Medicinistii calatori

Provence. Muzeul lavandei, satul Gordes si Abatia de la Senanque. Cu autostopul

Sa vezi lavanda in Provence este dezideratul oricarui calator care ajunge in sudul Frantei. Sunt oameni care vin tocmai din America in Franta si isi doresc sa vada lavanda. Tot anul isi planifica excursia in Europa care trebuie sa fie neaparat undeva in lunile iunie-iulie pentru a prinde lavanda la apogeu inainte de a fi recoltata. Cam asa am facut si noi tot anul, asteptam sa vina vara pentru a ne duce in Sud sa vedem si noi odata minunea mov.

Cum vizitam Lavanda

Am tot analizat cum si in ce fel sa vedem lavanda. Ne gandeam sa ne luam bicicletele, sa ne dam jos in anumite gari si apoi sa cutreieram tinuturile in cautarea celor mai frumoase campuri de lavanda. Deja aveam experienta biciclitului din ultimele expeditii ciclioturistice, ture care au iesit relativ bine. Dar cand a fost vorba sa ne hotaram daca ne luam iar bicicletele cu noi si ne chinuim cu bagajele si legatul lor de biciclete, am zis ca nu, ne descurcam si altfel, chiar daca bicicleta este ceva minunat si iti permite o libertate de miscare de invidiat. Nu mai pun la socoteala ca ai si ocazia sa respiri aerul acela curat in timp ce pedalezi.

Deci, bicicleta a cazut! Ce facem? Pai mergem cu trenul Ouigo la Marsilia, mai stam cu Dragos Paul, prietenul nostru medicinist si fotograf, vizitam Parcul National Calanques, Chateau d’If si ne mai invartim prin orasul vechi din Marsilia si apoi plecam acasa, la intoarcere trecand pe la lavanda utilizand autobuzele locale despre care auzisem ca exista.

Dar ca sa fim mai exacti, uitati care era traseul. Urma sa coboram in Cavaillon, sa luam un autobuz catre Gordes, un sat superb din stanca cocotat pe un platou, iar de acolo sa ajungem la Abatia de la Senanque, unde se afla un superb camp de lavanda intretinut de calugarii ramasi acolo. Din Cavaillon spre Gordes ar fi fost autobuz si la dus si la intors, iar din Gordes spre Abatia era cam 1 ora de mers pe jos pe un traseu de drumetie.

Dar sa stiti ca lavanda este cam peste tot in Provence, dar noi voiam sa vedem Gordes si Abatia de la Senanque in acest context “lavandique” si cel mai important, erau aproape de mijloacele de transport in comun, fara a mai fi nevoie de bicicleta.

Pentru cei care vin direct din Romania si zboara direct la Nisa, sa ajunga in zona dintre Marsilia si Avignon ( caci aici se afla Gordes si Senanque ) va fi cam dificil fara un mijloc de transport personal. Probabil vor gasi suficient de multe campuri de lavanda in acea zona, dar vor avea nevoie de masina inchiriata pentru a razbi in acele locuri. Oricum ar fi, Franta rurala este deosebita, dar cam ai nevoie de masina pentru ea.

Un articol francez despre lavanda din Provence si cateva itinerarii

Povestea noastra

Pentru cei ce nu au citit cum am plecat dimineata din Marsilia si am facut o oprire neprevazuta in Salon de Provence, cititi acum. Am avut ocazia sa vedem un oras dragut si sa vizitam casa lui Nostradamus. Toate in 2 ore, pana a venit urmatorul tren.

Salon de Provence

Continuam povestea unde am ramas in Salon de Provence si ajungem cu trenul pana la urma in Cavaillon. Aici, ce sa vezi, nici un autobuz nu pleca la ora gasita pe internet. Cred ca asta a fost singurul esec al impresionantului sistem de transport public francez, care in general este destul de exact si ordonat. Ori incepuse vacanta, ori nu stiu. Cert este ca localnici ne-au spus ca azi nu o sa fie autobuze. Si nici vreo sarbatoare publica nu era.

In acest moment, eu mi-am dat seama ca singura noastra sansa era autostopul, dar dupa ultimele experiente mai mult mixte decat pozitive, Andreea nu mai voia sa faca autostopul in Franta prea curand. Chiar si asa, eram in situatia de a pleca acasa daca nu luam o decizie rapida. Dar cum Andreea este o luptatoare si o calatoare, nu a renuntat la a vedea si aceasta parte a Frantei, asa ca ne-am dus spre iesirea din Cavaillon spre Gordes, nu departe de gara.

Dupa 2 minute de asteptat, opreste prima masina, iar un tanar ne duce pana la satul unde este Muzeul Lavandei. Ca si cum am fi luat un taxi. “Vrem si noi pana la Muzeul Lavandei!” Nu stiam despre el, dar aici este o fabrica de sapun si parfum si tot ce vrei, si lavanda in care poti sa faci poze. Deja ziua se ameliorase complet.

Muzeul Lavandei

 

Stam vreo 30 minute aici sa ne linistim un pic, sa bem apa si sa ne facem curaj spre urmatoarea sesiune de autostop. Asteptam vreo 20 minute pentru a fi luati de cineva, avand noroc cu un muncitor care lucreaza in zona. Sa va spun ca pe aici erau multe masini cu turisti, atat masini straine, cat si din alte departamente franceze. Ei nu vor opri niciodata sa va ia la ocazie. In schimb, cei care isi fac treaba pe acolo vor opri. Asa ca daca nu aveti masini si trebuie sa faceti autostopul, mergeti in timpul saptamanii. In weekend veti suferi.

Gordes

 

Domnul muncitor ne lasa chiar in locul unde se fac cele mai frumoase poze cu Gordes. Ajungem chiar in acelasi timp cu un autocar plin de chinezi si ne inghesuim sa facem cateva poze. Ne lasam pagubasi dupa cateva poze reusite si o luam incet-incet spre Gordes, sa vizitam si centrul, desi peisajul de la punctul de belvedere era cel fabulos. Mergand spre Gordes pret de 20 minute, trecand pe langa un grup de constructii despre care mai tarziu am aflat ca sunt numite Village des Bories, un grup de 20 si ceva de casute construite doar din piatra. Erau folosite in trecut de ciobani si sunt specifice modului de viata provensal. Noi nu am apucat sa le vizitam, dar voi puteti face asta. Site-ul oficial.

Gordes este o asezare cu o istorie lunga si destul de tumultuoasa, iesind in evidenta prin nesupunere. Dupa alipirea Provence la Regatul Francez in 1481, baronii locali nu au fost prea multumiti si au fost unii dintre cei mai guralivi la adresa noii ocarmuiri. Ii ajuta castelul, cel mai puternic din regiune, dar si pozitia lor, cocotati la inaltime. In 1944, Rezistenta franceza din Gordes a provocat ceva daune germanilor, orasului fiindu-i acordata Crucea de Razboi, un fel de oras martir.

Astfel se face ca desi suntem intr-un oras cu 2000 de locuitori oficial, aici se intampla destule festivaluri, iar locul este destul de tranzitat, turismul prosperand . Daca nu ati mancat pana acum la un restaurant cu stele Michelin, puteti incerca in Gordes. Desi daca faceti autostopul sa ajungeti aici, putin probabil.

Din Gordes am facut o drumetie pe o carare aproape parasita si stancoasa timp de aproape 45 de minute, pana cand am inceput sa zarim undeva in vale, Abatia de la Senanque si campurile de lavanda care o inconjoara. Daca in alte parti ale Frantei ai impresia ca esti in Romania, dealuri verzi, asezari de colo colo, ceva munti mai mari, aici in Provence, soarele mediteranean si vantul puternic care bate aici,” Mistralul “, schimba mult aspectul regiunii si o fac sa fie cu adevarat speciala. Nu lavanda face ca totul sa fie special, ci si altceva. Da, m-a impresionat aceasta regiune, parte din Parcul National Vaucluse in Provence. Pare sa fie taramul perfect al haiducilor francezi, regiunea aceea greu de controlat. A ramas la fel si astazi, dar nu cu francezi.

Abatia Cisterciana de la Senanque

 

Am reusit sa ajungem si aici, in locul care parea inaccesibi, fara bicicleta si fara masina si am prins si lavanda in toata splendoarea ei.

Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, nu am ramas aici mult timp pentru a medita si a admira campul de lavanda. Se intampla ca vad un tip cu un tricou romanesc, ceva cu tricolor parca. Ma duc sa il salut pentru ca asa mi se pare frumos, nu sa ignor compatriotii. Am avut multe experiente frumoase salutand romanii peste hotare si au iesit lucruri frumoase asa, dar am intalnit si romanii care s-au uitat urat cand i-am salutat.

Il salut pe domnul imbracat in galbenul nationalei de fotbal si dupa ce vorbim un pic, aflu ca ei pleaca in 10 minute, se grabesc spre Avignon. Se ofera sa ne duca si pe noi spre civilizatie, caci nu v-am spus pana acum, dar si noi aveam un tren de prins din Gara Avignon catre Gara Avignon TGV, iar apoi spre Lyon Part Dieu.

Fac repede cu Andreea poze de pus pe Facebook si de avut amintire, ne invartim repede prin Abatie si plecam cu romanii nostrii, nu inainte de a culege niste lavanda de pe unul din campurile din apropiere. Nu dati cu piatra!!! Am luat si noi 2-3 ramurici, nu am facut paguba.

Ei erau impreuna cu fiul lor la un turneu challenger de tennis, baiatul avand 17 ani si jucand in aceea saptamana la Avignon. Povesteau ca s-a antrenat si la Monte Carlo cand au venit dinspre Romania. Frumos acest sacrificiu al parintilor pentru copiii lor, sa strabati Europa pentru a ii da o sansa in plus. II urez tot succesul din lume, si ma gandesc ca au trecut 3 ani de atunci si eu din pacate nu ii mai tin minte numele pentru a afla ce a mai facut.

Ne-au lasat la o intersectie de drum, ei urmand sa mearga la Muzeul Lavandei, iar noi pe cel mai rapid drum spre Avignon, dar nu insa fara a vizita inca un orasel care ne facea cu ochiul.

Autostopul nostru a continuat impreuna cu un curier si a sa duba spre o alta localitate frumoasa din regiune, L’Isle-sur-la-Sorgue, un oras recunoscut pentru podețele care traverseaza numeroasele canale din centrul istoric. 45 de minute, o hidratare rapida si dusi am fost spre autobuzul care ne-a lasat in Avignon.

Sansa a facut sa reusim sa prindem trenul de Lyon, dupa ce am mai si luat un tren care face transferul intre Gara Avignon si Gara Avignon TGV. Pe la 9 seara eram in Lyon Part Dieu si ne intorceam linistit spre casa cu Velo’V, dragutele biciclete rosii ubicuitare in metropola Grand Lyon.

Cam despre asta a fost plimbarea prin Provence-ul lavandei pentru noi. Un fel de bucket-list, sa vezi lavanda in iunie in Provence. Am facut-o si pe asta, a fost frumos, trecem mai departe. Data viitoare o sa stam la Abatia Senanque si vom bea un vin in timp ce admiram lavanda.

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.