Medicinistii calatori

Metz in Lorraine. Deci ce vizitam? Pompidou sau trecem prin istorie?

Revenim la povestirea Metz-ului.

 

Dupa ce am ajuns in Metz si am dat cu ochii de prea minunata Gara Nemteasca(am scris mai multe despre ea in Primul Articol ), am luat legatura cu gazda noastra de pe CS, Elena, si am convenit sa ne intalnim cam peste vreo 2 ore. Intre timp, noi am zis sa mergem sa vizitam Muzeul Pompidou.



Muzeul Pompidou nu este deschis de multa vreme in Metz, el este un fel de filiala a celui din Paris. Cu toate acestea, spiritul libertin al adolescentilor si al tinerilor neintelesi isi spune cuvantul si aici. Arta abstracta si prea abstracta cat cuprinde. 



Printre atata arta abstracta, am dat si de Brancusi. Desigur ca ne am bucurat de acest lucru. De abia asteptam sa ajungem la Paris sa vedem mai multe opere de ale lui Brancusi si sa poate sa intelegem mai bine fenomenul.

 

Aici va ofer un citat de al lui Brancusi :

 

Sunt imbecili cei care spun despre lucrarile mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor


Acum, ca sa fiu sincer, daca Brancusi nu era roman de al nostru, poate nu ma pasionau operele lui. Nici asa nu ma pasioneaza foarte tare, in afara de Complexul din Targul Jiu. Operele din Targu Jiu chiar au un mesaj si merita sa trecem sa le vizitam. Va ofer aici si un link care ne povesteste niste lucruri mai necunoscute despre marele sculptor. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4952


Pe la Pompidou, noi am trecut destul de repede. Ne gandeam ca vrem sa vizitam orasul mai degraba. Cel mai mult ne am distrat la ultimul etaj, unde era sala goala, si pereti albi. Andreea doar ce isi luase camera foto, asa ca am zis sa facem o sedinta foto si sa facem si putina arta.

 

 

Plecam apoi spre oras si spre locul de intalnire cu Elena. Locul de intalnire era Targul de Craciun care doar ce se deschisese in acel weekend, iar noi ajunseram acolo Duminica. Era atat de plin la Targ, incat ne am restras intr-o parte si am asteptat sa ne intalnim cu ea.

 

 

 

In final, ne intalnim cu Elena, care mai era cu un Couchsurfer din Brazilia, care facea un fel de Eurotrip. Urma sa ajunga si in Suedia, se plimba baiatul. Il chema Neymar.

Eu, Andreea si Neymar am purtat o discutie mai tarziu in care am dezbatut problema calatoritului pe o perioada lunga de timp. Adica, probabil multi dintre voi au auzit de oameni care calatoresc de mai mult de un an de zile, au facut Turul Continentelor si alte lucruri de genu’. El era putin cam obosit dupa saptamana petrecuta in Europa si chiar se intreba cum de reusesc altii sa faca astfel de lucruri, adica sa calatoreasca la foc automat.

Mi am dat si eu cu parerea, linistindu-l si spunandu-i ca pe langa vremea rece care te face sa obosesti mai repede, e ceva normal sa te simti obosit dupa ceva timp petrecut in afara zonei de comfort. Cred ca de aceea, daca ai in cap sa faci lucruri nebune, cum ar fi ocolul Europei in 80 de zile, trebuie sa fii sigur ca poti sa stai macar o saptamana pe drumuri. Nu tot timpul ai cel mai comfortabil loc si cea mai favorabila vremea, iar norocul poate nu iti surade tot timpul. Asa ca putina experienta e folositoare in situatii de acest fel.

Dupa ce am filozofat putin, sa revenim la oras.

Ne invartim prin Targul de Craciun unde bem un vin fiert si mancam niste Tartifflete(cartofi cu sunculita si branza), iar apoi gustam ceva prajiturele de prin Normandia.

Apoi plecam spre casa Elenei sa ne lasam bagajele, iar apoi ne am intors inspre oras, ca Elena sa ne faca un tur ghidat.

Sper sa mai tinem minte tot ce ne a zis, pentru ca am tot aflat lucruri interesante, dar nu pe toate le tii minte, caci asta e. Asa e in tennis.


 
Prima oprire a fost in fata Templului Protestant( Temple Neuf, adica Templul Nou). Noi ii ziceam ca e Biserica, Elena ne tot corecta ca e Templu. Particularitatea este ca, de Craciun ei inchid luminile. Ca sa vezi cat spirit e prezent in ei. Ce sa le faci, fiecare cu ale lui.


Nu am mai putut intra in Templu si in curte deoarece era tarziu, dar in orice caz, ne am facut o idee.

 

Templul este Construit pe un fel de insulita si toata zona are un aer venetian. Ne am plimbat apoi pe malul raului, iar Biserica Templul se reflecta in apa intr-un mod romantic, iar Andreea nu a ezitat sa faca niste poze.

Podul de langa Templu era luminat in verde. De ce? Pentru ca in oras au fost introduse niste autobuze-tramvai, foarte lungi, care sunt verzi. Si acest autobuz-tramvai trece peste acest pod. Asa ca ei s au gandit sa il lumineze si pe el in Verde. Nu arata chiar asa rau pana la urma.

Nu l am putut prinde decat aici. E destul de lung, cum ziceam

 

 

Apoi am mers si am ajuns intr-o zona cu niste cladiri foarte nemtesti si foarte impunatoare.


Palatul de Justitie isi are locul aici. In fata Palatului de Justitie este un cal, care arata cam nemancat asa. Mai anemic. Pe langa ca este foarte anemic, sculptorul l-a facut si prost. Picioarele calului nu stau bine, mie greu sa explic, dar ma veti intelege dupa ce vedeti poza. Asa ca sculptorul s-a sinucis dupa ce a aflat acest lucru. Destul de romantic.

 

 

Palatul de Justitie. Arata ca in Procesul de Kafka

Langa, puteam observa vechea Cladire a Arsenalului, adica acolo unde se tineau armele, bombele si dinamita. Acum aici se desfasoara spectacole si concerte. Arta si cultura sunt mai presus. Make Love Not War. De aici nu avem poze, asa ca va las in suspans, dar avem poze de la un mini parc de distractii din Piata de vis-a-vis.



Apoi am ajuns in fata Palatului Guvernatorului. Ce era acela un Guvernator? Guvernatorul se ocupa cu <<ati ghicit>> guvernarea regiunii din punct de vedere militar. Dupa cum am zis in Primul Articol, aici era zona de granita, iar francezi au acordat importanta acestui aspect, asa ca era nevoie de un Nene care sa se ocupe de organizarea Armatei si a defensivei in fata nemilosilor germani.


 

Acum nu mai e nevoie de Guvernator, rolul este onorific, iar Primaria nu stie ce sa faca cu Palatul. Vrea sa il vanda dar nu stie cui.

 


Langa Palat, putem observa un Hotel de 4 Stele, foarte vechi.Hotel La Citadelle.  Acest Hotel era inainte un depozit de mancare pentru Armata si pentru cei saraci. Acum e Hotel de Lux. Caci asa e in tennis.

Tot in aceasta zona, putem vedea o Biserica foarte veche, Eglisse St Pierre aux Nonains. Ea a fost construita prin sec IV de catre Galo-Romani, urmasii lui Asterix,Obelix si Cezar. Initial nu a fost Biserica, ci Gimanziu. In toata aceea zona, era un intreg complex de Spa Roman. Practic e cea mai veche biserica din Franta.

Biserica in timpul zilei. Poza nu este facuta de noi, am cules-o de pe internet.

 

Noi nu am intrat sa o vizitam, era noapte, iar nici pozele nu au fost cele mai reusit, intunericul coplesindu ne.

 

Incet incet, ajungem si la Catedrala Saint Etienne. O Catedrala Impunatoare. Inalta si cu un acoperis albastru. Catedrala este intr-un continuu proces de curatire, deoarece roca din care este construita, ca de altfel tot orasul, este foarte poroasa si absoarbe particulele de poluare.

 
 

Haideti sa aflam si cateva lucruri interesante despre Catedrala. Este a 3a cea mai inalta din Franta si Catedrala cu cea mai mare suprafata de vitralii din Franta. Este supranumita si Lanterna lui Dumnezeu.

 

Mie mi a placut tare mult Catedrala. Poate felul in care era luminata, poate altceva. Dar ideea e ca mi a placut. Foarte amuzant ca in partea din spate a Catedralei nu curata nimeni nimic. Era negru negru. Deci, uite ca nu numai la noi se ascunde praful sub pres.

 
 
In continuare, Elena ne a dus sa ne arate inca o biserica frumoasa intr un cartier in care se spune ca traia un Dragon care omora tinerele fecioare.

Dupa aceasta tura lunga a orasului, ne am intors acasa, destul de obositi si sfarsiti. Asa ca am dormit foarte bine. 
 

Partea palpitanta urma sa vina  2a zi, in care aveam planificat sa mergem cu autostopul pana la Lyon. Aveam planificat deja locul si pancarta. 

 

 

Din pacate, nu prea a mers treaba, era si foarte frig. Nu am asteptat foarte mult, frigul ne a cuprins cu totul. Asa ca am plecat spre Gara cu coada intre picioare. 
 

Pe drumul inspre Gara, am dat de Posta Germana. O alta cladire de calibrul Garii. Tot de nemtii construita la inceputul sec. XX.

 
 
Ajunsi la Gara, ne gandim sa mergem spre Nancy, il vizitam un pic, iar apoi vedem cum ajungem la Lyon. 

Alte articole foarte dragute

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.