In Cernauti si Bucovina de Nord am fost acum aproape 3 ani, iar urmatoarele randuri au fost scrise la scurt timp dupa ce ne-am intors. Dar cumva nu am mai apucat sa postam aceste articole, asa ca ajunul Centenarului ne obliga la a ne mobiliza si a impartasi cu cei ce ne urmaresc trairile noastre din teritoriile romanesti din afara granitei. Considerati-o un fel Seria Centenar: Calatorie in Bucovina. Incepem cu oamenii.
Canta cucul bata-l vina, de rasuna-n Bucovina. Canta cucu intr-un bradut, de rasuna in Cernauti. Cam acesta este lait-motivul vizitei noastre in Cernauti si in Bucovina de Nord, acea parte a Romaniei Mari care acum nu mai face parte din tarisoara noastra. Daca la Chisinau reusisem sa ajung cu ceva timp in urma si am putut sa vad cum traiesc vorbitorii de limba romana cu alta cetatenie, ardeam de nerabdare sa cunosc si romanii din Ucraina, unde limba romana nu are statut de limba oficiala, iar scolile cu predare in limba materna se inchid intr-un ritm alert. Dar destul cu politica, suntem aici ca sa vizitam si “sa ne simtem bine”.
Cernauti. Români cu cetatenie ucraineana si ucrainieni cu cetatenie română.
Ne urcam in trenul Liov-Cernauti pe la 7 seara dupa ce vizitasem cu fervoare simpaticul oras galitian si promiteam ca ne vom intoarce cat de curand sa-l aprofundam cum trebuie. Trenul urma sa ajunga pe la 11 seara in Cernauti, iar gazdele noastre de pe Couchsurfing (romani din Bucovina) nu puteau sa ne ia de la gara pentru ca locuiau in alt sat din imprejurimi. Discutasem cu ei, adica cu Alivina si Dimitri, cu o seara inainte la telefon si conveniseram sa nu ne mai complicam si sa dormim o seara la hostel in oras, iar umatoarele seri sa mergem la ei acasa. In timpul discutiei, Alivina s-a scuzat ca nu vorbeste bine romaneste, dar cu toata sinceritate, vorbea romaneste cel putin la fel de bine precum vorbesc cei din Republica Moldova. As forta nota si s-ar supara oare prietenii din Chisinau daca as spune ca vorbesc poate mai bine limba romana, ei nefolosind rusisme alaturi de romana, asa cum se intampla peste Prut ?
Trenul era destul de plin, iar scaunele cam inguste. Locurile noastre nu aveau practic loc pentru picioare, erau puse in capatul vagonului, asa ca ne-am asezat in alta parte. Nimerim langa un tip tanar, maxim 30 de ani, care nu se poate abtine sa ne intrebe imediat dupa ce pleaca trenul “where are you from?”. Romania raspundem noi. Nici nu apucam bine sa terminam cuvantul ca el scoate pasaportul romanesc din buzunarul hainei si ni-l flutura mandru. La care eu intreb “pai vorbesti romaneste?”. “Nu prea”. Si apoi aflam ca el a luat cetatenia cu ceva timp in urma, cand se lua foarte usor, si ca el nu prea are habar de limba romana si nici nu prea are origini romanesti. Ar avea ceva de prin partea tatalui, dar nu prea am inteles, caci nici engleza nu vorbea prea bine. Aflam in schimb ca si iubita lui va veni in Romania in 3 saptamani sa dea examenul de limba si ca se chinuie si ea sa invete limba lui Eminescu suficient de bine incat sa nu fie picata la examen. Care este scopul acestor stradani? Sa plece in Anglia, sa faca bani, sa o duca mai bine. Cum spunea si BUG Mafia in vremurile bune ale anilor ’90, “sa faci bani sa traiesti sa fii un pic mai sus”. Momentan se ocupa cu adusul de piese pentru masini, are in vedere deschiderea unui fast food intr-un autobuz cu etaj englezesc, si ne-a aratat si o cabina telefonica britanica adusa chiar de el, care in acest moment este simbolul unui alt fast food al unui prieten.
Cum de ne-a aratat aceste lucruri? Pai la gara, s-a oferit sa ne duca cu masina pana in centru la hostel, iar peste juma de ora urma sa ne vedem sa bem un suc, o narghilea si sa mai stam de vorba. Noi am acceptat propunerea sa si uite ca pe la 11 jumatate noaptea ne plimbam cu un ucrainean cu cetatenie romana prin Cernauti cautand un fast food cu mancare buna ( caci renuntasem la ideea de narghilea ). Ne-a invartit prin tot orasul, iar la un moment dat ieseam din aria centrala si vedeam mai mult blocuri gri si periferie. Atunci anxietatea isi face locul un pic si Andreea intreaba daca mai e mult pana la restaurant. Chiar atunci ajungem la fast foodul cu cabina telefonica care din pacate era inchis.
Ne facem poza la cabina telefonica si plecam spre un alt loc din centru unde mancam ceva foarte bun si foarte ieftin. Acest foarte ieftin este interpretabil, dupa cum a spus si gazda noastra, e ieftin cand vii din UE, pentru cei de aici este crunt. Dar dupa cum va spune si Dimitri, romanul cu cetatenie ucraineana, in Ucraina trebuie sa fii “biznisman”. Altfel mori de foame. La fast foodul acesta din centru, foarte popular, la care am mancat erau si destul de multi oameni care vorbeau in romaneste, lucru care imi amplifica sentimentul placut al prezentei in una din regiunile istorice ale romanilor.
Cu “Andrei”-ii vom spune Andrei, m-am intalnit in Bucuresti peste 3 saptamani, cand a venit impreuna cu iubita lui sa dea examenul de limba romana la Ambasada si sa depuna juramantul ( nu stiu exact ordinea etapelor in procesul de dobandire a cetateniei ). I-am plimbat prin oras cat am putut de mult, dar ei erau obositi, asa ca m-am rezumat la a le povesti despre Casa Poporului, Ceausescu, Piata Unirii si Universitate. Mare mi-a fost surpriza cand la plecare, cand i-am dus inapoi la hotel, mi au dat cadou o sticla de whisky si o cutie de bomboane din Liov. Nu am facut nimic pentru asta, dar ei au considerat ca asa este frumos din partea lor. I-am mai contactat pe Whatsup, dar n-am mai primit raspuns, asa ca n-am mai tinut legatura, el ne avand facebook la acel moment. Asadar, “Andrei” este unul din acele personaje pe care le intalnim in calatorii, dar cu care nu mai tinem legatura. Nu ca nu vrem noi, doar ca asa este viata.
Sa povestim despre Daniel. Daniel a fost primul roman din Cernauti cu care am vorbit prin intermediul Couchsurfing ( sau cred ca ne-am cunoscut prin intermediul AIESEC Ukraina pe un grup de facebook , cine mai stie ). Daniel nu prea putea sa ne primeasca, nu avea spatiu, dar am tinut legatura. L-am ajutat cu niste traduceri in limba romana si ramasese vorba ca ne vom vedea cumva. Nici de aceasta data nu prea reuseam sa ne coordonam. A2a zi, dupa ce am ajuns in Cernauti, ne-am planificat sa vedem orasul si sa ne vedem cu Daniel. Daniel tot avea treaba pe la Universitate, se agita, asa ca ramasese ca mai vorbim cand dam noi de internet. Mare a fost supriza si bucuria cand ne intalnim cu el in cadrul Universitatii. Ma uitam la el, mi se parea mie ca il cunosc de undeva. Vorbim un pic, stabilim ca ne vedem pe la 5 dupa amiaza sa bem o bere cand termina el cu toata treaba.
Berea o bem intr-un bar foarte dragut si la fel de ieftin ca peste tot in Ucraina. Apucam sa stam si noi de vorba mai pe indelete, astfel aflu ca Daniel a facut scoala in limba romana, iar pana sa vina la facultate in Cernauti nu vorbea prea des ucraineana sau rusa. Ne-a impartasit si el cateva din greutatile vietii in Ucraina anului 2016 si ne-a explicat un pic mai bine situatia geopolitica ( Crimeea, Donbass etc ). Cam la fel ca in tot spatiul de est, si familiile celor din Ucraina, indiferent de etnie, sunt imprastiate prin Europa, dar si Rusia. Acum, in 2017, se vor ridica vizele UE si pentru ucrainieni, astfel ca vor pleca si mai multi la mai bine in Europa de Vest. Acum Daniel este prin Europa, lucrand in cadrul unor diverse ONGuri si facand lucruri bune. Cat de mari sunt sansele ca el sa se intoarca in satul lui din Bucovina, asta chiar nu stiu… Ce limba vor vorbi copiii lui in aceasta Europa schimbatoare si globalizatoare? Uitasem sa spun, Daniel nu avea atunci cetatenia romana.
Am ajuns si noi la Alivina si Dimitri. Cu ei ne-am intalnit in barul unde eram cu Daniel. Am facut schimbul atunci. Ne-a lasat Daniel si ne-au preluat ei. Dupa ce s-au scuzat ca masina cu care ne-au luat este veche si nu prea frumoasa, pentru ca a lor este la reparat, am ajuns si la ei in sat, in Priprut. Adica pe Prut. Ca fapt divers, si Prutul si Nistrul izvorasc in Carpatii Ucrainieni.
Nu stiu cat de mult ar trebui sa ii descriu pe cei doi. Sunt 2 tineri, intre timp au devenit sot si sotie si parintii, care au calatorit cu autostopul prin Europa si au incercat sa viziteze Europa cat au putut ei de mult, chiar daca nu ii dadeau banii afara din casa. Cand i-am cunoscut noi, Alivina nu era insarcinata, dar intre timp am inceput sa vedem poze pe profilul lor de Instagram cu ei in Bali si cu o burtica respectabila. Ne-a bucurat foarte tare acest lucru, mai ales ca atunci cand i-am vizitat am tot vorbit despre Asia si cum se poate calatori pana acolo cat mai ieftin. Uite ca au ajuns si acolo, iar sarcina Alivinei nu le-a stat in cale. Speram ca si noi sa le calcam pe urme cat de curand. Tot asa, cand am ajuns noi la ei, se pregateau pentru nunta. Nunta care urma sa se desfasoare nu numai dupa dorintele lor, adica ceva intim fara mare tam tam, ci si dupa ale parintilor care nu au conceput sa nu se faca nunta ca la carte. Pana la urma, cum mai ieseai pe ulita satului apoi? ( Aceste randuri le-am scris in 2016, momentan cei doi au un baietel voinic si un cont super fain de Instagram axat pe travel )
Ei locuiesc pe strada Romaneasca din Priprut. Desi sunt romani, intre ei vorbesc in rusa, nicidecum in ucraineana, si isi vor invata copiii sa vorbeasca in rusa din considerentul ca este mai utila si larg raspandita, iar limba romana va ramane pentru acasa “cu buneii”-adica bunicii. Le-am povestit si eu despre aromânii din Romania, limba aromâna si uitarea ei, si importanta limbii materne. Nu am mai ajuns de atunci in Cernauti, dar sper sa apuc sa le dau un cadou, cartea Amintiri din Siberia, care relateaza experienta unei bucovinence deportate si viata din Siberia unde a trait peste 20 de ani. Interesant este ca la final sunt enumerate persoanele deportate si disparute in Siberia, printre ele fiind si numeroase rude ale amandurora – asta cred eu, uitandu-ma la numele de familie, posibil sa ma insel.
Lasand la o parte pana la urma limbile materne si alte discuti interminabile de acest fel, cu ei ne-am simtit foarte bine si le urmarim constant contul de instagram unde posteaza destul de des, si chiar au imagini foarte frumoase. Ii respectam foarte mult pentru felul in care au ales sa isi desfasoare viata, calatorind, intemeind o familie si bucurandu-se de tot.
Dupa cum vedeti, am tot intalnit romanii in Ucraina. Unii mai romanii ca ceilalti din punct de vedere al actelor de identitate, altii din punct de vedere al etniei. Am mai intalnit 2 romani in ultima zi a sederii aici, facand autostopul. Pardon, unul s-a recomandat ca moldovean si m-a intrebat daca inteleg moldoveneste, dar ne-am inteles foarte bine.
Pana la urma, am primit ce am dorit din excursia in Bucovina cunoscandu-I pe acesti romani frumosi.
In scurt timp, venim si cu un articol despre orasul Cernauti, cimitirul romanesc unde sunt adormiti multi oameni importanti ai comunitatii romanesti de acum 100 ani, precum si celebrul Aron Pumnul. Cu siguranta, iti poti petrece un weekend foarte frumos in aceasta frumoasa provincie a Romaniei Mari.
[…] a si murit acolo, iar apoi au inchis afacerea. Intre timp au redeschis-o pe timpul verii, iar Alivina si Dimitri, spirite aventuroase, chiar au sarit […]