, intregul grup de studenti s-a reunit la corrida dupa ce am reusit eu sa-i conving ca ar fi o experienta interesanta. Deja dupa 3 tauri, toti plecaseram de la locurile noastre si cu un stomac poate usor intors pe dos, si sentimente antagonice, am decis unanim ca nu vom sta pana la sfarsit.

Nu cred ca as mai participa din nou la o corrida, dar in acelasi timp respect traditia acestui popor si cred e dreptul lor sa decida sa continue sa faca ceea ce e parte din folclorul popular.

Sfaturile mele pentru cei care vreti sa mergeti este sa fiti pregatiti dinainte cu informatia ca taurii for fi ucisi, sa va luati locuri la umbra sau sa purtati palarii (ca la tenis), sa aveti la voi neaparat ceva de baut si de mancat si sa incercati sa priviti evenimentul din prisma familiilor de spanioli pe care le veti vedea acolo. Oamenii de acolo sunt de la mic la mare, de la nepoti la bunici si la catei si purcei.

Luptele cu tauri sunt un subiect care atat in Spania cat si in restul lumii divide oameni ca nici un alt subiect. Ori iubesti aceasta ceremonie, ori o urasti, sau poate doar o accepti.

Acum urmeaza cateva activitati legate de mancarea si bautura tipic spaniole, preferatele mele:

3 ) Tapas

 

Nu stiu de ce, dar nu am poze mai deloc cu tapasurile mele din Spania. Sunt si eu socata cum am reusit sa fac asta avand in vedere ca eu sunt tare pasionata de mancarea din calatorii.

Ce sunt tapas? Daca e sa le dam o definitie, putem spune ca sunt porti mici de mancare care se servesc la o bautura. Ce fel de mancare? Asta era problema mea, nu intelegeam la ce mancare se refereau. Pai orice fel de mancare, dar in portie mica, cat o inghititura in general.

Initial, tapas era oferit ca si aperitiv gratuit atunci cand serveai o bautura. Mai exista inca zone din Spania, ca si Granada, unde inca servesc free tapas, un fel de aperitivo in Italia.

Sunt mai multe legende legate de tapas si Spania. Cele mai multe sunt legate de Regele Alfonso XVIII sau Regele Fernando al XVII, sau chiar Regele Fernando VII, dar indiferent despre care rege este vorba toate suna cam la fel. Intr-una din calatoriile sale in Andalucia, regele a cerut sa fie servit cu un pahar de vin. Atunci cand I s-a adus paharul cu vin, acesta era acoperit cu o bucata de branza pe post de “tapadera”. Desi regele stia ca rolul bucatii de branza era sa apere vinul de praf sau insecte, acesta dupa ce a baut din vin a gustat si din bucatica de branza. Iar toti cei de la curte ca sa nu se lase mai prejos, i-au urmat exemplul. Dupa aceasta intamplare a continuat sa ceara “tapas” alaturi de vin pe oriunde se ducea.

Pe langa legendele regale sunt si legende venite din popor, care sustin ca pentru a rezista la muncile grele la care erau supusi taranii spanioli pe camp, acestora li se ofera cate un pahar mic de bautura alaturi de o imbucatura de mancare.

Astazi tapas este efectiv modul spaniolilor de a iesi in oras, cum e la noi „ iesim la un suc” asa ies ei la un tapas, doua, trei. Bineinteles un tapas nu merge niciodata fara o bautura buna alaturi, un pahar de vin, o cerveza sau un tinto de verano, optiuni sunt multe.

Asa cum sunt si foarte multe tipuri de tapas, de la cel cu rosii gen bruschete italiene, la cele cu hamon serrarno, cu peste, cu branzeturi variate, si apoi cele care sunt efectiv diverse tipuri de mancaruri gatite, salate, masline. De asemenea tapasurile au si dimeniuni diferite si preturi diferite in functie de localuri. De aceea e bine sa mergeti pe recomandari de restaurante atunci cand  sunteti in Spania, e pacat sa nu va bucurati de cele mai autentice si delicioase tapas.

Pentru spanioli, mersul la tapas este un moment social, informal, de apropiere intre prieteni, in care participantii pot imparti intre ei si gusta fiecare din diversele sortimente servite. Spaniolii chiar au inventat niste verbe legate de aceasta activitate, „picar” ( a ciuguli) si „tapear” ( a manca tapas).

Pratic, tapas au devenit in Spania un fel de simbol national, iar orasele cele mai renumite in repertoriul gastronomic din peninsula iberica sunt chiar orasele din Andalucia.

4 ) Churros si ciocolata calda la micul dejun

 

Mancatul de churros la noi in Romania pe faleza la Mamaia pe post de street-food nu prea are a face cu ceea ce inseamna churrosul in Spania. Aici churrosul proaspat servit cu ciocolata calda sau “café con leche” este una din mancarurile traditionale servite la micul dejun in Anadalucia, si in general in Spania.

Ca si legenda de origine, se spune ca churros a fost inventat de ciobanii spanioli. Traind pe munte, alaturi de turmele lor, acestia nu aveau acces la produse de patiserie sau dulciuri preparate de familie intr-o bucatarie conventionala, asa ca au decis sa faca un desert care sa poate fi gatit rapid. Si ce poate fi mai bun decat un aluat care apoi se poate praji in ceaun, pe foc, in ulei, in locul de poposire al turmei. Una din informatiile care dau credibilitate acestei legende, este ca exista o specie de oi care poarta numele de “Navajo-Churro”, descendente din specia “Churra”, oi originare din Peninsula Iberica. Coarnele acestei oi se spune ca sunt similare ca aspect cu faimoasele produse de patiserie prajite.

O alta legenda spune ca navigatorii portughezi au descoperit un produs similar in China, numit “You Tiao” si ca l-au adus inapoi cu ei. Spanioli au auzit de noua reteta si au imbunatatit-o folosind acel varf stelat care ii da aspectul specific tarcat.

Daca au fost ciobanii spanioli, navigatorii portughezi sau chinezii cei ce isi asuma creditul pentru inventarea acestora, conquistadorii spanioli au fost clar cei care au introdus preparatul in America Latina. De atunci au suferit multe reinterpretari, inclusiv au fost umpluti cu pasta de guava in Cuba, in Mexic cu “dulce-de-leche” ( un fel de dulceata de lapte) sau cu branza in Uruguay.

Noi nu am mancat churros inca de la inceput, pentru ca pe mine nu ma atrage deloc ideea a nimic tip cofetarie-brutarie care este prajit. Da, recunosc mananc ocazional cate o gogoasa pe care ajung sa o regret imediat apoi. Stiam ca trebuie sa incerc totusi, asa ca in drumul meu spre Cadiz am trecut printr-o aventura in micul orasel  El Puerto de Santa Maria unde m-a lasat Blablacar, fiind cel mai ieftin mod de a ajunge in Cadiz in acel moment. Din acest orasel este de altfel si cel mai distractiv mod de a ajunge in Cadiz, cu feribotul, dar mai multe in articolul despre Cadiz. Aici am avut ocazia sa mananc churros. Alaturi de prietena mea Kata am comandat o portie de churros si 2 ciocolate calde. Portia a fost imensa. Churros in sine ca si gust este sarat si crocant. Nu prea merge mancat singur, dar odata inmuiat in ciocolata calda devin o combinatie mortala. Am ramas cu multi pentru ca efectiv nu am facut fata noi doua. Am facut greseala sa ii pun intr-un servetel si sa ma gandesc ca-i voi manca apoi. Nu este o idee buna, trebuie mancati proaspeti, altfel se inmoaie , nu mai pot fi mancati si iti umplu si bagajul de ulei. Am mai vazut in Spania churros congelati, asa cum sunt cartofi prajiti congelati, dar daca nu-i faci ca la carte intr-o mare baie de ulei incins nu vei reusi sa-i faci asa gustosi cum ti-ai dori.

In concluzie, un mic dejun cu churros si ciocolata calda este obligatoriu intr-un sejur andaluzian.

 

 5 ) Cerveceria 100 Montaditos

 

Da, este un restaurant, fac reclama la o retea de restaurante care se gaseste  in Spania, si in general la sud de Madrid. In Catalunia nu am gasit peste tot, bineinteles in Barcelona aveau, dar spre exemplu in Girona nu am gasit. Sunt peste 350 de restaurante doar in Spania, 50 in Italia, 13 in Mexic, 12 in Portugalia si chiar cateva in SUA, Guatemala, Columbia, Chile, Costa Rica, Republica Dominicana sau chiar Belgia.

Prima data cand am auzit de Montaditos am zis ca eu nu calc pe acolo prea curand. Mi-a fost descris exista asa – “au sandvisuri mici, mici la 1 euro bucata.” 1 euro pentru un sandvis mic?? Scandalos! Eu nu dau atatia bani.

Montaditos sunt aceste sandvisuri mici, un fel de tapas, din care exista peste 100 de varietati, inclusiv unele dulci. Exista multe platouri diferite cu diverse combinatii pe care le poti incerca cu prietenii sau chiar singur. Sunt bune…sunt gata repede…sunt specific spaniole. Dupa primele vizite, m-au cucerit. Nu aveam ce face, colegii mei se duceau, m-am dus si eu, si am tot revenit. La fiecare vizita in Spania ne gasesti la Montaditos. In Madrid, numai in centrul orasului sunt vre-o 2-3 unul langa altul, mereu pline.

Bineinteles un montaditos merge cu cerveza sau tinto de verano.

Noi va recomandam sa incercati macar o data.

6 ) Patatas asadas, patatas bravas sau tortilla de patatas

Da, spanioli sunt destul de pasionati de cartofi daca stai sa vezi cate mancaruri traditionale ii contin. Pentru masa de pranz puteti oricand incerca un patata asada, este un cartof gigantic, copt la cuptor, umplut apoi cu multe multe ingrediente, ca o shaorma, ce vrei, aia pui. Noi am incercat si in Cordoba si in Malaga. Cel din Cordoba a fost gigantic si a costat doar 3,5 euro, efectiv noi doi nu i-am facut fata.

Patatas brava sunt bucati de cartofi prajiti traiat intr-o forma iregulara insotiti de un sos de rosii specific.

Omleta specifica spaniola, pe care au pregatit-o si colegele mele din Spania la cina internationala, consta in omleta cu cartofi. Este o combinatie perfecta, pe care am incercat sa o refac si la noi acasa, iata ce a iesit.

Deci, pentru o masa de pranz sau un mic dejun, nu ratati una dintre cele de mai sus.

7 ) Bottelon

Ce este un Bottelon? Si eu m-am intrebat la fel intr-o noapte cand ne plimbam cu grupul spre cazarea noastra si am vazut un grup mare de oameni intr-o curte. M-am gandit ca este vreun concert sau vreun eveniment. Ca sa aflu de la colegii spanioli ca nu este nici una, nici alta.

Bottelon este efectiv o adunare de oameni, care au efectiv scopul de a bea si a socializa. Dar nu este o simpla petrecere acasa la cineva, nu, este o adunare imensa de oameni necunoscuti fara nici un alt eveniment care sa-i aduca acolo impreuna. Fascinant. Este ceva specific spaniol. Practic inseamna – sticla cea mare. Dar de ce au aparut astfel de adunari? Pai in primul rand ca raspuns la preturile din ce in ce mai mari ale alcoolului in localurile de noapte. Este exact ca atunci cand te vezi cu prietenii inainte sa beti ceva si apoi mergeti intr-un local ( cel putin asa am auzit ca se face, eu nu prea sunt fana). Doar ca aici se face la o scala foarte mare. Incepe in jur de ora 23:00 si se termina pe la ora 03:00. Practic astfel de adunari pot fi trecute si in sfera celor ilegale avand in vedere ca in multe regiuni autonome din Spania consumul de alcool pe strada este ilegal, poate duce la un nivel crescut de zgomot sau chiar vandalism, practic o petrecere imensa. Dar totusi o sa le vedeti in plimbarile voastre in Spania, si mai ales in Andalucia unde vremea este destul de buna pe parcursul intregului an.

V-am povestit despre Bottelon pentru ca este o activitate inceputa in anii ’80 in Andalucia si care persista pana astazi, implementandu-se incet ca o activitate tipic spaniola, asa ca sa nu va mirati cand o sa vedeti astfel de adunari, si cine stie poate chiar va intereseaza sa participati.

Si daca tot am vorbit de bottelon, sa vedem si ce bem.

8 ) Tinto de verano ( “vinul rosu de vara”) si Sangria

Pe langa berea pe care o avem si noi acasa , care este iubita in toate colturile lumii si pe care aici o gasiti in Spania sub numele de “cerveza” si sub diferite marci, mai exista o bautura care pe mine m-a fascinat – “ tinto de verano”. Si nu e o bautura pentru femei, desi toate colegele mele au adorat-o, in final si baietii ajunsesera sa bea asta mai mult decat beau bere chiar.

Din cauza caldurii mari, intr-o seara am fost la Montaditos in Sevilla cu Traian. Am zis ca ne e sete rau si sa ne luam fiecare cate un tinto de verano, desi in general beam unul impreuna, de 500 ml. Efectiv, ne-am intors pe 3 carari amandoi pana acasa, dar a fost o noapte de neuitat.

Cat am fost in Spania habar nu am avut din ce e facut tinto de verno, in afara ca suspicionam ca are la baza vin rosu. Se spune ca e similar cu Sangria dar eu nu gasesc asemanarea, decat ca amandoua au vin rosu in componenta. Bautura este simpla defapt, este facut dintr-o parte vin rosu si o parte bautura carbogazoasa ( “gaseosa”), in general Sprite, 7-up sau apa tonica cu lamaie. Da, nu suna tocmai foarte tentant. Dar vreau sa va zic ca eu nu beau nimic in general carbogazos, dar efectiv bautura asta e geniala. Cand mi-au zis din ce e facuta am zis ca fac misto de mine, sigur trebuie sa fie un alt secret ceva. Dar nu, asta e tinto de verano si e delicios.

Sangria este bautura turistica, cea pe care o stiu toti strainii cand se gandesc la Spania. Vin cu fructe. Obiceiul spaniolilor pe care eu ii cunosc, este sa foloseasca vin de cea mai proasta calitate, in general vin la cutie (nici nu stiam ca exista asa ceva) pe care il amesteca cu diverse fructe. Poti aduga apoi si o alta tarie precum lichiorul de fructe sau romul si multa gheata. Nu e bautura mea preferata, dar tinto de verano este.

Va recomand sa le incercati pe amandoua in calatoria voastra in Andalucia.

9) Paella

Vreau sa va spun  de la inceput ca desi o sa gasiti Paella la foarte multe restaurante din Andalucia si din Spania in general, ca origine aceasta vine din zona Valenciei. De ce o aduc in discutie atunci? Pentru ca este una dintre cele mai faimoase feluri de mancare spaniole din intreaga lume.

Exista atat de multe tipuri de paella precum bucatari in lume, iar fiecare o sa zica ca a lui este cea mai gustoasa.

Orasul de baza al paellei este indiscutabil Valencia datorita faptului ca este si a fost unul dintre cele mai mari porturi naturale ale Marii Mediterane si pe langa asta, este principala zona cultivatoare de orez din Spania inca de acum 1200 de ani de cand a fost adus de catre Mauri. Cuvantul spaniol pentru orez, “arroz” vine chiar din limba araba.

Initial, paella era mancarea taranilor care lucrau in agricultura. Era gatita de acestia intr-un ceau pe foc la locul de munca, adaugand inauntru pe langa orez, orice aveau la indemana, rosii, ceapa, boabe de fasole si chiar melci. Cu timpul devenind din ce in ce mai faimoasa, reteta a suferit variate modificari si nu e de mirare ca una dintre cele mai cunoscute este cu fructe de mare, avand in vedere asezarea orasului Valencia.

Eu nu am apucat sa mananc paella niciodata la restaurant, dar am mancat ceva mai bun, ceva perfect. O tava imensa de paella, gatita in cadrul unui proiect la care am participat dupa terminarea stagiului de medicina. Traditional paella este gatit in vase mari, aratandu-i astfel valoarea sociala pe care o are dintotdeauna. Fiecare vine si se serveste din platou, familia si prietenii impart acest produs culinar traditional.

10 ) Siesta

Desi este mai degraba o non-activitate, este atat de specific spaniola incat nu pot sa nu o mentionez. Siesta dupa cum cred ca stiti, este un pui de somn, servit dupa-amiaza dupa masa de pranz in general. Siesta este specifica in special tarilor in care clima este foarte calduroasa si o sa intelegeti de ce asa cum am inteles si eu pe pielea mea.

Planul meu in Sevilla era sa merg la spital in timpul diminetii pentru ca apoi incepand cu ora 14:00 cand eram libera sa ma duc sa vizitez orasul. Ceea ce nu mi-am dat eu seama este ca Sevilla la ora 14:00 inseamna aprox. 42 de grade zilnic. Era atat de cald incat nu eram in stare decat sa cobor din autobuz, sa merg 5 minute prin soare si apoi sa intru in incredibila mea cazare si sa ma culc. Zic incredibila mea cazare pentru ca era o casa tipic sevilliana, cu pereti de piatra din centrul vechi, in care in momentul in care intrai aveai impresia ca esti intr-o pivnita, adica era foarte racoroasa, perfecta. Asa ca atunci am inteles exact ca in Andalucia nu ai ce face in perioada pranzului pentru ca este efectiv prea cald, nici magazinele nu au program, poate doar cele ale imigrantilor chinezi.

Am trait la fel ca ei, o siesta zilnica. Si cred ca daca veti ajunge vara in Andalucia e posibil si voi sa faceti la fel.

Sper ca v-am convins de minunatele activitati pe care puteti sa le faceti in Andalucia, alaturi de frumoasele orase pe care puteti vizita, pare intr-adevar un loc perfect de vacanta! Continuam articolele despre Andalucia asa ca ramaneti alaturi de noi!

Spor la calatorit!

Alte articole foarte dragute

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.