Medicinistii calatori

Jerash, savoarea Romei antice in Orientul Mijlociu.

La maxim 1 ora de Amman, in nordul Iordaniei, acolo unde desertul nu isi face simtita prezenta si unde aerul mediteranean da tonul, gasim unul din cele mai importante orase romane ale Antichitatii din Orientul Mijlociu. Traditia spune ca erau 10 mari orase in Levant, asa numitul Decapolis, printre care si Gerasa, actualul Jerash. Un oras roman, un oras muzeu, un oras demn de grandoarea Romei antice.  

Vechi si nou, relativ nou

Jerash este  a2a comoara a Iordaniei din punct de vedere arheologic, istoric si ce mai vreti voi. Incontestabil, orasul pierdut a nabateenilor, Petra, este pe primul loc in preferintele turistilor de pretutindeni. Dar chiar daca Petra nu ar exista, o calatorie in Iordania pentru a vizita Jerash si regiunea din Nordul Regatului Hashemit ar merita.

Un loc superb despre care nu stiu exact ce este, probabil este intrarea dinspre Templul lui Artemis, dar nu as baga mana in foc.

Ajunsi in Iordania la ora 3 dimineata cu un zbor TAROM(sunt bune si promotiile acestea), am fost intampinati de prietenii nostri, iar dupa cateva pahare de vorba, ne-am culcat rupti de oboseala. Noi dupa drum, ei dupa ce s-au trezit in miezul nopti sa ne pescuiasca din aeroport. Dupa un somn de 4-5 ore, facem un mic dejun regesc(humus, rosii si pateu romanesc) si plecam in prima calatorie iordaniana. Obiectivul zilei era sa vizitam Jerash si Ajloun. Eu imi faceam vise ca vom putea sa ajungem si la Umm Qais, mai la nord de Ajloun, dar avantul mi-a fost repede taiat.  

Asteptarea noastra era ca Iordania sa fie un fel de desert. Intr-adevar, Iordania este cam desertica, dar pe langa faptul ca Amman este situat pe la 1000m altitudine, drumul ce duce spre nord, spre Syria, o ia printre dealuri, iar verdeata ne-a insotit toata ziua. Chiar si baieti se mirau de cat de verde este totul, ei punand asta pe seama ultimelor ploi. Amuzant cumva, se plangeau de ploile din ultima vreme care nu le mai dadeau pace si ii umpleau de noroi pe santier.  

Bine, bine, nu va entuziasmati in legatura cu verdeata. Nu suntem in Indonezia. Eram in luna martie, era firesc sa nu fie 40 grade celsius, iar verdele acesta nu este verdele pe care il respiri in padurea din Sinaia. Un verde suficient cat sa cresti niste legume si sa hranesti o populatie in crestere, atat prin iordanieni, palestinieni, dar si prin refugiati sirieni. Aproape de granita cu Syria se afla o tabara imensa de refugiati cu aprox. 20.000 de persoane. Un oras intreg.  

Ajungem la Jerash dupa ce bem prima cafea in Iordania la benzinaria cea mai populara din Regat, cafea cu mult zaț si cardamon, specialitatea casei. Este bine ca am cumparat cafea, acum trebuie sa avem grija sa nu se verse in balanganelile masinii pe drumurile serpuitoare.  

Jerash se descopera greu in fata noastra. El este practic parte din oras si deodata te trezesti cu un „haideti, am ajuns”. Te dai jos din masina, treci prin bazarul oarecum exotic daca n ai mai vazut nici unul vreodata si ajungi repede in fata Arcului lui Hadrian, mare imparat roman, cel care l-a urmat la conducere pe Traian, cel mai mare imparat roman al carui nume il poarta si autorul acestui articol.

Clipe frumoase. Sunt bune si fotografiile la ceva.

Ca orice prim obiectiv deosebit din cadrul unui complex turistic, si aici, la Arcul lui Hadrian, se opreste toata lumea sa faca poze, selfie, orice. Intr-adevar, este frumos arcul, bine decorat, ceva deosebit. A fost construit pentru a celebra sosirea marelui imparat in aceste asezari de la marginea imperiului. Trecem de el cu brio si intram in tribunele vechiului hipodrom, de unde o luam treptat spre miezul Jerashului.  

Forumul Oval este pentru Jerash ce este pentru Petra Trezoreria. Un loc al Instagramului. Miezul asezarii, de unde porneste apoi Cardo, bulevardul principal al asezarii. Forumul Oval este faimos pentru coloanele in stil corintic ce il imprejmuiesc, iar faptul ca templul lui Zeus si Teatrul  vegheaza de deasupra, il fac usor de pozat si incarcat in mediile online unde ne putem lauda cu locurile in care am ajuns.  

Instantanee din templul lui Zeus

Cam asta am facut si noi, am luat-o la deal spre Teatrul Sudic (cel Mare) unde am asistat(ca multi altii) la un spectacol muzical oferit de un beduin. A interpretat bine beduinul nostru, astfel ca prietenii nostri au fost darnici cu el si l-au umplut in aur. Emotionati nevoie mare in urma cantecului, ne-am oprit in ultimele randuri, am inspirat aerul curat din nordul Iordaniei si ne-am bucurat ca suntem doar de cateva ore in Iordania alaturi de prieteni dragi cu care exploram vechile tinuturi biblice.  

In inspectie pe santier

Templul lui Zeus are marele avantaj de a fi cat de cat deasupra orasului. Asa ii sade bine unui templu dedicat marelui zeu al grecilor antici.

Aici intervin cate aspecte cu care ne intalnim des in scrierile noastre de pe acest blog. Sa povestim acum despre cum am cautat o toaleta si am gasit ceva cu aspect postapocaliptic?  Sfat: nu beti cafea si apa multa inainte sa vizitati Jerash. Daca sunteti gravida in primele luni, puteti face orice, veti avea oricum nevoie des la toaleta, dar imprejurarile sunt vitrege. 

De aici, am inceput sa haladuim prin orasul antic cam inca vreo ora. Mai o poza, o gluma. Mergeam si lent pentru ca nici pe Andreea nu o puteam forta, din motive lesne de inteles. “wink wink” .

Multe minuni are si lumea aceasta, dar cum este ca la Jerash sa gasesti mozaicuri peste tot, aflate in bataia soarelui, a vantului si a ploii, iar in alte parti, ele sa fie acoperite, protejate, transformate in muzee. In viata ori ai prea mult, ori prea putin. Aici, in Iordania, si Petra, dar si Jerash, avem niste enormitati arheologice. Prea mult poate. Dar cui ii pasa? Palmyra a fost dinamitata. Mostenirea antica s-a dus si astfel, nu mai exista trecut. Exista doar prezent, un prezent sumbru, un prezent care apartine celor ce detin puterea. Poate ca acesta este si rolul traditiilor, al istoriei, al obiceiurilor, de a te tine ancorat intr-un sistem. Din moment ce acestea dispar, ce mai ramane? 

Pe aceasta o vreau…

Teatrul Nordic (cel Mic) are multe culoare prin interior si te urca destul de sus. Protectia vizitatorilor este practic inexistenta, asa ca aveti grija pe unde urcati si coborati. Ca orice teatru mic, este mai dragut si cochet decat cel mare. Acela mare este pentru tot boborul, pe cand cel mic, pentru cei alesi. Pentru crema.

Mozaicuri expuse intemperiilor

Complexul Jerash este mare si ofera multiple panorame delicioase celor pasionati de fotografie. Noi nu suntem pasionati de fotografie, dar tot avem cu ce ne lauda.

Prietenul nostru care isi petrece cam 10 luni pe an in Amman a vizitat deja cam de 5 ori acest loc. Ma si intrebam daca nu s-a plictisit cumva, dar aici cred ca ai ce descoperi la fiecare vizita. Foste bisericute la care iti este usor sa iti inchipui unde e naosul, pronaosul, altarul, mozaicuri ascunse la poalele zidurilor, sculpturi interesante pe diverse blocuri de piatra. Un loc fascinant care cred ca ar merita vizitat cu un ghid profesionist.

Alte lucruri utile: 

Jerash este inclus in Jordan Pass, iar biletul costa cam 10 JD.  

Din Amman pana aici veti face cam 45 minute.  

Suvenirurile de la intrare sunt mai ieftine ca la Petra. 

Rezervati-va cam 2 ore pentru vizitare. 


Jerash este cu siguranta un loc care merita vizitat pentru oricine pasionat de istorie. Dar iubitorii de frumos vor fi cu siguranta fericiti plimbandu-se printre ruinele fabuloase din acest colt al Iordaniei.

Inchei postarea despre Jerash cu un tetrapylon, avand rolul de a marca intersectiile drumului in vechiul Imperiu Roman. 

 

Alte articole foarte dragute

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.