Medicinistii calatori

Impresii sincere din Asia

De cand eram in avionul spre casa imi tot spuneam ca va trebui sa scriu ceva despre cum este de fapt Asia, sau cum am vazut-o noi. Asia aceea reala, in care lumea munceste o zi intreaga pe doi dolari si se chinuie tare mult. Randurile de mai jos au fost scrise in urma cu ceva timp, mai exact pe vremea cand incepusem sa am chef sa ma gandesc iar la Asia si tot ce inseamna acel haos in care statusem suficient de mult incat sa mi se ia complet de aventura nemarginita din salbaticia Asiei de Sud Est. Dar in alta ordine de ideei, omul nu traieste degeaba, iar acum la 4 ani dupa ce am fost pe acele meleaguri, vad lucrurile altfel si sunt recunoscator pentru ce am trait in acele locuri, chiar daca mi-a fost greu atunci, din varii motive, ce tin mai mult de anumite sensibilitatii ale mele psihico-emotionale.

“Au trecut 2 luni de cand ne-am intors din Asia. 2 luni in care viata noastra s-a calmat dupa o vara tumultuoasa si obositoare. Dupa ce ne-am linistit, zilele noastre au inceput sa se curga linistit, dar sigur, in directia Examenului de Rezidentiat, a Licentei si a Facultatii in general.

Cand ne-am intors, departe de noi orice gand de a scrie ceva despre Asia. Eram atat de satul de tuktukuri, motociclete zgomotoase si orez incat nu voiam decat sa ma bucur de casa, de Romania, de romani, de mancarea noastra normala si de liniste. Acum va veti intreba? Chiar asa groaznic a fost? Nu, nu a fost groaznic, dar a fost real. Asia, Asia de Sud Est mai exact, nu inseamna numai palmieri, plaje exotice, casute din lemn izolate si mese care costa 1 dolar. Inseamna mizerie, saracie, oameni care dorm pe trotuar, copii care stau intinsi pe cartoane si nu ii mai vezi sa respire, targuiala, oboseala. Si multe altele. Asia de care vorbesc unii si care este paradisiaca, cam costa. Costa mult. Si mai costa ceva, nepasare. Trebuie sa fii destul de nesimtit incat sa treci cu minivanurile turistice prin oraselele lor si sa nu vezi peisajul real. Si sa nu iti dai seama cum se traieste defapt acolo.

Ok. Sa spunem ca ce am spus mai sus vine din anumite suparari si ca defapt nu este asa peste tot. Malaezia si pe alocuri Thailanda sunt destul de civilizate. Nu mai vorbesc despre Taiwan, Japonia sau Coreea de Sud, ele sunt in alta liga. Dar, Filipine, Indonesia si Cambodia sunt niste locuri in care iti pui intrebari. Intrebari despre lumea asta si de ce este ea asa si incotro mai are de gand sa se duca? Pentru noi, turistii, locurile astea nu inseamna decat ceea ce ne ofera. O plaja, un templu, o mancare ciudata. Indiferent cat ii dam si ne batem gura ca defapt noi vrem sa intelegem cultura si sa stam cu localnicii, defapt nu facem asta. Nu ne intereseaza ei defapt. Dovada faptul ca padurile din Indonezia ard de 3 saptamani si nimanui nu ii pasa deloc. Oamenii mor acum, in acest moment in Indonezia din cauza incendiilor. Cui ii pasa? Nimanui. Este lumea a 3a. Pentru multi turisti, o vacanta acolo inseamna doar – aeroport, shuttle bus, resort, temple, ceva seara culturala si apoi ura si la gara, pardon aeroport.

Si chiar daca nu facem asta, turism de resort, si facem backpacking ( ce urasc cuvantul asta, oare cum as putea spune mai bine: rucsaceala? ), facem acest backpacking pentru a economisi bani si a trai o aventura. Intr-adevar, traim o aventura, dar cat de autentica este? Pe spinarea cui?“

Aici m-am oprit. Mi-am pus intrebarea “cat de autentica este experienta in Asia” si m-am oprit. Probabil m-am dus sa imi fac un ceai si m-am luat cu altele si nu am mai avut chef sa scriu. Cumva era intrebarea prea grea?

Chiar au oamenii nevoie sa plece in fundul lumii pentru a se descoperi? De ce facem asta? De ce si eu inca am aceasta nevoie… Acum as pleca cu o masina spre Kamcheatka, as pleca si cu autostopul si as face o nebunie de acest fel, numai sa ma duc departe. De ce vrem sa mergem departe, sa gasim ce?  Sa exploram? Suntem niste Magellani? Nu am un raspuns acum la aceste intrebari, sau mai precis nu am un raspuns coerent, caci altfel as putea sa o lungesc cu “ne gasim pe noi”, “ne fortam limitele” etc. Dar mi-a venit in cap ceva…poate cumva plecarea noastra in departari se datoreaza si faptului ca acolo putem gresi si esua fara ca aceste lucruri sa fie privite ca o slabiciune. Acolo putem deveni altcineva. Niste James Bonzi care nu ne prea stresam de ce zice lumea si putem face ce vrem si esuam cum vrem. De 2 ani, avem si noi o masina personala, un Matiz. Si ne plimbam cu acest Matiz prin tara si mergem pe drumuri rupte si vedem Romania salbatica. Nu ne-am gandit ca se poate intampla ca masina sa se strice. S-a stricat, s-a reparat, apoi iar s-a stricat, iar s-a reparat. Ca sa va spun sincer, daca se strica masina undeva in Siberia, si nu stiam ce sa ii fac, evenimentul era pus la categoria aventura, neprevazut,”hai sa vedem cum ne descurcam”. Stricandu-se la noi in tara, romantismul dispare, si esti doar un gigel ramas cu masina in drum care da telefoane, iar mesterii din telefon iti explica ce sa faci si cum sa faci in timp ce tu nu ai habar de cum se mananca un motor. Asa ca dintr-un Marco Polo explorator care infrunta continente intregi, devii un gigel care suna la tractari si nu ai nici bani cash la tine pentru ca acum avem carduri, se stie!

Am divagat mult cu ideea plecari departe in lume si cu punctul de vedere din care ajung calatorii sa fie priviti. Cert este ca multi se duc in Asia sa se descopere si doar acolo ajung sa aibe curajul sa faca lucruri pe care altfel nu le-ar fi facut la ei in tara sau cu oamenii pe care ii cunosc.

Cu ce este mai interesant sa bei intr-o bomba din Siam Reap? Pariu ca multi care se duc acolo nu s-ar baga intr-o carciuma de la sat din Romania ( sau orice alt stat fost comunist ) unde stau toti smecherii satului, oamenii care muncesc si care au obrajii rosii de soare si mainile tabacite de munca. La oamenii din Indochina te simti altfel, ei au maxim 1,70, iar cand tu esti un nordic, american sau ceva de la 1,80 in sus, deja ai un ascendent.

Vad ca iar o iau pe langa cu acest text. Tot voiam sa spun cum e in Asia, ce e frumos si ce nu e, dar parca aceste lucruri nu pot fi exprimate in cuvinte. Nu pot sa exprim trairile mele intru totul. Nici nu ar avea rost, poate voi veti gasi acele tari intr-un mod senzational, iar eu voi fi acela care doar isi exprima niste frustrari ( pai daca s-a dus fara banii, crede ca totul e moca? ). Nu e vorba de bani, daca ai bani, iti permiti orice, pana si sa fii ignorant. Iar ignoranta cred ca se plateste cel mai mult cand se va trage linie la un moment dat.

Impresii din Asia. Palmieri, vegetatie tropicala, defrisari, temple, budisti, musulmani, hindusi, bogati, saraci, cocioabe, zgarie nori, turisti multi, poluare, mizerie samd. Asta e Asia. Si da, m-as mai intoarce.

Comments

comments

One thought on “Impresii sincere din Asia

  1. AncaHM

    ? adevăr grăiești. Învățam multe in călătoriile astea, despre alții și despre noi înșine . Spor la călătorit !

Leave a Reply

Your email address will not be published.