Medicinistii calatori

Primele zile in Lyon

Ma gandesc de ceva vreme sa scriu despre trairile noastre din Franta.  Am calatorit, am facut, am dres, dar sa povestesc despre cum a fost cu adevarat sa ajungem cu bagajele in curtea caminului Jean Mermoz cu jumatate de ora inainte de inchidere, nu prea am facut. Sau despre cum stateam in Paris CDG asteptand sa plecam spre Bucuresti si nu stiam ce lucruri din bagaj sa aruncam pentru ca depaseam numarul de kilograme. Si ce vreau eu defapt sa povestesc acum este cum a fost. Emotiile. De la inceput si de la sfarsit. De altfel, nu stiu ce a fost mai haotic. Inceputul sau sfarsitul ?

 

Sa incepem cu plecatul din Bucuresti…

9 Septembrie. Dis de dimineata luam avionul spre Paris. AirFrance. Elegant. Bilete fusesera cumparate de UMF din fondurile Erasmus. Aici putem spune ca am fost avantajati. Alti studenti din Romania nu au asigurate biletele si pleaca cu Atlassib, Eurolines ca sa isi care suficiente bagaje. Lasand asta la o parte, trebuie sa va imaginati ca aveam multe bagaje la noi. Eu aveam un troller de 24kg ( 23-limita + 1kg ), un ghiozdan de spate destul de mare si ghiozdanul de laptop. Mergeam la risc. Puteau sa nu ma lase, dar merita sa incerc, doar plecam in Franta. Aveam si gel de dus la mine, mama insistase sa mi-l iau, nu aveam de unde sa stiu cat va costa acolo. Aveam de fapt tot felul de lucruri, mai mult sau mai putin utile. La Check-In, aflam ca avionul este foarte aglomerat si trebuie sa lasam si o parte din bagajele de mana. Astfel imi las si ghiozdanul de spate in cala avionului. Aici am fost foarte norocos, pentru ca altfel depaseam cele 10kg admise la bagajul de mana si as fi avut probleme la un control mai riguros. 

In Otopeni

In Otopeni

In timpul zborului, mi-am dorit sa beau un vin. Sa celebrez momentul. Zburam la Paris. Dar nu se putea, caci era dimineata. Iar dimineata nu se servesc bauturi alcoolice. Tin minte ca am vrut sa vorbesc in franceza cu domnisoara stewardesa, dar nu prea am putut. Nu cred ca neaparat de emotie in fata unei asemenea frumuseti, ci pentru ca eram bâta la franceza. Daca va intrebati de ce am ales Lyon, Franta cand eu nu prea stiam limba, cititi Erasmus In Lyon. 

Primul contact cu Franta

Am ajuns si in Paris. Ne-au venit bagajele si am purces spre Gara TGV din cadrul Aeroportului Charles de Gaulle. Fetele care fusesera in Erasmus in urma cu un an ne-au recomandat sa luam avionul pana la Paris si apoi TGV pana la Lyon. In felul asta, evitam plata RhoneExpres ( Naveta de la Aeroport – Lyon. 14 Euro. Absurd de scump chiar si pentru francezii de rand ). Am asteptat aproape 2 ore in Gara. Ne-am mancat sandwishurile de acasa si am contemplat. Ce anume, nu stiu ce pot spune. Dar era destul de nou totul. Era Franta si eram un pic timizi. Aveau biciclete pe care te urcai, dadeai la pedale si ti se incarca telefonul. Ce sa mai. Startrek. Lux !20140909_104700 20140909_105302 20140909_114208

Ne imbarcam in tren cu toate bagajele si avem loc chiar langa o romanca care era studenta la INSA in Lyon. INSA e un fel de Politehnica. Cam aceiasi oameni ca la Poli. Asadar, aceasta romanca, facea de 3 ani in Lyon facultatea si ne-a cam speriat un pic asa. Ne-a spus ca francezii sunt rasisti si tot felul de povestiri. Ne-a spus ca e bine sa nu vorbesti in romana pe langa campusul INSA pentru ca tiganii au corturile prin apropiere si nu e bine sa te auda, caci te urmaresc. In fine, ati inteles ideea. Daca voi veti studia prin strainatate, tineti minte sa fiti mai deschisi. In 3 ani, colega de la INSA nu vizitase Parisul inca, desi il tranzita de fiecare data, nu vizitase aproape nimic in jurul Lyonului, daramite in Franta si singura ruta pe care mergea acasa era Lyon-Paris-Bucuresti. Corect, e cea mai rapida, dar si cea mai scumpa. Un tren Lyon-Geneva si apoi un low-cost de la Wizz spre Bucuresti sau Cluj costa si de 2 ori mai putin.  Chiar ea ne-a spus “de ce sa fac alt traseu daca pe asta il stiu si e foarte bine asa ?‘’. Si ea are dreptate si cine suntem noi sa o judecam. Parca noi suntem mai buni? Nu, nu suntem, dar mi se pare imperios necesar sa iesi din zona de comfort. In orice domeniu. Chiar daca nu iti place… . Ok, ea avea si o scuza. Ea facea facultatea in Franta. Trebuia sa invete foarte mult pentru examene. Noi o vom fi lalait tot anul prin calatorii si descoperit Europa.

De ce am vorbit atat de mult de colega din tren ? Pentru ca a fost primul nostru contact cu Franta. Ne mai povestisera colegele de anul trecut, dar acum eram acolo. Pe tărâm străin.

In final, trenul a ajuns la Lyon. Calatoria a durat doar 2 ore. Chiar inainte de coborare, cand stateam cu bagajele pe scari asteptand statia, am conversat cu o domnisoara de culoare ( imbracata complet in alb ) care luase trenul gresit ieri din Paris. Luase trenul de Bruxelles in loc de cel de Lyon. De abia azi ajungea in Lyon. Ah, era sa uit. Un student francez m-a ajutat cu unul din bagaje si am mai conversat un pic cu el. Era foarte incantat cand a auzit ca vin din Romania si urmeaza sa fac Medicina in Lyon. In general, vom intalni 2 tipuri de francezi. Cei care spun, ahh Roumanie, cool si cei care spun, ahh, Roumanie, d’accord.

Dupa o calatorie cu metroul in care am schimbat o magistrala, am ajuns si la statia noastra de metrou. Mermoz-Pinel. Aici urma sa stam. La Residence Universitaire Jean Mermoz. Mermoz a fost un aviator celebru in Franta. Dar va spun sigur ca nici unul din cei 80% locuitori maghrebieni ai cartierului nu stie asta. Nu pot sa bag mana in foc nici pentru Francois si Pierre…

Vederea din Camin

Vederea din Camin

Buba e ca noi am luat-o in directia gresita cand am iesit de la metrou. Am mers cam 10 minute aiurea, pana ne-am prins ca nu e bine. Am intrebat pe cineva, nici el nu a stiut prea bine. Eram putin deznajduiti de bagajele grele si ploaia care se prevestea, dar pana la urma am gasit caminul. Eram 15:30. La 16 se inchidea biroul de cazari. Doamna responsabila a fost foarte simpatica si m-a lasat sa ma cazez, desi nu aveam foaia cu acceptul la camin printata, pentru ca Marion (responsabila Erasmus din Lyon), fusese in concediu si uitase sa mi-o trimita. Asa ca mi-a trimis-o chiar in ultima zi. Dar o aveam pe telefon macar. Tot doamna de la camin m-a facut sa am prima impresie despre diplomatia frantuzeasca. Chiar m-a ajutat si la final am zambit. Nu mai vorbesc despre Bonjour-ul de rigoare spus cu gura pana la urechi. Ma bucuram mult si spuneam “uite ce oameni de treaba sunt francezi”. Pe parcurs mi-am dat seama ca toate aceste zambete nu mai fac nimic atunci cand chiar ai o problema, iar ei trebuie sa iasa din tiparul lor ca sa te ajute cumva. Atunci primesti un simplu Desolee

Uitasem sa povestesc momentul in care aceasta minunata doamna de la camin imi tot spunea ca ca manque, ca manque… .  Ce manca domnule? Ce monkey? Ce maimuta? Pe scari o intreb pe Andreea ce inseamna manque. Nici ea nu stia. Asta ca sa intelegeti cat de francofoni eram cand am ajuns acolo.

Cate ceva despre Camin

Aici merita sa spun cateva lucruri legate de camin. Francezii astia se ocupa bine de studentii Erasmus. Le intermediaza cazarea la camin, ne ofera tot felul de programe de integrare la inceput de an, cursuri de limba, petreceri, un mic dejun cu profii din Facultate si dna Decan. Ne enerveaza poate francezii, dar stiu sa faca lucrurile cum trebuie. Asadar, noi am primit camera la Caminul Jean Mermoz. Din 5 studenti de la UMF Bucuresti, 4 am primit la Jean Mermoz. In alti ani, ei au primit locuri si in Caminul Andre Allix, locul cu cea mai mare densitate de erasmusi si studenti straini din Lyon. Jean Mermoz nu prea avea aceste lucruri, sau poate ca nu le-am descoperit noi. Si eram si singurii romani din peisaj, in timp ce la Andre Allix gasca era considerabila. Cantitativ si calitativ. 

Camera din Mermoz in prima zi

Am primit si cheile. Pavilionul A camera 609 si 611. Eu aveam 611, Andreea 609. Era o camera straina intre camerele noastre. Stateam la etajul 4. Nu intrebati de ce camera era cu 600 in loc sa fie cu 400, ca nu ne am prins nici noi. Cam asa am stat tot anul. Intram dintr-o camera in alta cand aveam chef, ceea ce era bine. Gateam impreuna si faceam si alte lucruri impreuna. A fost foarte bine. Am primit musafiri si am facut si Couchsurfing in micutele noastre camere.

Camera Andreei

Camera Andreei

Camerele sunt cum sunt. Ai chiuveta in camera, un birou, un pat, un dulap si asta a fost. Destul de bune pana la urma. Mobila veche, comunista, mirosind a antique. Curat in schimb, ceea ce era bine. Baile erau decente, bucataria la fel. Dar desigur, in timpul anului, unii mai fac excese. Sa gasesti mizerie la bucatarie era o regula. Dusurile erau curate, iar toaletele erau ca niste toalete. Curate dimineata, murdare seara, imputite duminica seara.

Neavand frigider, era de datoria fiecarui student sa isi cumpere. Cumva, am reusit sa gasim un frigider pe un site de anunturi. Costa doar 20 euro si trebuia sa venim sa il luam de pe langa Gara Perrache, de la un hotel care trebuia sa scape de ele. Era combinatia angajatilor. De aceea am platit atat de putin. Cum sa il caram? Reusim sa ii convingem pe cei de la camin sa ne dea un carucior. Plecam cu caruciorul sa luam frigiderul. Deja fusesem sa il vedem cu 2 zile inainte, si atunci ne-am dat seama ca nu putem sa il caram cu trollerul. Nu stiu ce fusese in capul nostru. Cum adica sa cari un frigider cu trollerul. Chiar daca e mic? Cum?

Frigiderul Minune

Frigiderul Minune

Punem frigiderul pe carucior, reusim cumva sa il bagam in tramvai, nu ne-a spus nimeni nimic. De la ultima statie de tramvai pana la camin, am mai mers cam 15 minute. Incepuse si sa ploua, dar am ajuns. Norocul nostru a fost ca frigiderul a incaput si in mini-liftul din camin si nu l-am mai carat 4 etaje. Asa am facut noi rost de un frigider cu 20 Euro.20140923_142419

In anul care a urmat, bucataria si locul de mancat a fost in camera mea. Aici se gatea si aici se manca. Camera Andreei era mai cozy, mai pufoasa. La mine era mai industrial. Camera de baieti, de musafiri, de Couchsurfing.

Depozitele de mancare

Depozitele de mancare

 

Primii pasi

In prima zi la Lyon nu am facut nimic. Ne-am dus la Casino, un fel de Mega Image frantuzesc, ne-am cumparat de mancat ceva si ne-am culcat. Da, ne-am culcat pe la 8. Eram foarte obositi si nu aveam oricum abonament de transport in comun. Ar fi trebuit sa mergem pe jos. Residence Mermoz era departe de centrul orasului. Cam 45 minute de mers pe jos in ritm alert. O ora pentru oameni normali. Cu bicicleta faceai 20 minute maxim. Pe scurt, era cel mai nasol camin din punct de vedere al localizarii. Ba poate ca mint, pentru ca faceai putin pana in Centru cu metroul. 20 minute din casa pana in Bellecour, centrul centrului. Dar, momentul in care ieseai de la metrou si vedeai autostrada de Grenoble, iti taia cheful de Franta. Mie cel putin mi-l taia. In rest, erau si parti bune. Aveam un mega parc langa noi, aveam si 2 spitale mai aproape de casa. Dar poate povestim cu alta ocazie despre viata de zi cu zi in Lyon.

Lavanda in prima zi la Lyon. Prima data cand vedeam lavanda.

Lavanda in prima zi la Lyon. Prima data cand vedeam lavanda.

Primul Selfie in Lyon

Primul Selfie in Lyon

20140930_195025

Pe malul Saonului. Aici se sta la Vin si bere impreuna cu amicii…

20140913_125838 20141017_210818

Am dormit si prima noapte in Lyon. De acum eram lyonezi. Des Lyonnais.  A2a zi, dis de dimineata, plecam spre Centru. Pe jos. Stiam ca in centru este un birou unde urma sa ne facem asigurari si alte cele, birocratie la patrat. Iar apoi intentionam sa mergem la Facultate. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.  Pe scurt, ca sa nu o lungim. Noi voiam sa terminam toate hartiile din prima zi, ca apoi sa ne facem abonament de telefon, de transport in comun, de bicicleta etc etc. Nu prea a iesit treaba. Nici noi nu ne am dat seama ca puteam sa ne facem abonament de transport in comun cu legitimatia de student din Romania. Noi o tot asteptam pe cea frantuzeasca. Bine ca ne-a spus Daria, colega noastra Erasmus despre schema asta si ne-am facut si noi abonament. Era destul de scump 1,80 Euro biletul ( 60 minute de transfer in retea ). Ehh, toata treaba asta cu bilete scumpe ne-a cam stricat bucuria din primele zile. E ca si cum te ai muta la Bucuresti si stai tot timpul in Militari la Preciziei. E dragut, lume noua, dar totusi, vrei si tu sa ajungi in Centrul Vechi fara sa faci 1ora pe jos sau sa dai 4 Euro dus-intors.

Hotel de Ville - Lyon

Hotel de Ville – Lyon

Croix Rousse Lyon

Croix Rousse Lyon

20140910_094947

Pe malul Rhonului

Chiar in ziua in care descopeream orasul si ne minunam de Piata Bellecour si Catedrala Fourviere, am avut si o intamplare mai neplacuta. Coboram jos la metrou sa cumparam bilete. In timp ce ne chinuiam pe la automatul de bilete, vine un tip la noi, tigan, si incearca sa ne vanda bilete mai ieftine. Problema a fost ca eu m-am gandit sa il intreb de unde le are. In romana. Mi-a spus ca le fura de la batrani. Nu l-am crezut si nici n-am cumparat de la el. Moment in care s-a suparat, iar dupa ce am trecut de bariere a inceput sa ne zica ”ca ce ma, va e frica ca va fur? daca vreau sa va fur, va fur oricum”. Bun venit in Franta, locul in care aceste persoane cu buletin de Romania isi gasesc suficienti prosti incat sa traiasca bine. In Paris, am vazut cum un domn imbracat la 4 ace scoate din portofel 5 euro si ii da fara nici un regret… . Rezultatul intalnirii a fost ca ne-a bagat o stare destul de aiurea, de nesiguranta. Dar de a lungul anului, ne-am obisnuit cu ei. O data chiar am vorbit cu un tigan care m-a vazut ca citeam pe Kindle in limba romana. Si tare s-a bucurat sa vorbeasca in romana. Mi-a spus cat de greu este pentru ei sa isi gaseasca ceva de lucru. Dar macar copiii lor se duc la scoala si invata limba.

20140925_172656

Amfiteatrul Roman din Lyon

20141206_162914

Ceva specific Lyonez. Foarte multe curti interioare in case renascentiste.

20140921_174636

Puţin despre facultate si birocratie

Cel mai tare este ca Facultatea noastra, Lyon Sud ( caci sunt doua. Lyon Sud si Lyon Est), era nu departe. Foarte departe. Faceam minim 45 minute, maxim 60 minute. Peisajul era idilic, dealuri verzi, vacute. Inainte fusese sanatoriu TBC. Acum acolo era un centru mare spitalicesc si o Facultate. Practic, nu era in Lyon, ci in Oullins. Dar toate faceau parte din Grand Lyon, zona metropolitana a Lyonului. Pana acolo, trebuia sa luam 2 metrouri si un autobuz care venea din 15 in 15 minute. Nu vreau sa ma plang, doar spun ca aceste dute-vino-uri pana la Facultate in primele zile ne-au obosit si ne faceau sa pierdem cumva timpul. 

20140910_125910

Cum va spuneam, peisaje frumoase la Facultate

Cum va spuneam, peisaje frumoase la Facultate

Responsabila noastra in timpul sederii in Lyon a fost Marion. Ea nu era doctor sau asistent universitar. Ea era o simpla secretara a carei treaba era sa se ocupe doar de schimburi internationale. Astfel, munca ei era mai usoara si putea sa o faca mai bine. In Romania, nu este asa. Acelasi doctor care este asistent universitar face si treaba de ofiter de schimburi internationale. Normal ca este obosit si foarte aglomerat. Marion a fost super cu noi, mai ales in primele zile cand ne intelegeam prin semne.

Primele cursuri. Avec des filles francaises

Primele cursuri. Avec des filles francaises

Marele avantaj de la Lyon Sud in aceea perioada a fost cantina spitalului. SELF. 4 Euro pentru 9 Unitati. 3 unitati friptura, 2 garnitura, 2 branza, 2 desertul, 4 pizza. In fine, tot felul de combinatii puteai sa faci. Chiar daca luai doar friptura cu garnitura, tot 4 Euro plateai. Asa ca noi, les roumains, ne luam un meniu pentru 2 persoane. Luam mai multe garnituri, fara carne, sau ceva mancarica de legume si pizza. Astfel, mai salvam si noi un banut. Si ne saturam, nu faceam foamea.

Cantina de la Spital. SELF.

Cantina de la Spital. SELF.

Ne-am facut pana la urma si card bancar la LCL. Cea mai oribila banca frantuzeasca. Ei sunt cei care ne-au oferit cardul ISIC. Am pierdut multi bani cu ei, dar nu are rost sa mai povestesc. Nu mergeti la ei. Personalul era de toata jena. Banuiesc ca erau toti economisti. Habar nu aveau engleza. Ne-au incurcat dosarele, ne-au amanat cu cardul destul de mult timp. O harababura.

Cateva plimbari

Incet incet, am inceput sa ne asezam. Ne-am plimbat si prin oras si prin imprejurimi. Am inceput sa ii cunoastem si pe ceilalti Erasmusi si sa frecventam cursurile de la Facultate. Cursurile incepeau din septembrie, dar practica in spital incepea din Octombrie. Daca vreti sa cititi despre cum a fost in spital si la Facultate in Franta ca Erasmus. Asa ca pentru noi, luna septembrie a fost o luna de acomodare in care am si pierdut timpul fara sa facem ceva special, dar ne-am si obisnuit cu ce se intampla in jurul nostru.

Din fericire, au fost destule evenimente intre timp prin oras. Festivalul Dansului din Lyon, sau Biennale de la Danse cum ii spun ei. Care alegorice, confetti peste tot, flash-moburi si voie buna

20140914_152943 20140914_155707. Apoi, peste cateva zile a urmat Zilele Patrimoniului. 2 zile pe an in care cetatenii pot intra gratuit in institutii publice in mod normal inchise publicului. Anul acela, a picat fix pe 21-22 septembrie, adica de ziua mea. Va recomand si voua sa mergeti in Franta cam tot in perioada respectiva. Astfel, am aniversat 24 de ani intrand si pozandu-ma in Primaria din Lyon, Hotel de Ville adica. Asa spun francezii, Hotel de Ville inseamna Primarie. Ziua urmatoare am fost in niste satuce din nordul Lyonului, de a lungul raului Saone si am putut intra in tot felul de turnuri si mini-castele. Un peisaj destul de pitoresc in aceasta parte a metropolei, o zona deluroasa cu destul de multe castele si locuri frumoase. De-a lungul anului, m-am tot intors in aceasta zona cu bicicleta. Biserica Ortodoxa era tot in aceasta zona, asa ca imi era totul destul de familiar. Merita mentionate pentru viitori vizitatori Ile Barbe ( o abatie pe o insula in mijlocul Saonului), Muzeul de Masini de la Rochetailee sur Saone, Muzeul Terorii din St. Romain Mont d Or, iar dupa ce iesiti din Grand Lyon, mergeti si la Trevoux. Acolo era pe vremuri granita Regatului Francez. Da, chiar asa, Franta nu insemna nici Lyon, nici Marsilia pe vremuri. Aici se vorbea limba occitana. Ceva mult mai asemanator cu romana decat franceza de azi.20140921_153849 20140921_154734 20140921_154928

Selfie in Primarie

Selfie in Primarie

20140920_150114 20140920_150444 20140920_155032 20140920_154935 20140920_141829 20140920_135649 20140921_153429

Ile Barbe

Ile Barbe Si Andreea.

Surpriza facuta de ziua mea de catre Andreea si colegele mele din Erasmus, Irina si Ana. Un tort din Nutella. Va multumesc!

Surpriza facuta de ziua mea de catre Andreea si colegele mele din Erasmus, Irina si Ana. Un tort din Nutella. Va multumesc!

Ce am mai facut eu la Lyon… pai am alergat la Maratonul din Lyon. Nu la proba de 42km, nici la semi-maraton, dar am dus la bun final proba de 10km. Nu m-am pregatit deloc pentru alergare. Nu prea imi place sa alerg, dar ma plictiseam in acel weekend si m-am gandit ca “de ce nu”. Nu am platit taxa de participare pentru ca era destul de scumputa, dar oricum trebuia sa o platesc cu ceva timp inainte, asa ca m-am dus inainte. Fie ce o fi. Asadar, la ora 9, eram in apropiere de Piata Bellecour si asteptam sa inceapa cursa. Toti erau pregatiti, adidasi de alergare si tot ce trebuie. Antrenati, entuziasti. Eu eram singur singurel, avem ghiozdanul de laptop in spate in care urma sa imi pun bluza dupa ce transpiram si niste apa. Eram total nepregatit pentru ce va urma.

20141005_090834 20141005_090930

Am alergat cot la cot cu plutonul, cred ca am terminat cei 10 km cam in 55 minute. Ultimii 2 km a inceput sa ploua torential, dar nu mai conta, toti alergam si asteptam sa se termine. Eram ud tot, pantalonii, adidasii, tot. Am ajuns si in Piata Bellecour unde era linia de sosire. Mie nu mi-a dat nimeni medalie si diploma ca am terminat, acestea sunt doar pentru cei care au platit taxa de participare. Nu pot sa spun ca eram foarte obosit. Fusese greu, dar terminasem. In schimb, ceilalti se tot intindeau si faceau streching. Ma uitam la ei si ma gandeam ce au nebunii astia de se agita pe aici. Mi-am luat ghiozdanul si am plecat sa ma intalnesc cu Andreea, urma sa mergem la Biserica. Nu am mai mers pentru ca eram prea ud, asa ca am facut niste cumparaturi la piata de pe malul Saonului si am mers acasa. Pe la 6 dupa-amiaza, simteam cum ma doare tot corpul, iar in zilele urmatoare de abia puteam sa ma misc. Incepeam sa inteleg care e treaba cu strechingul inainte si dupa alergare. Zilele acelea am mancat vreo 2 borcane de dulceata de visine trimise de acasa prin Atlassib, fara glucoza de acolo nu stiu ce m-as fi facut. 

Ca tot vorbeam de Atlassib. A fost prietenul nostru. Multe pachete au venit din Romania cu sunca si branza de acasa si cu alte utile pentru traiul in Franta. 1 Euro/1kg. In poza de mai jos, vedeti cum veneau pachetele in Franta.20141010_161758

 

Am avut ocazia sa mergem la un meci de Rugby. Lou Lyon este echipa de Rugby din Lyon. Biletul a fost gratuit, am beneficiat de o promotie prin asociatia studentilor straini din Lyon. Primul meci de rugby pentru Andreea. A fost o atmosfera foarte frumoasa si am avut si vreo 4 jucatori romani pe teren.20140927_193501 20140927_200047 20140927_180150

Pe la jumatatea lui octombrie, ne-am cumparat si biciclete. Un atelier din Pierre Benite, pe langa Facultatea noastra, repara biciclete vechi, iar apoi le vinde. Dupa o vizionare, ne-am ales bicicletele, iar peste o saptamana am venit sa le ridicam. Andreea si-a luat o bicicleta de oras feminina cu 65 Euro, iar eu am dat pe o cursiera 45 Euro. A fost un succes, ne-am folosit foarte mult de ele in Lyon. Tot cam in aceiasi perioada mi-am facut si abonament la VeloV, sistemul de inchiriere al bicicletelor din Lyon, mai performant si mai eficient decat cel din Paris.

20141018_131310 20141018_182410 20141018_193102

Alte calatorii nu am facut pentru ca economiseam bani. Inca eram pe banii de acasa, prima runda de bani de la Erasmus ( 4 luni-2000 Euro ) urma sa ajunga la noi in Noiembrie. Noi am fost prima generatie care a beneficiat de marirea bursei Erasmus de la 300 la 500 Euro. De aceea ne-am si dus. Dar din pacate, tot anul a fost vorba despre o amanare constanta a primirii banilor de la UMF. Daca celelalte Universitati din Romania dau 80% din bani inainte de plecarea studentului in stagiu, UMF a dat 80% in Noiembrie, restul de 20% la final de Martie, iar suplimentarea pentru inca 3 luni din 5 cu care am prelungit stagiul ( au fost 2 stagii ca si cum 5 + 5 luni ) in Iunie. Ne-am intors si cu bani acasa in felul acesta caci deja invataseram sa fim economi si stiam sa gatim foarte bun si ieftin. Legat de gatit si economii si eficienta…mai jos aveti o poza cu compotul de pere facut de mine pe la inceputul anului in Lyon. Vanzatorii din piete dadeau o cutie de pere gratis pentru ca erau putin atinse si nu le mai vandusera. Erau bune in ziua cand le-am cumparat, dar a2a zi s-ar fi stricat. Asa ca eu le-am fiert si am facut compot.20141019_210844

Pana la urma, am inceput sa si calatorim. Am plecat la inceput de Noiembrie in sudul Frantei, iar apoi in Spania si Italia. Asa ne-am inceput si Eurotripurile si am inceput sa ne obisnuim cu viata de Erasmus in Lyon. Sincer vorbind, nu am rupt cluburile si barurile din Lyon, mai mult am calatorit. Cred ca a fost mai bine asa.

A fost un an bun. Una peste alta, a fost un an exceptional si care imi va ramane in memorie pentru totdeauna. Mi se intampla sa fiu acasa si sa imi amintesc momente din stagiul Erasmus la Lyon. Si momente bune dar si cele mai grele. Dar toate ma fac sa zambesc. Caci o singura data in viata poti sa fii Erasmus

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.